Idei, Opinii, Comentarii, Bla Bla Bla

Rezumat

2011-12-11T23:30:00.000-08:00

Cei patru evanghelisti erau trei ... asta e rezumatul intalnirii de duminica. Ne-am reunit dupa o lunga pauza, noi cei cativa asa zisi posesori de bloguri - doar George si Oana mai scriu constant. Am fost putini, dar am avut despre ce vorbi, asa ca nu m-am plictisit nici macar o secunda. George ne-a adus o intreaga biblioteca - 36 de carti, cred. N-am citit niciuna dar le-am privit, le-am amestecat si le-am pus la locul lor.
Am incercat sa mentinem discutiile acolo unde stateau si anul trecut - printre carti. Asa am aflat ce a mai citit fiecare dintre noi in ultima vreme si pe unde si cu cine s-a mai plimbat prin delegatii. Alte stiri care nu mai suporta sa stea in anonimat: fata de la marketing s-a mutat in Franta, iar Oana a ramas fara vin fiert.

?!?

2011-12-08T07:34:00.000-08:00

Am intrat intr-un soi de letargie bolnava si murdara. Uit sa fac lucruri importante, mi-e lene sa ma trezesc dimineata si, de cele mai multe ori, mi-e sila sa gandesc. Azi nu ma plac si punct. Dar mi-e lene sa imi dau doua palme. Si pana la urma, ce folos?

Zero decembrie

2011-11-30T02:55:00.000-08:00

Si asa mi-a venit cheful sa scriu... acum, in prag de decembrie. Intotdeauna pentru mine incep sa se auda clopotele in perioada asta. Imi vine cheful de construit, de recladit ce am daramat, simt pofta de viata.
Decembrie inseamna pentru mine un inceput, unul magic. Ma trec fiorii cand ma gandesc la iarna, la miros de portocale si de cozonaci, la parfumul brazilor si al lumanarilor care coloreaza aerul cu iz de ciocolata sau de scortisoara. Si incep sa imi vina idei, sa imi doresc sa fac ceva nou, sa schimb lumile, pe-a mea si pe cea care ma inconjoara.
Mi se amesteca senzatiile in trup si deja astept sa ma ninga, sa ma acopere cu fulgi mari, sa tremur de frig si de placere. Mi se face dor de cartile citite demult, de prietenii pe care nu i-am mai sunat de un car de ani, de impachetat cadouri. Acum, de exemplu, mi-e dor de George si de vinul fiert de la Libraria mea, de Adi si de discutiile lungi si deocheate, de Ioana si de Raluca.
Nu am sa las ca decembrie sa treaca pe langa mine fara sa ma schimbe. Nu vreau sa ma faca mai buna, sau mai blanda, vreau doar sa isi lase amprenta peste mine, cum a facut-o dintotdeauna.

Mesaj

2011-05-20T06:21:00.001-07:00

La Multi Ani, jumatatea mea!

2011-05-16T03:21:00.000-07:00

As vrea sa existe o lege prin care politica sa se faca doar joia si vinerea. In restul timpului, oamenii politici sa se ocupe cu munca. E? Cum ar mai fi si asta? Adica administratia sa fie administratie, afacerile - afaceri, samd. Cu alte cuvinte nu mai vreau sa le vad fetele acre nici la tv, nici la gazeta, nici macar prin oras. Vreau sa ii uit si sa nu mi-i mai amintesc decat atunci cand isi amintesc si ei de mine... niciodata, pentru ca oricum nu ma cunosc.
Revenind... in tara asta nu mai poti sa bei un pahar cu apa fara sa faci politica. Toata lumea stie, toata lumea face. Oriunde te uiti, vezi cate un cretin cu functie de la partid care vrea sa se faca auzit cu orice pret (pentru ca, intre noi fie vorba, cand deschide gura nu spune nimic). Mai lasati-ne, ca si Nae Catavencu ar rade de voi!
Oricine are minte stie ca oamenii astia nu au niciun viitor. Despre faptul ca istoria nu le va recunoaste existenta, nici nu mai vorbesc... Cred ca mandria unui om in Romania de azi e ca nu face politica. Sunt atat de putini cei care inca isi mai vad de treba lor, incat in curand, ei vor fi cei interesanti...

Banal de mai

2011-05-09T00:42:00.000-07:00

Luni... zi normală în care şed şi nu cuget la nimic. Cheful este o noţiune atât de depăşită. Nici nu îmi amintesc când am avut o tresărire de plăcere într-o dimineaţă de luni. Urăsc începuturile de săptămână. În fapt, sunt convinsă că aş urî marţea, dacă asta ar fi prima zi de muncă.
Îmi place cafeaua de dimineaţă pentru că are mult lapte. Am încercat şi noile "donuts" cu alune. Şi tot n-a fost suficient să îmi vină cheful de muncă. În schimb, aş mai dormi o jumătate de oră. Şi cafeaua nu ar putea să mă împiedice în niciun fel.
Prea multe informaţii azi. Ziua Europei, Ziua Independenţei... în ordinea asta, în ordine inversă sau aleatorie. Cui îi pasă? Ce ne place să sărbătorim!!! Eu nu vreau să sărbătoresc nimic azi. Poate mâine. Acum nu am chef. Lunea ar trebui să fim scutiţi de la a sărbători. Măcar până pe la 4 după amiaza. Ce zi e mâine? Căutaţi pe Google.
Nici vremea nu mă ajută. Nu înţeleg nimic din ploaia asta neudă. Daţi drumul la robinete, udaţi-ne bine şi apoi să vină căldura! Şi ar mai fi şi frigul... E mai. Şi ne place banalitatea. Putem să avem vreo 20 de grade?
Aş merge la film. La o comedie. Asta cu siguranţă mi-ar schimba starea de spirit.
Mă pregătesc să citesc o pădure de ziare. Spun asta pentru că sigur hârtia asta e făcută din mai mult de doi copaci. Mai bine citesc o carte. Ah... cuvântul ăsta îmi aduce aminte ca am nişte cărţi de înapoiat. Le-am uitat în bibliotecă şi le-am găsit când căutam altceva. Am creierul varză. Încep să uit lucruri.
În fine, cine are nevoie să îşi amintească tot? Am terminat şi cafeaua...

Lansare de lansare

2011-05-06T07:08:00.000-07:00

Eram precisa ca Oana va lansa "Sarutul mortii" in stil mare. Adica cu pistoale, amenintari si toate cele. A venit cu un arsenal de scriitori numai unul si unul, toti cu lucruri misto de spus. Atatia oameni destepti intr-o singura camera nu cred ca a vazut casa aia niciodata.
Trebuie sa recunosc ca venisem pregatita sa iau autograf de la Ivona asa ca imi pare tare rau ca nu era printre scriitorii de la lansare. Sau poate nici nu trebuia sa fie si am inteles eu gresit... in fine.
Ada - vedeta zilei, dupa Oana, bineinteles - e asa cuminte ca nici nu-mi vine sa cred ca a rezistat in fata unui personaj ca Iolanda. O sa vad exact cum s-a descurcat dupa ce o sa si citesc romanul.
Despre George Arion nu o sa vorbesc. Nu am citit decat o singura carte scrisa de domnia sa, deci nu ii cunosc foarte bine stilul. Nici n-am vorbit, nici nu suntem prieteni pe facebook.
Monica Ramirez emana veselie. Imi plac personajele ei si imi place ca are scene hot in carti. Nu imi plac unele chestii din carte, dar nu e cazul sa le spun aici. Si oricum astept sa ii citesc si "prima parte din volumul doi" a seriei Alina Marinescu pentru ca sunt sigura ca nu o sa ma plictisesc.
Cred ca Lucia Verona a plecat nervoasa de la Pitesti. Nu e vina noastra, ci a persoanjului care chiar a simtit nevoia sa se faca auzit si remarcat. Sper ca asta nu ii va taia cheful de Pitesti.
Revenind la Oana, abia astept sa citesc cartea. Are un criminal in serie, un asasin guvernamental, o politista nebuna si sex cu o femeie cu tate mari. Pe mine m-a convins.
Poze nu pun, nici linkuri pentru ca abia merge netul aici. Vin cu update.

Pupaciosii nu mor niciodata!

2011-05-03T03:47:00.000-07:00

Si am vrut salsa cubana, pe muzica potrivita. Si am fost la Casa de Cultura a Studentilor ca sa ii aud pe baietii aia cantand. Si am fost, si au fost si ei, dar degeaba. Pentru ca de Ziua Tineretului - aceasta sarbatoare de cacao interpretata in cel mai comunist mod cu putinta- trebuia sa se faca intai concurs de Miss...
Oooo. Concursul de Miss a foat un regal de prost gust, fete urate si aceiasi pupatori de alte funduri. Nu era destul ca fetele alea (cica sportive, dar cam cocosate si prea pitipoance) mergeau ca si cum ar fi trebuit sa ajunga nu la masa juriului, ci la capatul randului cu porumbi. Si nu a contat ca 2 din 3 participante aveau celulita. Mai trebuia sa si semnalizam ca nu avem cu ce. Adica le punem sa vorbeasca si sa le faca ochi dulci unor membri ai "juriului". Nu am spus cine e juriul? Un organism competent pana la refuz, format din tinere sperante ale politicii democrat liberale, pline de talent si cu ochiul format. Imi si imaginez dezamagirea acestor politicieni macho care au venit la CCS cu gandul sa isi imbogateasca palmaresul cu vreo sportiva bine facuta si s-au trezit cu niste toante plinute, mai potrivite pentru concursul de Miss Scoala Speciala, care le-au defilat agale prin fata ochilor.
Unde mai pui ca, in inocenta lor, cateva dintre aceste exemplare rarisime de sportive argesene habar nu aveau pentru cine defileaza si cui ii datoreaza faptul ca se uita lumea la ele. Sa nu stii tu cine e Bogdan Ivan? Cum? Tocmai pe acest reprezentant de marca al politicii locale sa nu il recunoasca? Saracele fete! N-au pierdut nimic.
Spectacol penibil, concursul de Miss a fost terminat de-adevaratelea de un prezentator caruia ii sta bine pe scena la Teatru, dar care dezgusta cand face acest spectacol ieftin in care ii pupa in fund pe organizatorii democrat liberali, asa cum, cu ceva timp in urma pupa niste funduri social democrate. Urat, foarte urat. Artistii nu ar trebui folositi in astfel de scopuri! Am zis.
Era sa uit de faptul ca toata mascarada asta cu iz UTCist (zic asta pentru ca la proba de "pijamale" fetele au venit imbracate pana in gat. Probabil si cu doua perechi de chiloti pe ele, sa nu raceasca!) a pornit cu doua ore mai tarziu decat fusese programata si s-a lungit ca o balega moale. Asa ca invitatii care ar fi trebuit sa ne arate cum e cu muzica si dansul s-au uitat lung la un spectacol ieftin. Asta e! Casa de Cultura a Studentilor nu a fost, cred, niciodata ma jos in mocirla politica. E un loc unde cativa tineri - pusi pe functii pentru ca nu exista alti oameni cu care Partidul sa umple locurile ce i-au parvenit de la Guvern - vin sa se dea mari ca au ajuns ceva in viata. Numai ca ceva asta este cam nehotarat, daca intelegeti la ce ma refer.

Culoare

2011-04-01T00:32:00.000-07:00

Mi se coloreaza zilele cu emotii si noptile cu vise. Pentru ca lumea insasi e un mare tablou. Mi-am gasit un loc. Al meu si numai al meu. Imi vine bine. Pentru prima data am ceva pe masura mea. Nu mi-e nici mic, dar mai ales nu imi e prea mare. Si as mai vrea sa schimb cate ceva pe-aici prin coltul meu, dar nu ma lasa inima.
Si acum ca stiu ce inseamna culorile potrivite, imi dau seama ca nu am pierdut nimic pana acum. Nicio culoare nu e prea rea, asa cum nici culorile potrivite nu sunt prea bune. Sunt doar potrivite. Adica se imbina perfect cu armonia mea. Ma simt bine si comod, dar ce-i un punct fix daca nu un loc in care te echilibrezi doar ca sa iti iei zborul?

Astenie

2011-03-30T15:14:00.001-07:00

Si-asa ne vine un chef de duca atunci cand vine primavara... Si eu m-as duce pentru ca si eu caut. Un drum, un vis, un deal, un munte. Si poate mai mult, sau poate mai putin.
Si usor, usor, se-aseaza lucrurile. Nu mai vin fire de praf sa ne deranjeze, nu ne mai bate nicio raza de soare. Cum le stie lumea asta pe toate! Cum ne da exact cat putem duce si ne ia poverile. Pentru ca lumea mea e intregul, nu sunt oamenii. Oamenii ... ei mi-ar lua tot ce-mi e mie de folos si mi-ar da poverile lor.
Universul tine cu mine azi. Nu ma lasa sa imi gasesc o cale doar pentru ca vrea sa lenevesc, sa ma caut pe mine, in eu. Sa fiu doar cu mine. O singura data, o singura zi. O sa se intoarca toate astea candva. Atunci insa primavara se va fi dus, la fel si cheful, si dorul, si visul asta melancolic si trist. Si eu voi fi uitat.

Cu sange rece si albastru - Ivona Boitan

2010-11-22T13:15:00.000-08:00

Avem nevoie de carti care sa ne invete. Avem nevoie de carti care sa ne dea curaj. Si avem nevoie de carti care sa ne aline. Cu sange rece si albastru pare titlul unei carti de capa si spada. De fapt, cartea este o cascada de sentimente. Sentimente care nu exista, sentimente care te definesc si te inlocuiesc, mai exact, sentimente care iti dau curaj, te invata sa vezi si iti vindeca dezamagirile.
Silvia nu simte pentru ca nu poate. Baba simte si atat pentru ca ratiunea ei s-a subordonat cu totul sentimentelor. De fapt, cele doua sunt acelasi personaj pus pe rand in situatii extreme. Le leaga gradina si o copilarie pierduta. Una pentru ca a simtit prea mult, cealalta pentru ca nu a simtit deloc.
Sunt doua povesti, doua idei, doua notiuni care, fiind total opuse, sunt de fapt complementare. Si tocmai aici e farmecul povestii. Pentru ca indiferent de sentimentele pe care le ai sau nu le ai, viata te va aduce pana la urma in acel punct in care cineva te va invata ca e mai bine sa fii ceea ce esti.
Imi place cartea Ivonei Boitan pentru ca e unica, pentru ca are acel ceva dupa care orice cititor tanjeste de fiecare data cand incepe o lectura noua. E usoara pentru ca se citeste lin, naste sentimente si nu idei, te acapareaza pentru ca spune doua povesti in acelasi timp. Amandoua, si Baba, si Silvia, spun de fapt, acelasi lucru. Una isi spune pataniile in ecuatii, cealalta isi picteaza fiecare senzatie, controlata fiind de sentimente. Aceeasi realitate si totusi atatea diferente, atatea sentimente si atatea ganduri diferite.
Pentru psihologi este probabil o carte de contestat. Pentru mine e o carte de citit, de pastrat, de recitit si apoi de recomandat tuturor celor care au dubii. Pentru ca, parcurgand povestile celor doua, intelegi ca sentimentele nu se inscriu in cotidian si ca e cel mai bine sa fii altfel.

Poze

2010-11-17T13:59:00.000-08:00

Asa cum v-am promis, am facut si poze ... Ca sa ma laud cu cartea mea cea noua, bineinteles.

Cadou preCraciun

2010-11-16T13:30:00.000-08:00

Mi-am facut astazi un cadou frumos de Craciun, cu sprijinul moral si financiar al lui Alin, bineinteles. Deci, sunt mai bogata cu o carte, o poveste pe care o aveam in biblioteca, dar in alta forma.
Ca sa va lamuresc, mi-am cumparat Micul Print aparut la Rao, editie pop up. Adica cu desene din acelea care ies din carte si cu cartonase cu sageti - tragi de ele si se misca imaginile. N-ati inteles nimic? O sa va pun poze dupa ce imi incarc acumulatorii pentru aparat.

De ce Micul Print? Pentru ca e cea mai frumoasa poveste scrisa vreodata de un om mare si pentru ca e singura carte de care nu o sa ma satur niciodata. Acum ma uit cu grija la desene, si ma joc cu ele, si mai citesc cate un capitol care imi place. E o lectie despre prietenie si mai ales despre viata.

Jurnalul unei blonde care nu mai e blonda de prea mult timp

2010-10-22T00:55:00.000-07:00

Am o zi calma in care ma enervez de plictiseala. Nu m-am dus la munca azi pentru ca nu am fost nici ieri si chiar nu avea rost... Deci am doua zile libere ca sa ma urc pe pereti. Maine ma duc la nunta. Mi-am facut o rochie noua, fapt care m-a impiedicat sa imi cumpar cartile pe care voiam sa mi le cumpar. Sa moara dusmanii mei de placere. N-am, dar ei sa moara...

Afara e frig si in casa e cald si din cauza asta mi se aburesc geamurile. Spuneti voi, e corect? Nu, nu e.

La televizor s-au impamantenit tampitii. O alta chestie cu care nu sunt de acord, dar fac un compromis de dragul audientei, al ratingului si al salariilor.

Citesc o carte misto despre doua femei si un Graal, nu e asa ca sunt enigmatica? Pe autoare o cheama Kate Mosse.

Florin e la gradi. Eu ma plictisesc ca nu am cu cine sa ma joc si nu am chef sa dau de mancare a capre.

Parlamentarii voteaza legi din greseala. Nu ar putea sa ii otraveasca tantile de la bucatarie? Tot asa, din greseala? Eu asa as face si apoi organizam un referendum prin care "poporul" (aceasta denumire elevata a turmei) va vota gratierea lor si ridicarea la rang de eroi nationali (despre care apoi istoria va spune ca erau agenti CIA sub acoperire).

Pffff in timp ce scriu aceste randuri, imi dau seama ca iar am uitat sa cumpar pasta de dinti. Iar ma spal cu Aquafresh pentru copii.

Despre o lansare de carti care mi-a placut, dar nu prea

2010-10-21T12:42:00.000-07:00

Cateodata mi se pune pata. Ca acum. La Nasu` e Crin iar viitorul presedinte al tarii dezleaga tainele mortii Madalinei Manole. E o mare conspiratie. Clar. Toata lumea - de la agentiile straine si pana la Papa - comploteaza impotriva noastra. Vor sa ne faca prosti si sa ne ia ca sclavi. Trezirea!!! Suntem cretini, nu putem fi si prosti in acelasi timp. E impotriva firii.
Da, am draci pentru ca azi am fost la o lansare de carte (de carti) care trebuia sa fie misto si de fapt a si fost, dar numai si numai pe jumatate.
Avantaje? DAAAA. Scriitoare multe la Pitesti. Pe trei dintre ele le-am citit. Pe Monica Ramirez o voi citi cu prima ocazie. Carte cu autograf. Deci, multe si bune. Si Bogdan Hrib. Poate misto in alta zi. Azi nu. Si gata. Asta a fost un dezavantaj pentru lansarea de azi. Nu mi-a placut nici atmosfera. Total anosta si lipsita de sens. Nu e vina lor. E doar Feng-shui - ul prea prost. Biblioteca noastra ar trebui golita, daramata si apoi reconstruita. Si oamenii de acolo ar trebui invatati ca o lansare de carte nu se organizeaza cu elevi luati cu japca de la ore si adusi la spectacol. Ca dintr-o cauza asemanatoare l-au omorat si pe Ceausescu. Ma rog, partial.
Deci, voiam o lansare la care oamenii sa vina din placere. Si asta nu se poate face daca intotdeauna organizatorii apeleaza la astfel de solutii. Nu sunt tinerii dezinteresati, organizatorii se culca pe urechea asta ca sa stea frumos in birouri si sa dea telefoane pe la licee. Deci, daca aia mici nu citeau carti si nici nu le pasa de Crima de la jubileu, cum ar fi putut ei sa fie de folos?
N-au fost. Ne-am mai facut si de cacao. Nu-i nimic. Si asa nu am fost niciodata mandria tarii.
Revenind. Mi-au placut scriitoarele. Oana m-a bagat in fata la autografe (desi nici nu era ingramadeala) si am mai primit si o carte. Astept cu drag sa o citesc.

Deci, dragi scriitoare, mai veniti. Nu trebuie sa va suparati ca nu a venit insa prea multa lume. De obicei, pitestenilor li se ofera numai lansari plicticoase, la carti naspa pe care nu le citesc decat "scriitorii" intre ei. Asta e logica locala. Restul? Cum restul...?!? Restul e CAN CAN.

PS: Acest articol nu este un pamflet si trebuie tratat cu aspirina. Si daca va vine pofta sa ma injurati, inseamna ca aveti clar nevoie si de un antinevralgic P.

Intamplari amuzante

2010-09-30T07:32:00.000-07:00

Sunt atat de multe momente in care ne lasa fara grai prostia omeneasca... Stiu ca am ras de multe ori pe tema asta, dar nu imi amintesc acum nimic insa potrivit pentru postarea de fata... Eu insami sunt un izvor nesecat de povestiri amuzante. Stim cu totii cum am plecat la filmare fara microfon si cum am obiceiul sa pun tot felul de intrebari indiscrete la intalniri, samd.

Sa ma iertati, dar o intamplare amuzanta pe care sa o povestesc nu stiu asa pe nepusa masa. Sper ca George nu ma va descalifica. Oricum o intamplare amuzanta mi s-a parut cea in care eram la un magazin cu ziare si carti. Si era o carte despre flacara violeta. Si eu am intrebat: Cumpara cineva asa ceva? Si imediat dupa asta a intrat o doamna, a rasfoit-o si s-a interesat de pret.
Si ar mai fi una. Eram la o emisiune la Pic. Si aveam un invitat care nu spusese nimic in aproape 40 de minute de cand intrase. Si unul din baietii de la car ma intreaba in casca: Da` popandaul ala din stanga ta are ceva de zis? Eram in direct :)
Bonus: eram in direct de Revelion in 2009 si eu am zis La Multi Ani, 2001! Aveam si eu emotii, de:D

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Delir ...

2010-09-29T05:19:00.000-07:00

Am mana amortita, iar am dormit pe dreapta. O misc usor. Nu mai trec cu degetele prin par. E atat de aspru de la apa asta sarata si atat de incurcat. Numai de as fi luat cu mine si o perie...

Soarele e minunat azi. O sa ploua la amiaza. Mereu ploua. In toate zilele de cand stau aici (unii zic ca sunt peste 450, eu am renuntat sa le mai numar) am avut parte de ploaie la amiaza. Insula asta pustie e minunata. Nu e chiar pustie, locuiesc cu o familie de maimute si cu alte specii ciudate de animale. Numai daca as fi citit mai multe carti de-ale lui Jules Verne. As fi stiut cum se numasc animalele astea.

Mi-am facut o casuta, si o gradina, si pacat ca nu am ramas pe insula asta cu un tinerel blondut - ca fetele alea din Laguna Albastra. Eu tot mai sper...

Ma duc la cules de banane ca mi s-a facut foame. Dupa amiaza fac o ciorbita din aripi de rata salbatica. Si apoi o sa ma chinui sa o invat pe maimuta aia mica ce se tot tine dupa mine sa faca deosebirea intre stanga si dreapta. Sper ca idiotii aia care m-au uitat pe aici cand am debarcat din croaziera aia de lux sa moara loviti de tsunami.
Sau sa isi aminteasca de mine si ma duca inapoi la civilizatie.

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Intalnire

2010-09-28T10:13:00.000-07:00

Dominique Strauss Kahn se tine bine la cei 61 de ani ai sai. Ne-am cunoscut la o receptie - de cand sunt vedeta la Hollywood ma intalnesc cu tot felul de oameni importanti.
M-a scos la o cafea intr-o cafenea din astea de fitze (intre noi fie vorba, am platiti juma-juma... ce ti-e si cu economistii astia!) asa ca am mai apucat si noi sa vorbim de una alta. Adica despre vreme ca doar asa e politicos. O fi el francez, dar eu in lumea buna in care ma invart nu trec peste bunele maniere.
Asa ca nicio vorba despre bani, putina politica, dar nimic mai mult decat inofensiv. Ce sa vezi! E tare nebunatic omul. Ba chiar are si o pasiune pentru filmele cu Brigitte Bardot (mi-a marturisit ca are si o poza de-a ei printr-un sertar la birou).
Si ii place si de George, un roman de-al nostru cu care s-a intalnit cand facea un studiu in Romania. Cam trage la masea, dar e un tip simpatic, mi-a zis. Cand i-am povestit ca e si personaj de roman, a crezut ca fac glume ieftine. Eu ce sa mai zic despre el ca se plangea intr-una de un R intr-un I. Clar ca de la atata banet de administrat o iei razna!

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Fitze de vedeta

2010-09-27T12:29:00.000-07:00

Obosita pana la extrem... Mutarea asta in cabina mea a fost solicitanta... Apoi masaj, cosmetica si mai multe probe de machiaj... De cand sunt noua vedeta de la Hollywood nu imi mai vad capul de treburi. Si mai trebuie sa imi aleg si un apartament in the area...
Totul a inceput cu blogul lui George. A pus el acolo o emisiune de-a mea la care a fost invitat. Si cum blogul lui este in vizorul tuturor - de la SRI si pana la Columbia Pictures - a mai fost un pas pana am ajuns vedeta de top. Si acum nu mai stiu ce sa fac cu atatea oferte... Ma vor pentru un film. Si nu orice film, adica ... o sa joc in Stargate.... si nu, nu o sa fiu poarta stelara, ci noul personaj principal feminin. Adica si mica si rea si o sa am si arma. La naiba.
Unde mai pui ca maine am doua sedinte foto si filmarile pentru primul episod. Si saptamana viitoare sunt invitata la Oprah. Cu ce sa ma imbrac? Si mai grav, cu ce sa ma incalt? Cu atata treaba nici nu am apucat sa merg la cumparaturi sa ma aprovizionez cu pantofi...

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Mare concurs, mare

2010-09-26T10:03:00.000-07:00

Ma bucur ca George a revenit la ideea jocului cu aberatii. Trebuie sa recunosc ca nu am mai fost asa de entuziasmata sa scriu pe blog de multa vreme. Prima tema? Simplu de tot:

Tocmai ai obtinut un rol mare intr-o megaproductie la Hollywood (continuare a unui film la fel de mare). Care e rolul tau si in ce film joci?

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam maine pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Jurnalul unei blonde tunse (continuare)

2010-09-07T02:33:00.001-07:00

Ploua si cand nu ploua e frig si daca nici nu ploua si nici nu e frig, e cumva, dar nu cald. Toamna nu trebuia sa vina, cel putin nu inca... asa a zis nenea de la Meteo...

La Arges e plictiseala si nici nu am vreo urma de chef de munca ... trei stiri pe zi e o treaba banala cand nu ai chef. Se fac din obisnuinta.

Am racit putin si acum ma pregatesc sa imi treaca ...

Luni merg la gradi sa il introduc pe Florin in minunatul sistem de invatamant romanesc...

Citesc romane politiste cumparate cu 6 lei bucata si ce credeti? Imi plac.

In rest, sunt un fermier constiincios care isi hraneste caprele pe Feisbuc si cam atat. Si am o gramada de timp liber de vreo saptamana ... ma sperie atata inactivitate. Subiecte de pus pe blog? Cu duiumul, dar degeaba ca mi-e prea lene.

Despre toamna - amintiri de la scoala generala (clasele I-IV)

2010-09-01T10:02:00.000-07:00

1. Un ghiozdan mare si urat - a se intelege ca aveam 1.20 m, deci orice era mare si urat pe langa mine.
2. Un caiet cu expresii idioate despre toamna. Nu mi-a placut niciodata sa fac compuneri. Descrierile fanteziste si romantice sunt asa depasite...
3. Uniforma albastra care se inchidea la spate - adultii adora sa ii terorizeze pe cei mici. Daca as avea o fata as propune un proiect de lege care sa interzica sortuletele alea albastre...
4. Teme, teme si cand terminam cu astea, teme - scoala e de rahat, mai ales cand ai intre 7 si 10 ani.
5. Probleme cu segmente... nu-i asa ca erau misto?
6. Ploaie si cate o umbrela uitata in banca aproape intotdeauna - de mica am fost boema si total neinteresata de valorile materiale.
7. Colege idioate care scriau frumos.
8. Papucei - v-am spus ca adultii adora... bla bla bla...
9. Unghii taiate si batista... Pfff ce bine ca azi avem servetele!
10. Abecedar si apoi manuale de citire... si bineinteles, Toamna de Demostene Botez.

Hai la citit! Noi, ca voi si asa nu stiti ce e aia...

2010-08-23T06:41:00.000-07:00

Santajata de Oana (daca vreti detalii despre ea, intrati pe blog) am ajuns si eu la Pitestiul citeste, sau cum s-o fi numit manifestarea din centru de sambata.
1. Hai sa punem lucrurile in ordine. Nu am stiut despre ce e vorba, dar am inteles ca ne luam cartile in dinti si venim sa cititm frumusel in grup, dar fiecare pentru el. Suna bine, mi-a placut. Am facut tot posibilul sa ajung, ba chiar l-am inarmat si pe Florinel cu doua carti de colorat (cu povesti) ca sa se inscrie in peisaj.
2. Acolo era un nene scriitor (cunoscut si consacrat) care vorbea ceva la microfon si i-a mai chemat si pe altii sa faca la fel. Noi trebuia sa citim in timpul asta sau sa ascultam, ca nu prea am inteles. (?!)
3. George a venit cu cartea de telefon ca sa ne arate tuturor ca idei originale ca ale sale nici in carti nu mai gasesti.
4. Canguru a venit cu Codul lui DaVinci (pentru care am transpirat putin - era imprumutat de la biblioteca iar Florin a vrut sa il citeasca si el).
5. Revenind la manifestare, nu am citit, ci am vorbit intre noi pentru ca mai vorbea cineva la microfon si incercam sa ne lamurim asupra scopului acestei actiuni.
6. Am rasuflat usurata cand Florin s-a hotarat ca trebuie sa faca pipi... Scuzati expresia, dar el asa se exprima... Asa ca am plecat. Am aflat de la George ca dupa plecarea mea a vorbit si Oana. Imi pare rau ca am ratat-o dar sunt convinsa ca imi face un rezumat data viitoare.
7. Deci, nu mi-a placut manifestarea aceasta pentru ca eu venisem in centru sa citesc, nu sa ascult - intre noi fie vorba si asa nu se auzea prea bine.
8. Remus ma va ierta ca nu imi aduc aminte cu ce carte s-a prezentat la eveniment. Chiar, lui la ce blog sa ii dau legatura?

PS: Ma intreb cand vom avea si noi manifestari culturale fara discursuri? Cu discutii, fara discursuri. Ce bine e la Filarmonica! Acolo toata lumea canta, nimeni nu alocutioneste sau nu discursioneaza - sper ca veti aprecia capacitatea mea de a crea cuvinte, da?

Lista cu lucruri naspa (fragment)

2010-08-18T13:45:00.001-07:00

...
caldura
mersul cu maxi taxi fara aer conditionat
Anastassia
pantofii cu toc de plastic
fardurile roz
mancarea fara condimente
barbatii cu burta care tin tricoul sub tate
pitipoancele fara silicoane
vanzatorii ambulanti de carti care te insulta cand le spui ca oferta lor e naspa
un calculator cu vointa proprie care se strica atunci cand vrea el
Mircea Badea - in 90% din cazuri
frunza de la brandul de tara
brandul de tara
tara
locuitorii tarii - in 90% din cazuri
descrierile prea lungi care fac cartile plicticoase
cafeaua fara lapte
antenele
"sistemul"
razboaiele, disparitia balenelor si tot ce mai invoca missele lumii
facturile
etichetele de pret de la haine
rochiile misto care se fac numai in marimi mari
"oamenii de cultura" - care se autointituleaza astfel pentru ca au ajuns aproape de 50 de ani si nu au nicio alta ocupatie
stirile mele din zilele fara subiecte
idiotii care fluiera femei pe strada
textele cu care te agata alti idioti pe siturile de socializare - si nici macar nu vorbesc aici de hai5
...

Jurnalul unei blonde tunse

2010-08-18T02:36:00.000-07:00

Deci... lenea e la ea acasa la mine acasa, si la mine la serviciu... cred ca ma urmareste...

George a venit din vacanta direct cu gura pe mine cum ca ultimul meu protest pus pe blog nu a fost destul de explicit... Maxim de informatie cu minim de cuvinte(?!) - am aplicat intocmai principiul.

Am probleme cu un calculator de la agentie si asta ma scoate din pepeni... si acum merge dar nimeni nu ar putea sa spuna pentru cat timp...

Beau o cafea cu muuuult lapte care se dovedeste foarte buna si mananc niste chestii ca niste pateuri cu branza, numai ca sunt mai mici si nu au branza, ci doar mac pe deasupra...

Dupa ce am citit tot felul de carti in ultima vreme - ar trebui sa va mai povesesc cate ceva - acum imi pierd vremea cu Jules Verne si astept ceva interesant...

E racoare si bine azi, spre marea mea bucurie si tare mi-ar placea sa ploua. Dar nu acum, ci diseara ca azi port niste pantofi pe care nu ar trebui sa ii ude ploaia...

La TV nu ma mai duc de o saptamana deoarece - ce -mi place cuvantul asta - in timpul unei furtuni naprasnice s-a prajit calculatorul de la emisie. Peste cateva zile va fi gata reparat si abia atunci o sa fac si eu ceva constructiv...

In vacanta nu am fost, dar sper sa o fac in septembrie cand exista posibilitatea sa am si timp...

NU

2010-08-09T14:04:00.001-07:00

Vine Politia...

2010-07-30T03:56:00.000-07:00

De fapt, venise azi de dimineata cand am ajuns eu la agentie. Si nu doar politistii. Erau aici vreo doi baieti de la firma de paza, cativa clienti si nea` Miki, cu tot ca catelul lui cel mic si lenes (care intra si doarme in usa cat isi face stapanul lui un bilet - intre noi fie vorba, cam o ora).

Deci... Aseara se pare ca nu am incuiat bine usa (care trebuie incuiata tinand clanta in sus - a ramas cu sechele de la montaj). Si, la 10 fix (ca atunci ar trebui sa deschid, dar eu am ajuns la si 10 minute) nea Miki a intrat si a declansat alarma.

Am avut noroc ca politistii nu s-au suparat prea tare, nici baietii de la securitate (normal, doar am mai irosit o interventie gratuita cu ocazia asta).

Cum nu mai scrisesem de multicel pe blog, am zis ca poate va intereseaza ca prostii mai fac.

Parinti si copii - I.S. Turgheniev

2010-07-06T07:58:00.000-07:00

Ok, am facut-o si pe asta. Am terminat o carte scrisa de un autor rus. (Parinti si copii - I.S. Turgheniev). Trebuie sa recunosc ca pe la capitolul al zecelea, imi venea sa o las pe alta data, dar dupa inca vreo doua capitole, parca a inceput sa aiba si ceva sens.
Povestea e destul de interesanta, actuala la vremea respectiva, destul de potrivita si acum. Tinerii de azi au alte motive pentru care sa intre in conflict cu generatiile anterioare. Oricum ideea diferentelor de opinii dintre generatii e oarecum actuala.
Personajele mi se par neverosimile, dar pentru ca nu cunosc aproape nimic despre societatea vremurilor, nu ma pronunt. Una peste alta, o carte interesanta. Finalul este daca nu previzibil, cel putin asteptat. Autorul mi se pare prea prezent in naratiune, adica dintr-o data esti in discutie cu personajele si imediat ti se aduce aminte ca nu esti decat cititor si ca autorul este si el acolo. Dar banuiesc ca asta e stilul lui Turgheniev.
Am spart gheata cum se zice, dar nu cred sa mai pun mana pe vreo carte ruseasca prea curand.

Bla bla bla

2010-07-01T08:44:00.000-07:00

Lenea este una dintre cele mai interesante caraceristici ale mele. Cand e momentul propice sa fac si eu ceva bun pe lumea asta, pac-pac, vorba poetului, ma apuca o lene din acelea epopeice.
Asa cum ziceam, sunt de o lene rarisima. Cu alte cuvinte, de trei zile ma chinui sa incep un sir de povestiri pe blog. Am ratat startul - poate anul viitor. Sau peste 100 de ani.
Acum sed la agentie si astept clienti. Care, probabil, sunt la fel de lenesi ca si mine. Sau poate ca nu mai au bani. E criza, asa ca mai fac si oamenii economii.
Imi place sa fac stiri, asa in ultimele zile am reusit sa imi indeplinesc fara probleme sarcinile de serviciu. Unde mai pui ca acum ii stiu pe cei mai multi dintre oamenii "de vaza" ai urbei, asa ca ma descurc de minune.

PS: Si ca sa rada toate curcile de mine, fac si gafe din ce in ce mai bizare.
Si daca saptamana trecuta m-a apucat rasul in timp ce o tanti imi spunea cu of cat a plans ea pt Dan Diaconescu, azi am plecat la filmare fara microfon. Deci... vorbeam la telefon... si vine Gina de la ziar sa imi spuna ca e o vaca intr-un put ... si ia si telefonul, si geanta si vorbeste la alt telefon, si salveaza textul la care lucram de zor... si cu gandul la vaca, am uitat de microfon. Oricum nu as fi avut nevoie de el pentru ca am ajuns la locul faptei cand pompierii plecau - scosesera vaca din put si gata.

Pff ... ce text incoerent... Am uitat sa spun ca citesc o carte...

Ceva despre Dan Diaconescu

2010-06-23T05:04:00.000-07:00

Dan Diaconescu are fani si la Curtea de Arges, ce credeati?

Jurnalul unei blonde nevopsite...(sapte)

2010-06-21T09:32:00.000-07:00

Vremea asta imi da de cap... sa ploua noua zile si noua nopti, dar macar sa ploua... Nu-mi place vremea indecisa.

Mersul cu maxi taxi se dovedeste util... citesc doua - trei carti pe saptamana (in limbaj de blonda, asta inseamna ca ma cultiv)...

Pe la Curtea de Arges nu e nimic demn de amintit... Stirile parca sunt trase la indigo, in fiecare saptamana aceleasi carari batatorite... Incep sa ma acomodez cu lumea, sa cunosc vipurile locale... doar v-am spus ca meseria asta este o provocare ...

Oja mea cea aurie s-a cam decojit, dar un oarecare sentiment de lene ma indeamna sa nu o deranjez ...

De curand am inceput sa imi bat capsorul meu cel blond cu povesti ... scriu o povestioara destul de searbada despre un fapt real care i se intampla unui personaj total distrus. Inca nu m-am hotarat daca este the bad girl sau the good girl... dar nici nu conteaza pentru ca, mai mult ca sigur, o sa ma opresc la pag 5. Si cand citesti, pagina asta este momentul crucial. Daca nu iti place cartea, nu treci de ea...

Revenind la lucruri serioase, azi mi-am dat seama ca femeile sunt masochiste. Cine a inventat pensatul a fost tare plictisit(a).

Ma bate gandul tot mai des sa pariez pe Brazilia...

Apoi ma mai bate inca un gand si mai tare care imi zice ca de banii aia mai bine beau o cafea - avantajul la Curtea de Arges e ca o cafea costa doar 2,5 lei

Seara nu mai am voie la calculator. Florin a decis asa... nu am alta solutie si ma supun regulilor casei.

Jurnalul unei blonde nevopsite ... (sase)

2010-06-16T02:50:00.000-07:00

A fost caldura, a trecut caldura... Azi e mai bine. Nu mai simt nevoia sa ma balacesc in permanenta...

Fac stiri in fiecare zi si din cand in cand mai clocesc si cate un reportaj...

De cateva zile am invatat un cuvant nou. Vuvuzela. E de la televizor si face zgomot... Mda, ce pot sa zic... omul invata mereu cate ceva nou.

A inceput CM asa ca nimeni nu mai vorbeste decat despre asta. Parerea mea? Sper sa fie cat mai multe rezultate imprevizibile, ca sa nu am castiguri prea mari la agentie... Dar sa le mai si nimereasca din cand in cand, asa ca un imbold...

Mi-am luat o oja aurie ca de mov m-am cam plictisit.

In fiecare zi merg la Curtea de Arges si ma intersectez cu tot felul de situatii inedite in timpul drumului. Viata ar fi mult mai frumoasa daca toata lumea ar pretui apa si sapunul...

Boc e tot acolo asa ca tre` sa plec la filmare si sa ma intalnesc cu niste politicieni locali. V-am zis ca viata de ziarist e frumoasa, nu-i asa?

Pentru cei interesati, joi reportajul va fi despre olarit. (Adica pentru George, singurul meu telespectator fidel).

Uitasem sa va spun ca inainte sa citesc Drumul spre inalta societate, am recitit Dracula... De ce l-or fi omorat? Ca sa ne distruga legenda locala... Englezii astia sunt total neinspirati. Dar tot as da o fuga la Londra sa ma mai plimb putin prin lumea civilizata...

Asta era o gluma, nu am acum timp de vacante... Si daca va intereseaza, o excursie in India porneste de la 1500 de euro de persoana. Asta o stiu de la o stire pe care am facut-o luni.

Drumul spre inalta societate - John Braine

2010-06-16T02:41:00.001-07:00

Drumul spre inalta societate e o carte de vara. O poveste usor de digerat, relatata intr-un stil personal si proaspat, care iti lasa timp sa asculti personajele, sa le intelegi si sa nu le judeci.
Drumul spre inalta societate este anevoios, mai ales cand esti un tanar provincial, fara obarsie nobila si fara bani de cheltuit. Joe provine dintr-o familie saraca si ajunge intr-un oras englez plin de viata, fiind angajat la Primarie. Face repede cunostinta cu cateva personaje emblematice si ajunge la concluzia ca singura lui dorinta este sa ajunga bogat. Dorinta sa este fireasca, dar drumul pare sa fie presarat cu momente dificile in care cele mai bune alegeri nu aduc insa si marile placeri.
Actiunea este plasata in Anglia, in anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, si se desfasoara in jurul acestui tanar, un suflet chinuit care ar vrea sa iubeasca, sa traiasca intens, dar care mai mult decat orice vrea sa ajunga in varful piramidei, printre cei bogati si invidiati.
Pe scurt, este o carte placuta, tocmai buna pentru o zi de vara.

Deci...

2010-06-10T00:19:00.001-07:00

Bloggerii cititori au chef de Bookfest? ca pe blogul comun nu mi-a raspuns nimeni...

Viata ca in filme...

2010-06-06T12:45:00.004-07:00

Adica leapsa de la Canguru`
1. Tu in ce poveste crezi?
In toate ... mai putin aia in care vanatorul o scoate pe Scufita Rosie din burta lupului. A! Si in aia cu au trait happy ever after... e asa nerealist. Prefer povestile cu elfi sau cu cavaleri si domnite...
2. Ce film vechi te face sa simti furnici si fluturi pe tot corpul?
Ok... Ar fi Casuta din preerie. Era mi se pare ca un fel de serie, serial. Nu am mai vazut de prea mult timp. Dar sigur mi-ar placea sa il revad. Un alt film vechi care imi place mult e Somewhere in time. Prea frumoasa povestea.
3. Ce film te face sa plangi si sa razi in acelasi timp?
Nu prea stiu... sunt prea putine filme la care plang... Am plans la Love Story, dar de ras... nu stiu. Rad la toate comediile. Si la cele la care nu rade nimeni. Ras si plans in acelasi timp? Nu imi amintesc. Am ras cu lacrimi la Two white chicks.
4. Ce actori sau personaje iti plac?
Sir Anthony Hopkins. Unic. Cel mai tare. Cel mai mult mi-a placut in Meet Joe Black si in Instinct. Dar ma uit cu placere la toate filmele lui.
Imi place mult Jennifer Love Hewitt. Si Sarah Jessica Parker. Asta ma aduce la personajul meu favorit... Carrie. Si, mai nou, am o pasiune pentru House.

Mai departe, la Alin... sper ca de data asta nu o sa ma refuze.

In loc de NASHPA

2010-06-06T10:00:00.000-07:00

I-am promis lui George o lista cu lucrurile mele nashpa....
Dar mi-e lene, asa ca ii pun muzici... pe care oricum le stie deja ...

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Si uite asa ma fofilez si azi de la scris...

Fara titlu

2010-06-01T10:22:00.000-07:00

Mai mult decat ziua copilului, astazi pentru mine e o zi speciala... Pe 1 iunie mi-amintesc ca nicio distanta nu e prea mare si ca intotdeauna e cineva acolo sus, in care sa iti pui increderea.
Si intotdeauna ingerii primesc un chip...

Asculta mai multe audio Muzica

Dosarele X

2010-06-01T03:48:00.000-07:00

Episodul 1 (ONE) CATALOGUL

Ema nu se pricepe la vanzari. Nu ar reusi sa vanda nici macar un pahar de apa in desert; ea l-ar da de pomana si nu pentru ca e un suflet bland ci pur si simplu pentru ca nu stie sa vanda. Cu toate astea isi face rost de bani de ruj vanzand produse cosmetice pe la prietene si cunoscuti.
Produsele se vand pe baza de catalog, asa ca, la fiecare campanie noua Ema isi comanda un catalog nou. Logic si evident...
Ema a intrat in bloc si are ochii direct spre cutia postala. De vreo trei zile trebuie sa vina catalogul cel nou. Stie ca va veni pentru ca a fost anuntata ca "marfa" a fost livrata. In cutia postala, gol. Sub cutiile postale (adica locul ala unde se arunca in mod civilizat publicitatea nedorita - dar asta e alta poveste) exista un plic alb, rupt pe din doua. In plic, nimic. Pe plic, adresa expeditorului si adresa destinatarului. Expeditorul: firma distribuitoare de produse cosmetice. Destinatarul: Pirciu Teodora Ema, str. .... Nici urma insa de catalog. Disparut fara de urme...
Acum, pe cutia postala cu numarul 34 de la adresa mai sus mentionata troneaza un mesaj: Va rog returnati continutul plicului. Va multumesc.
In rest, totul decurge normal. Ema a comandat un catalog nou, care ii va fi livrat in cel mai scurt timp - politica firmei. Asa cum ati vazut, catalogul nu este o frumusete, nu are valoare pe piata si nu foloseste nici macar ca inlocuitor de hartie igienica pentru ca hartia aia lucioasa nu face bine...
Intrebarea intrebatoare: De ce?
Probabil ca extraterestrii au venit, au vazut si au luat o mostra pentru a studia in amanunt oferta de creme epilatoare si geluri de dus...

***
(Toate personajele din aceasta povestire sunt reale. Povestea porneste de la un fapt real)
Sunt Ema si citesc.

Jurnalul unei blonde nevopsite (cinci)

2010-05-28T03:04:00.000-07:00

Titlul asta devine mai neverosimil cu fiecare zi pentru ca acum parul meu este ciocolatiu cum e ciocolata amara. Da, m-am vopsit inchis ca de culori deschise nu prea am bani.

Gata cu frivolitatile, discutam teme serioase. Vara, cald, lipsa de inspiratie si muulte multe de facut (daca as avea si chef).

Azi fac de garda la agentie. Fetele au probleme amandoua, asa ca iata-ma asteptand pariori si scriind pe blog... Viata de jurnalist cu chef de munca.

Am facut niste stiri saptamana asta si s-a ales praful de reportajul de la Vidraru. Asa e cand astepti si astepti si cand vine mai bine nu mai venea...

Marele eveniment al saptamanii este inscrierea la gradi... pentru Florinel, normal, ca vremea mea a cam trecut.

De citit, citesc Ocolul Pamantului in optzeci de zile - fac pauza de la lecturile potrivite varstei mele inaintate si maturitatii mele intelectuale (?!) ... asta pentru ca nu m-am putut hotari asupra vreunei carti si nici nu voiam sa stau cu mintea odihnita.

Mi-e somn si nu pot sa inteleg de ce... am dormit toata noaptea si acum trag de o cafea ... o fi vremea ...

Oja mea e tot mov (asta daca va mai intereseaza) si am de gand sa imi mai imbogatesc colectia cu cateva nuante de vara, asta pentru ca am vazut o culoare foarte frumoasa la Raluca si mi-a placut.

In final spun simplu ca sunt Ema si citesc, nu modificarile din Codul Fiscal ci o carte de Jules Verne ... Deci, sunt Ema si REcitesc (ca sa fiu eu impacata cu eul interior):P

Hotii de timp - Ivona Boitan

2010-05-27T09:05:00.000-07:00

Domnule cititor,
Avem un politist care investigheaza o crima. Crima nu e oficiala, nici macar cadavrul nu e. Deci, avem un politist exact asa cum e un politist normal, numai ca a studiat putin si pe la Londra, care face un raport neoficial, despre o crima suspecta, dar oarecum neoficiala. Intr-un cuvant, o situatie extrem de delicata, dar comica, in care locotenentul David David trebuie sa elucideze o crima despre care nu stie aproape nimic. In plus, romanul este intesat de Elene P, una mai ciudata decat cealalta.
Cartea este un roman politist, dar unul in care irealul rezolva misterul. Locotenentul David David este investigatorul care nu lasa niciun detaliu neexploatat. Amanuntele insa nu il ajuta sa descopere criminalul, ci sa se incurce tot mai mult in date, identitati si povesti femeiesti despre viata si frustrari.
Ivona Boitan a scris o poveste ireala despre o lume posibila. Diva, Mustacioasa, Casnica,pana si locotenentul Dada sunt stereotipuri ale lumii noastre. Mi-au placut personajele perfect surprinse (despre oricare ai putea sa juri ca exista undeva in viata noastra), dar si situatia neverosimila in care ajunge actiunea. Pentru ca tocmai acest punct in care imaginarul atinge cote maxime, in loc sa te faca sa renunti la lectura, iti naste eterna intrebare: De ce nu?
Hotii de timp este un dosar cu rapoarte, un vraf de scrisori. Este exact ceea ce as fi vrut sa stiu despre caz, daca aceasta crima ar fi avut loc. Finalul este incredibil, dar imposibilul devine din ce in ce mai posibil inca de la jumatatea cartii.
Deci, domnule cititor, voi studia in continuare autoarea, pentru ca imi place stilul concis si capacitatea de a exploata la maxim limbajul personajelor.

Si, in loc de "Sa traiti!", o sa spun simplu: Sunt Ema si citesc. (sau s-a incheiat campania?)

Lamuriri pentru George

2010-05-25T10:23:00.000-07:00

Draga George cel mereu carcotas, stiu de ce unii crestini merg la Biserica in ziua de Rusalii (am citit anul trecut pe blogul tau). Nu am inteles insa de ce romanii au zi libera in ziua aia (ca majoritatea oricum la Biserica nu se duc).
Asistentul asta din Word imi e foarte drag. Si chiar daca nu e o gamalie, ci o agrafa de birou (a carei denumire o cunosc), mie tot de la asta mic si bagacios mi se trage numele... E o poveste veche, de pe vremea cand eram in liceu. Asa mi-a zis colega de banca, Gamalia, dar se gandea la agrafa de birou :) Vezi, acum are sens.

Intrebare pentru bloggeri - punct

2010-05-24T09:37:00.000-07:00

De ce a doua zi de Rusalii este zi libera pentru bugetari?

PS: Dupa respunsul lui George, reformulez: de ce este a doua zi de Rusalii zi libera?

Eu cand vreau sa scriu, nu scriu

2010-05-17T13:55:00.000-07:00

... pentru ca mi se face lene.
Si am multe sa povestesc... Cum am fost eu ospatarita pentru 2 ore si jumatate (timp in care am castigat fabuloasa suma de 1 leu si am gasit langa nota de plata un numar de telefon al lui Geo... dah), cum mi s-a rupt fix unghia de la degetul din mijloc de la mana dreapta, etc.
In plus, din ziar am aflat ca pantofii cu toc sunt periculosi. Dar si balerinii produc defectiuni, si pantofii sport... Cred ca o sa imi cumpar opinci.
A! Si un stiudiu arata ca englezii isi petrec 6 luni din viata vorbind despre vreme. Clar pentru ca sunt politicosi. Noi ne pierdem jumatate din viata discutand fotbal si politica. Totul face numai Boc in jurul nostru. Deci, cum spuneam, vremea e schimbatoare, a plouat si e cam frig (partea englezului). Probabil ca Boc si Basescu nu tremura ca nu isi platesc ei factura la gaze (partea romanului).

Sunt Ema si citesc si tocmai din cauza asta sunt asa de rapida cu scrisul. Ma asteapta Regina Arkuda.

Breathe Gentle

2010-05-13T04:09:00.000-07:00

Nu voiam sa mai pun muzici pe blog, ca iar zice George ca ma fofilez de la scris... dar imi place prea mult melodia...

Asculta mai multe audio Muzica

Ceva nou? Poate...

2010-05-12T02:24:00.000-07:00

Tu sunt eu... si cateodata eu sunt tu. Te uiti la mine si vezi un chip de care esti cel mai adesea mandru. Ma uit la tine si vad un suflet cel mai adesea trit, un om care vede numai chipuri.
Eu te vad asa cum esti. Cu iubirile tale, cu ura ta. Iti simt mania si nedumerirea. Te uiti la mine si crezi ca suntem la fel. De fapt, dreapta mea e stanga pentru tine. Si asta ne face diferiti.
Si cand te indepartezi de oglinda, ma uiti, iti amintesti doar de tine... pentru ca eu nu exist decat atunci cand tu ma vezi.

Nu, nu am luat-o razna. Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Nicio zi fara o leapsa...

2010-05-11T09:24:00.001-07:00

Nu pot sa o refuz pe Oana... nu azi, care vine dupa ieri cand am raspuns cu intarziere ce-i drept la leapsa lui Sorin...
Care va sa zica...

1. Cate carti ai citit pana acum in 2010? Nu stiu, nu le tin numarul. In afara de Oana, le numara cineva?
2. Cate carti de fictiune si cate de nonfictiune? Majoritatea fictiune. Sunt maniaca.
3. Care e proportia de scriitori barbati vs femei? Daca nu ma insel, anul asta ... numai barbati, in afara de Oana.
4. Care este cartea preferata citita in 2010? Categoric saga lui George RR Martin.
5. Care este cartea care ti-a placut cel mai putin in 2010? Nu am asa ceva.
6. Care este cea mai veche carte citita? Nu stiu ca nu m-am uitat la data aparitiei.
7. Dar cea mai noua? Nu inca. Cea mai noua urmeaza. Regina Arkuda, tot de Oana.
8. Cel mai lung si cel mai scurt titlu. Asta e o gluma? Nu stiu ...
9. Cate carti imprumutate de la biblioteca? Cateva. Nu stiu exact. Scrie pe fisa.
10. Cate carti citite sunt traduceri? Aproape toate.
11. Care e cel mai citit autor anul acesta? Habar nu am.
12. Care este personajul principal din cartile citite de pana acum? Fiecare carte are cate unul. Mie imi plac Catlyn si Arya Stark, Lala, ma rog, mai sunt o gramada. Mi-a placut si de George, chiar daca nu era principal.
13. Ce tari ai vizitat prin cartile citite? De la Japonia si pana la Romania. Si ar mai fi Cele 7 regate din Westeros si orasele de dincolo de Marea Ingusta...
13. Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult? George RR Martin, clar. Nu am zis deja ca sunt maniaca?
14. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata? Daca spun iar de saga asta o sa ziceti ca am ceva la cap?
15. E vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o? Da, Regina Arkuda. O sa ma apuc de ea cand termin cartea pe care o citesc acum...

Leapsa asta nu o mai trimit nimanui. Asa.

Datorii vechi

2010-05-10T13:24:00.000-07:00

Sorin imi trimitea pe vremuri o leapsa... greu dar incerc...

1. Principala trasatura a caracterului meu: incapatanarea.
2. Calitatea pe care o prefer la un barbat: sinceritatea.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: pantofii (ete na! :P).
4. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: la Alin apreciez totul, la restul prietenilor, optimismul.
5. Principalul meu defect: vorbesc extrem de mult.
6. Ocupatia mea preferata: imi place sa scriu si sa desenez.
7. Visul meu de fericire: >100 de perechi de pantofi asezati pe culori, etichete samd...
8. Tara in care as vrea sa traiesc: SUA sau Marea Britanie.
9. Culoarea preferata: albastru.
10. Autorii romani preferati: Cezar Petrescu, Marin Preda, Constantin Chirita, si contemporani: Oana Stoica Mujea si atat ca doar pe ea o citesc.
11. Poetii mei preferati: Eminescu si Blaga.
12. Politicianul preferat: Mugur Isarescu se pune? Daca nu, Tariceanu.
13. Politicianul pe care il urati: cu care sa incep?
14. Femeie celebra din Romania: Nadia Comaneci.
15. Ce credeti ca se va inventa peste 20 de ani: bucataria care se foloseste singura?
16. Bautura si mancarea preferate: chiar nu ma pot hotari.
17. Numele preferat: Ema, bineinteles.
18. Ce detest cel mai mult: prostii care fac pe desteptii.
19. Darul natural pe care as vrea sa il am: nu stiu, mi-ar fi placut sa fiu balerina... iti trebuie vreun talent pentru asta?
20. Starea de spirit actuala: what?
21. Deviza mea: n-am sau nu stiu ca am.

Asa, ca sa mai scrie si el ceva pe blog, leapsa merge la Alin, bineinteles.

Salse si Muzici...

2010-05-10T11:17:00.001-07:00

: Read
Por Tu Placer Lyrics
here.

: Read
Comerte A Besos Lyrics
here.

: Read
Que Precio Tiene El Cielo (Salsa) Lyrics
here.

Jurnalul unei blonde nevopsite...(patru)

2010-05-10T10:04:00.000-07:00

Vreme frumoasa, filmare pasnica... mancare gratis ca doar am filmat la o pensiune...

De azi ma pastilez in speranta ca imi va trece tusea si voi redeveni un om normal.

Veste trista ... Dupa ce am bucatarit ieri toata ziulica, unghiile mele arata infiorator, asa ca in seara asta o sa ma ocup cu reamenajarea lor. Voi folosi, evident, aceeasi oja mov inca prea recenta ca sa fie schimbata cu traditionalul french al femeilor serioase...

Inca il citesc pe George Martin ... mai mult in maxi taxi evident pentru a nu intra in contact cu lumea inconjuratoare... aici nasul infundat constituie un avantaj...

Prietenii mei au probleme serioase: unii cauta si gasesc melodii vechi si uitate pe youtube, altii sunt nervosi si vor revolutie... nu mai vorbesc despre prietena mea asasin platit (de pe facebook, pe care oricum nu o plac in mod deosebit, suntem doar prietene pe facebook, cum spuneam) sau de Lala pe care, desi nu a vazut-o nimeni niciodata, toata lumea o considera o distrusa... intr-una din zilele astea o sa ajung la concluzia ca dementa sunt eu ca ma conversez cu niste personaje de roman...

Viata trista si fara repere... monotonie si lipsa de interes pentru orice vietate care nu doarme sub acoperisul garsonierei mele [ca o paranteza, nu inteleg de unde nisipul din hol de azi, cand am aspirat ieri dupa amiaza, in sfanta zi de duminica pentru ca eram evident invadata de nisip tot in hol]... am primit in dar o floare ... begonia galbena ... ii caut stapan pentru ca nu e cazul sa moara pe aici ...

George a luat-o razna ... viseaza la mitinguri si la un tablou cu Basescu asezat cu cinste in toate institutiile publice... eu visez la zile insorite in care stau in Hawaii si beau dintr-un ananas... fiecare cu ce-l doare

Geanta mea e intr-o stare incerta ... poate o sa mai cos la ea diseara, pana vine Alin de la servici(u)...

Final apoteotic... pentru ca eu tin la prietenii mei, chiar daca sunt fani ai sexului mintal... Sunt Ema si CITESC...

Jurnalul unei blonde nevopsite...(trei)

2010-05-07T07:37:00.000-07:00

Azi a plouat, ceea ce a marit considerabil cantitatea de lene din organismul meu...

Incerc sa fac un reportaj despre Vidraru dar ma incurc in cifre si date tehnice... trebuie sa le explic altora niste chestii despre care eu habar nu am ... de aici rezulta un alt gand spre meseriile alea pe care nu le am ...

Aseara am gatit... pui ... cu punga aia minune si condimente atasate... slava cerului ca m-a luminat sa nu pun toate condimentele... oricum mancarea a iesit suficient de picanta cat pentru 5 mexicani flamanzi ... am mancat doar eu si Alin... Florin a refuzat categoric...a se vedea ca sunt o mama responsabila ... am incercat sa ii aleg bucatile mai putin picante, efort zadarnic pentru ca nu a ramas nu si gata...

Am ragusit... nu ratez oricum intalnirea de diseara... la indemnul Oanei, nu am terminat cartea lui George RR Martin asa ca o sa am de lucru si zilele viitoare...

Am terminat jumatate din geanta plic la care lucrez...

Azi mananc doar cartofi cu cascaval... nimic picant... ar fi prea mult ...

Boc nu a inteles bine situatia: a scazut ce trebuia sa creasca (salarii) si a crescut ce trebuia sa scada (taxe)... sa ii dea cineva un ghiont... Tot Oana vrea revolutie, lucru cu care sunt perfect de acord... numai ca nu azi ca sunt ragusita... maine...

Oja mea mov - visinie rezista eroic... nu imi face probleme... Mi-a disparut si cosul de pe nas, asa ca ma pot considera un om fericit...

Vineri... zi cu noroc... poate ar fi trebuit sa joc la loterie... nu, eu nu am nici chef si nici bani pentru din astea... o sa imi fac insa o programare la pensat pentru saptamana viitoare...

Ar trebui sa imi indrept parul, altfel o sa ajung tarziu la intalnire...

Jurnalul unei blonde nevopsite...(doi)

2010-05-06T05:26:00.000-07:00

In continuare racita... cum nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, usturimea s-a mutat de la nas la gat... in trendul asta nici nu vreau sa ma gandesc unde ar putea sa ajunga... poate in degetele de la picioare...

A venit comanda... am o oja noua visinie spre mov... gata cu french-ul si chestiile serioase.

A plouat putin, dar eu tot la garderoba de vara pentru ca mi-a fost lene sa mai caut pantofii de ploaie in cutii... probabil de asta nu imi trece raceala.

Am trimis un mail pentru un job ... part time ... nici macar nu indeplinesc toate conditiile, dar am incercat oricum... poate - poate... am fost sincera si le-am zis ca nu sunt chiar asa cum vor ei sa fiu, dar ca pot sa ma adaptez... nu am folosit chiar cuvintele astea... fie

Ieri am trecut prin momente penibile cu adevarat... Comanda de cosmetice nu mai vine prin posta, ci acasa, insotita de un nene curier care vrea banii pe loc... asa ca m-am trezit cu un individ la usa neanuntat care mai voia si bani pe deasupra... portofelul meu semigol nu era de acord... nici nu ma asteptam sa fie... nici portofelul lui Alin nu s-a simtit prea bine cand s-a golit instantaneu, dar ce sa-i faci? Nenea ma astepta la usa cu o cutie in mana si niste hartii de semnat sub brat ... sau invers...

Azi voi avea o zi superba... nu pentru ca mi-am schimbat meseria - intre timp prietenii incearca sa ma convinga ca am una - ci pentru ca asa vreau eu ...

Jurnalul unei blonde nevopsite...

2010-05-05T07:07:00.000-07:00

Ma cearta George ca nu mai scriu pe blog...
Citesc... imi fac o geanta... mai si lucrez cate o zi sau doua pe saptmana ...
Viata de artist...

Putin racita, fara chef de detalii... As manca o inghetata, dar astept sa-mi revina simturile ...
Ieri am filmat la Barajul Vidraru ... colosal si dominant... Avem si noi frumusetile noastre...

Afara cald, frumos... Am trecut la garderoba de primavara - vara (trend propriu: haine de anul trecut, buget de criza, 2 bluze de la 12 lei ... noroc cu imaginatia)

Am nevoie de un ruj nou... as vrea o culoare mai vie, dar care sa nu ma faca instantaneu o mica pitzipoanca... oricum, asta ramane in asteptare ... pana mi se repara nasul... un cos. La inaltimea mea, ai putea sa juri ca sunt la pubertate...

La orizont, ape limpezi si vesti bune, sub picioare - o furtuna ... las` ca ma fac eu mare. Ma ustura nasul...

Mi s-au decojit si unghiile. Oare se mai poarta french-ul? Cui ii pasa? Mi-am comandat o oja visinie. N-am la ce sa o asortez, dar n-are a face. Anul asta eu dau trendul. Traiasca, de trei ori traiasca.

M-am trezit la 6 jumate azi... chestiuni serioase... dap. Am fost si la conferinta la Primarie... cica de acum apa de la robinete e mai potabila. Eu nu beau apa de la robinet!!! I-am spus lui Florinel ca apa aia nu e buna, asa ca acum nici eu nu mai am voie sa beau, ca ma contrazic...

Vreau o marire de salariu... Am uitat, eu nu am salariu... Mai bine ma apuc de lucruri serioase... poate cursuri de bucatarie ... sau sculptura in fructe. Ce bine era daca faceam scoala profesionala... invatam o meserie...

Iuresul sabiilor - George RR MArtin

2010-04-22T06:04:00.000-07:00

Gata si a treia carte. Un adevarat spectacol. Personaje vechi in situatii noi, lupte pentru putere si foarte multa viclenie.
Iuresul Sabiilor este cea mai buna carte din aceasta serie, cel putin pana acum. Moartea lui Robb Stark vine in momentul nepotrivit, la fel cum in prima carte autorul il ucide pe neasteptate pe Ned. Acest fapt nu strica insa cursul firesc al cartii, ci te determina sa iti doresti si mai mult sa stii ce se va intampla de acum inainte.
Actiunea este mult mai alerta, personajele din ce in ce mai viclene, iar rasturnarile de situatie apar de la o pagina la cealalta. Soarta copiilor Stark ramane indecisa, desi evolutia personajelor este evidenta.
Moartea lui Catlyn Stark este, din punctul meu de vedere, punctul culminant al cartii, iar aparitia ei la final este maxima placere a cititorului. Salvarea ei din apele involburate de catre lupul fiicei sale pare ireala. E drept, actiunea este putin dusa la extrem, dar e vorba de un roman fantasy, asa ca totul e permis.
Supranaturalul este deja realitate in Westeros. Apar personaje fantastice, cu puteri deosebite, dar al caror deznodamant nu poate fi ghicit.
George Martin te face sa iubesti personajele, care iti devin pe rand apropiati. Si cei rai, si cei buni sunt pana la urma oameni, au succese si dezamagiri, iubesc si urasc, la fel ca in viata. Nu mai poti sa dai dreptate nimanui pentru ca acum deja cunosti toate personajele la fel de bine. Ai impartit cu ei intunericul celulelor de sub Debarcaderul Regelui, ai mancat cu ei la mesele lor imbelsugate, ai otravit cu ei sau ai fugit cu ei pentru a salva pielea cuiva. Oricat de mult te-ai fi imprietenit cu personajele insa, nu poti sa nu iti doresti binele copiilor Stark, acum ca fiecare e pe drumul lui, departe de frati, de familie si chiar de lupii lor.
Cartea se termina brusc, la fel ca si in cazul primelor doua. Continuarea insa pare sa fie la fel de provocatoare.

"Al treilea volum din saga care a debutat cu Urzeala Tronurilor si a continuat in Inclestarea Regilor este unul dintre cele mai sclipitoare exemple de fantasy contemporan. Complexitatea personajelor ne condamna sa devoram aceasta imensitate pagina cu pagina, caci Martin, asemenea lui Tolkien sau Jordan, ne obliga sa ne pese de soarta lor." (Publishers Weekly)

Oana says...

2010-04-20T12:33:00.000-07:00

Oana zice sa promovam... mie imi place asa ca :

Vezi mai multe video Haioase

Intalnire

2010-04-11T02:57:00.000-07:00

Vineri ne-am intalnit... Formula restransa, ce-i drept, dar ne-am intalnit. Oana - care m-a dus pana la ea in Tudor sa imi imprumute niste carti si apoi m-a adus inapoi in centru -, Alin (care tocmai a scris pe blog), George (pentru care orice discutie trebuie sa ajunga la un moment dat la punctul in care sa vorbim despre o vecina proaspat mutata in cartier la mine), Canguru (care a ajuns tarziu si care ma mai duce acasa dupa intalnire), Ioana (putin revoltata pentru ca viata in Romania sucks - lucru cu care sunt perfect de acord) si Dan (care s-a cam suparat pe mine dintr-un motiv anume ramas necunoscut deocamdata).
Ce pot sa zic, am talentul asta de a supara lumea; chiar si pe Goerge l-am suparat de cateva ori, cand l-am intrebat cat e de batran. Asta a fost o rautate din partea mea, dar pur si simplu ... trebuia sa ma lamuresc.
Discutii interesante, oameni frumosi... Ne e dor de Raluca. Si de restul celor care nu ne mai viziteaza.

Vine o vreme...

2010-04-09T04:55:00.000-07:00

Stateam la calculator.... si Florin se juca cu laptopul lui...
Vine usor, langa mine: "Ma pupa-ma...". Ne pupam si urmeaza:
"Vreau ceva de la tine, ca m-am pupat..."
I-am dat cateva stafide ca sa nu ii mai dau bomboane. Oare copiii au voie stafide la 3 ani? Cred ca da. Decat bomboane. ... oricum m-a impresionat stilul. Trebuia sa va povestesc.

Eveniment

2010-04-08T14:15:00.000-07:00

Cineva - nu spun cine - a scris pe blog....
Atat si nimic mai mult ca e tarziu.

Mesaj din Africa (Leapsa de la Papabembe)

2010-04-07T00:40:00.000-07:00

Papabembe mi-a trimis un fel de leapsa...Hm.... sa vedem

1.Citatul tau preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu
Trăind în cercul vostru strîmt / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece.

2.Care sunt poetii tai preferati de nationalitate romana?
Nu stiu, imi plac mai mult poeziile lor decat poetii in sine. Cred ca imi place Arghezi, are poezii interesante. Mai e si Blaga, chiar si Bacovia.

3.Care sunt poetii tai preferati, straini?
Nu stiu, nu prea am citit poezie straina in limba in care a fost creata. Cred ca singura poezie care imi place cu adevarat la acest capitol este "If".

4.Poetii contemporani preferati...
Nu citesc poezie contemporana. Nici macar nu stiam ca avem poeti contemporani. Stiti voi, e usor a scrie versuri...

5.Scriitorii preferati...
Vii sau morti? Presupun ca aia morti, cei vii la urmatoarea intrebare. Wow. Antoine de Saint Exupery. Categoric Mircea Eliade si cateodata Marin Preda, din ograda noastra. Cred ca mi-au placut alti si alti scriitori, in functie de varsta (mea). Acum imi amintesc cu placere de Dickens.

6.Scriitorii contemporani preferati.
Imi plac Jhon Grisham si mai nou George Martin. Pentru ca tot vorbim de stilul fantasy, Oana Stoica Mujea bineinteles. Ea intra la contemporani, nu?

7.Ultima piesa de teatru vazuta.
Dom Juan, la Teatrul Al. Davila.

8.Ultimul spectacol de opereta vazut.
La televizor poate. Nu cred ca sa pune, ca am mai schimbat pe alte programe. La opereta nu am fost niciodata.

9. Cartile preferate.
De departe, Micul Print. Unica.
Apoi sunt o gramada mare mare de tot. Toate imi plac, toate trimit un mesaj. Cu alte cuvinte multimea cartilor citite minus cartile scrise de rusi, pe care oricum nu le-am terminat niciodata deoarece nu imi plac.

10.Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten.
Cu Hemingway.

11.Ce carte scrisa deja ti-ar fi placut sa fie scrisa de tine si de ce?
Harry Potter. Ca sa fiu bogata...

Mai departe, leapsa merge la Alin, poate asa pune si el ceva pe blog.

A Clash of Kings - George Martin

2010-04-06T08:05:00.000-07:00

Inclestarea Regilor este continuarea cartii Urzeala Tronurilor, din seria Cantec de Gheata si Foc. Ceva mai multe personaje, putin mai bine conturate, un razboi in toata regula si putin misticism. Pe scurt, aceasta e povestea. Copiii Stark incep sa se maturizeze inainte de vreme. Unul e rege in toata regula (Robb), al doilea a devenit lord si isi descopera capacitatile neomenesti de a comunica cu lupul sau (Bran), Sansa e prizoniera dusmanilor familiei sale, Arya merge pe cont propriu si duce un razboi prea dur chiar si pentru un adult, daramite pentru o fata de 8 ani. Pana si mezinul (Rickon) intelege greutatile razboiului si renunta la capricii pentru a supravietui, iar bastardul, Jon, se confrunta deja cu fortele de dincolo de Zid.
Povestea se complica, deja miza creste, fiecare lupta din rasputeri sa supravietuiasca pentru ca, deocamdata niciunul dintre fratii Stark nu mai spera sa se reuneasca cu ceilalti. Ne ajuta sa percepem situatia acestor personaje lady Stark, mama lor, aflata la randul ei departe de oricare dintre copiii ei, ducand si ea propria lupta pentru a-i salva de la moarte.
Daca in primul roman personajele ramaneau oarecum enigmatice, acum cititorul le stie deja trecutul si le poate banui viitorul.
Cartea este scrisa in acelasi stil, al abordarii lucrurilor din perspectiva cate unui personaj. Pe rand, vedem din diverseunghiuri atat viata la Curte, cat si razboiul dintre regii tinutului. Stilul este acelasi. Detaliile sunt usor de parcurs si de retinut, scenele de razboi nu sunt greoaie sau de neinteles, iar logica evenimentelor permite patrunderea cititorilor in Westeros, in acest tinut al legendelor si al regilor.
Magia consta, cred, in faptul ca indifirent despre ce e vorba intr-un capitol, intotdeauna cititorul are in minte aceeasi intrebare: Ce se intampla acum cu copiii si cu lupii lor? Razboiul, greutatile, prietenii, tradatorii, totul nu pare sa fie decat o mare aventura menita sa ii pregateasca pe acesti copii pentru viitor, pentru lupta cea mare care urmeaza sa aiba loc impotriva fortelor inca necunoscute de dincolo de Zid.
Dany, regina de dincolo de ape se maturizeaza si ea la randul ei si isi creste cei trei dragoni departe de aceste locuri.
Cartea urmatoare se anunta la fel de interesanta, desi cu mai multe personaje implicate in actiune si cu aparitia fortelor supranaturale. Cantec de Gheata si Foc este o capodopera a genului, cu atat mai mult cu cat nu urmareste soarta unei lumi in mana unor personaje,(ca in trilogia Stapanul Inelelor), ci soarta unor personaje in contextul unei lumi schimbatoare.

Romania oamenilor tampiti

2010-03-31T07:45:00.001-07:00

1. De cand am OTV, mai trag cu ochiul si prin ograda astora de se autointituleaza Televiziunea poporului.. A celui tampit as adauga eu... OTV ul face un mega sondaj cu tema: Sunteti de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea? Si daca da, pentru ce fapte?
Am facut ochii ca melcul, am facut cruce si mi-am zis ca oamenii astia sunt dusi cu capu` ... Asta nu e tot. Mai erau si vreo 300 de mii de oameni care au sunat si au zis ca sunt de acord...
Clar! Traim intr-o tara cu oameni nebuni... Din acelasi serial urmeaza prima executie in direct si apoi spanzuratoarea pentru cei care sunt impotriva sistemului...
2. Bianca lui Bote nu mai e Bianca lui Bote. Asa si? Nu, nimic. Dar era pe toate posturile, la toate ziarele si nu puteam sa nu spun si eu.
3. Stire de deschis buletinul la ProTV de la ora 7: Gigi Becali nu se mai spovedeste decat la muntele Athos. Asta pentru ca in Romania nu mai e niciun preot care sa ii respecte intimitatea. Deci asta este cea mai importanta stire a zilei... Am inteles.

Si e Saptamana Patimilor...

Saptamana Patimilor

2010-03-30T12:54:00.000-07:00

Nu stiu de ce, dar aceasta este perioada in care cei mai multi se intorc cu fata catre Biserica si catre Dumnezeu. Cativa dintre voi stiti care este parerea mea privind aceasta institutie denumita generic Biserica despre care carcotasii vorbesc ca despre un Stat in stat.
As vrea insa sa subliniez cate ceva legat de credinta si de crestinism. Anul acesta catolicii si ortodocsii sarbatoresc Pastele in acelasi timp. In sfarsit adica Iisus Hristos va invia o singura data si nu de doua ori cum se intampla mai mereu. Nu am inteles niciodata de ce insista unii si altii sa creada fiecare in povestea lui si sa isi sustina cu atata vehementa punctul de vedere. Oare asa faceau si Apostolii lui Iisus? Cand unul se supara pe celalalt isi lua jucariile si isi facea Biserica noua?
Oricum asta e o problema veche de aproape 1000 de ani, asa ca nu are rost sa inviem acum mortii.
Problema e ca de la o vreme nici religia nu mai e ceea ce a fost, nici noi nu mai suntem receptivi. Urmaream astazi pe Trinitas denia - am prins doar o parte scurta - si am ramas oarecum dezamagita. La un moment dat preotul ii multumea Patriarhului ca i-a permis sa slujeasca in aceasta zi. Apoi mi-am amintit de reportajele mele pe la manastiri si de vesnicele multumiri si de purtarea de grija a Inalt Prea Sfintitului.... Eu inteleg ca exista recunostinta si alte sentimente, dar de aici si pana la aceasta vesnic repetata poezie.... pentru ca faza cu multumirile se repeta de fiecare data.... Numai eu am o problema cu asta cred... credinta nu cred ca sa masoara in multumiri fata de vreo episcopie sau patriarhie.
Ma uitam la Patimile lui Hristos, la preotii care au facut orice ca sa il rastigneasca pe Iisus. Si ma gandesc ca si azi ar fi la fel. Sa vina cineva care sa spuna ca e Fiul lui Dumnezeu. 1. Sigur ajunge macar o singura data subiect de emisiune la OTV si 2. Sigur se va ridica un sobor de preoti care sa arunce cu pietre in El. Pentru ca Fiul Domnului ar veni si ar spune ca nu trebuie sa dam bani cu lopata ca sa ne cununam, sa ne botezam copiii sau sa ne ingropam mortii. Ca nu suntem obligati sa platim spovedania si sa achitam taxa de impartasanie, ca ne putem lua lumanarile de unde vrem noi - nu neaparat din Biserica - si ca nu e musai ca preotii sa nu tina contabilitate. Si daca Fiul Domnului ar veni maine in Romania sa propovaduiasca Adevarul, ar muri de mana slujitorilor Sai inca o data. Preotii de atunci nu sunt cu nimic mai rai decat cei de acum. A nu se intelege ca sunt toti la fel. Prin perindarile mele in manastirile Argesului am intalnit si preoti in adevaratul sens al cuvantului.
Nici oamenii nu au invatat nimic din lectiile istoriei. Avem aceleasi obiceiuri hraparete. Pai ce e Pastele? Slujba de Inviere pana dimineata sau lumina luata la ingramadeala si fuguta iute la masa intinsa? Ce e Pastele, daca nu un cos de oua fierte, o bucata zdravana de friptura, o felie de drob si o jumatate de cozonac?
Facem curetenia de Sarbatori fara sa ne curatam si in interior. Nimeni nu face o fapta buna, nimeni nu spune o vorba de bine. Totul e searbad, totul e prea murdar ca sa mai rasara Lumina. Poate doar la Ierusalim sa mai fie Lumina Adevarata. La noi...
Nu contest credinta nimanui, contest actele de credinta ale multora...

Parfumul vaduvei negre

2010-03-14T04:18:00.000-07:00

Parfumul vaduvei negre miroase a succes... Am devorat cartea, si nu din cauza personajelor reale, ci datorita scriiturii. Oana Stoica Mujea e genul de femeie care stie sa pastreze un secret si m-am prins destul de greu cine e criminalul. Trebuie sa racunosc ca pana la jumatatea cartii eram convinsa ca Oana este ucigasa cu sange rece... Blocata de un bustean departe de restul bloggerilor - ce convenabil.
Cum spuneam, cartea este construita bine - carcotasii ar putea spune ca seamana prea mult cu un episod din CSI sau Lege si Ordine. Asta nu anuleaza insa cu nimic talentul si capacitatea de a crea scene reale si usor de citit si de digerat. Meritul Oanei este ca nu te trimite intr-o realitate creata artificial, ci construieste parca fiecare detaliu in jurul realitatii cititorului.
Ciutacu este rapit - asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult pentru ca nu ma dau in vant dupa acest personaj. Ca si personaj al cartii nu pot sa spun ca ii traiesc reactiile. Cred ca singura problema a romanului e ca Oana a mizat prea mult pe faptul ca cititorul deja cunoaste personajele, dar nu cred ca dauneaza in vreun fel. Rapiditatea cu care se succed evenimentele si imprevizibilul nu iti lasa timp sa te gandesti la cat de bine sunt conturati actorii.
Surpriza placuta pentru mine este George Cernatescu - criminalul de rezerva cum imi place sa ma gandesc la acest personaj. Vorbeste putin, dar are un rol important in desfasurarea evenimentelor. Despre celelalte personaje nu as putea sa povestesc. Le-am retinut pe Crina, cu care deja eram familiarizata din primul roman - Indicii Anatomice - si pe Mana Ciutacu, care mi se pare de departe cel mai uman dintre personajele romanului. Toti actorii insa intra exact la momentul potrivit in scena ca sa ai timp sa ii asezi la locul lor.
Ajung la partea mea preferata. Lala. Mai nebuna decat in Indicii anatomice, cred ca abia acum Lala si-a dezvaluit identitatea. Iolanda Stireanu se dezvolta si se vede ca Oana a lucrat mult cu acest personaj. Descrierea starilor ei si replicile pe care autoarea i le atribuie ne dezvaluie un personaj complex pe care presimt ca il vom descoperi in alte forme in cartile viitoare. Lala este partea ascunsa a oricarei femei, adica exact ceea ce ne dorim sa fim, dar nu avem curajul.
Parfumul vaduvei negre e o poveste interesanta a unui complot la nivel inalt care se transforma in crime ordinare. Material pentru un roman gros era suficient, dar Oana a avut curajul sa sintetizeze si sa scoata un roman in care nu ai timp sa te plictisesti. Informatiile vin repede, in avalansa. Cititorul nu are timp sa iasa din atmosfera de la cabana decat atunci cand actiunea se termina. Este un roman politist in adevaratul sens al cuvantului, iar povestea la persoana I il face incredibil de credibil.
Cu alte cuvinte, daca Ciutacu o sa dispara o saptamana inainte de alegeri din peisaj, o sa stiu cu siguranta unde e ... si e numai meritul Oanei.

concurs...

2010-03-10T01:07:00.000-08:00

Habar nu am daca tema pe care o aleg acum se incadreaza in cea a concursului lui George. De fapt, m-am tot gandit despre ce as putea sa scriu... iesiri la iarba verde nu am mai facut de mult, despre petreceri nu am ce sa povestesc - toata lumea stie cum e - iar despre excursii... ultima iesire a fost anul trecut la Londra si despre asta am scris deja pe blog. Voi povesti insa, pe scurt, o excursie interesanta pe care am intrprins-o acum muuulti ani (se fac 4 in vara asta). Nu am poze pentru ca au fost facute pe film, iar de developat nu le-am developat nici acum... o sa spuneti ca sunt nebuna... poate ca sunt.

Era o zi frumoasa de 17 august. Nu am cum sa uit pentru ca e ziua de nastere a lui Alin si imi amintesc ca i-am telefonat sa ii urez la multi ani de printr-un fel de gara. Anul 2006, probabil cel mai frumos an al meu de pana acum.
Excursia am facut-o impreuna cu Micky (o colega de facultate si o buna prietena in acelasi timp), cu Tracy (o super femeie), cu Devon (fiica celei din urma) si inca o prietena a acesteia. Am plecat cu noaptea in cap. Conducea Tracy - cu un picior pe acceleratie si unul ridicat pe bord. Trebuie sa o intelegem - avea o durere cumplita la glezna.
Am renuntat la masina intr-o parcare de unde am luat un mijloc de transport in comun. Asa si trebuie. Sa intri cu masina intr-un ditamai orasul e destul de nechibzuit, mai ales cand vrei sa vizitezi cat mai multe. Ca sa ma scurtez, am calatorit cu un fel de tren... de fapt, era metrou ca il luam de undeva de jos... ma rog, retineti ca acolo am vazut cele mai lungi (a se citi inalte) scari rulante. Am vrut sa le fotografiez dar de unde stateam si cu aparatul ala rudimentar nu reuseam sa le fac sa intre cu totul in cadru cu niciun chip...
Vizitam orasul Washington, pentru prima si ultima data pentru mine... cel putin pana acum. Distractie mai putina. Am mers foarte mult pe jos, dar a meritat. Nu o sa va spun ordinea in care am facut turul orasului pentru ca nu imi amintesc. Stiu doar ca in The National Mall m-a frapat un miros intens de iarba verde... (Aviz domnisoarelor: The National Mall e un fel de parc, nu un centru comercial)
Am trecut pe la Lincoln, cam multe trepte, dar si Lincoln asta mare e acolo sus. Si de acolo se vad The Capitol si monumentul ala de seamana cu un obelisc dar de a carui denumire nu imi amintesc.
Nu puteam sa merg pana acolo si sa nu trec si pe la Bush (el era seful al mare pe vremea aceea). NU, nu am intrat, m-am uitat numai peste gard. Vizita la Casa Alba se face cu programare si nu asa, ca la muzeu. Oricum, nu m-ar fi primit sa bem o cafea, asa ca de ce atata deranj?
Nu am plans la Vietnam Memorial - asta asa, ca sa mai fac o referire la George. Aici e de fapt un perete luuung si negru pe care sunt trecute numele tuturor soldatilor cazuti in razboiul din Vietnam. Sinistru? Asa mi s-a parut si mie.
Muzeul national de istorie... Aici am cam stat ceva vreme... am vazut bijuterii de colectie, exponate interesante, animale impaiate, pantofii rosii ai lui Dorothy, pe Kermit ... Portretele presedintilor americani ... asezate cronologic, cred... Chestii din astea. Toata istoria lor, cate ceva despre inaintasii bastinasi, multe provocari pentru turisti...
Acolo am luat si masa de pranz... la Subway (au restaurante la parter)... supa de pui si sandvis... cina ? produse de patiserie cumparate dintr-o gara si papate in masina in drum spre casa.
Am trecut si pe la mall, da... de ce sa mint? Mi-am cumparat 2 genti (una roz - cadou pentru sora mea si una neagra - de uz general) ... Mai vreti? Nici nu mai stiu ce sa va povestesc. Sunt muuulte de zis. Oricum, cuvintele de baza au fost: caldura, praf, cu toate astea destul de curat, fara hartii pe jos, fara tigari aruncate aiurea, fara injuraturi... Multe obiective de vizitat pe metru patrat...
O zi a fost prea putin, dar a fost :)
Asta a fost una dintre cele mai interesante excursii ale mele... si pentru ca mie imi place mai mult sa vizitez decat sa povestesc ce am vazut... imi pare rau ca nu am poze... poate alta data .

Cu acest articol particip la concursul organizat de Geocer, avand ca premii 2 nopti cazare la Pensiunea RouaDeMunte din Baile Herculane si 2 exemplare din romanul Parfumul vaduvei negre .

politicitati

2010-03-06T07:51:00.000-08:00

Mi s-a luat de congres... cuvantul asta ma scoate din minti... Congresul PSD, Congresul PNL... wtf! Chiar nu se mai intampla nimic in tara asta decat reuniuni ale unor politicieni de 2 lei? Sa ma scuze cetatenii membri de partid care chiar stiu cu ce se mananca politica, dar mi s-a acrit de adunari populare pe care cateva televiziuni nationale le devoreaza...
La Antena 3 o gagica a rostit numele Crin Antonescu de cel putin 20 de ori in mai putin de 5 minute. As schimba, dar nu stiu pe unde am aruncat telecomanda de nervi.
Voi mai puteti?

PS: si aici trebuia sa vorbesc despre strategiile si proiectele liberale ale lui Crin, dar eu nu am inteles nimic din discursurile lui ametite de parfumul victoriei. Hai pa, ca ma mut la Minimax.

Absenta

2010-02-28T14:51:00.000-08:00

N-am mai trecut pe aici de o vesnicie.... M-am luptat cu gropile, am atinsa cartea Flacara Violeta, am facut un reportaj la Casa Norocea - vizitati cand aveti timp, daca aveti nervii tari .

Dar sa lasam intamplarile astea nefericite...
Avem alte probleme... cum ar fi ca Florin nu mai vrea sa poarte decat o soseta, ca Murdarici (a se consulta Minimax pentru lamuriri) si pleaca la plimbare nu cu masina, ci cu calul lui Yakari (tot Minimax).
Abia astept sa vina vara si sa stea mai mult pe afara...

In incheiere va las cu o piesa interesanta, pe care o ascult mai nou.

Asculta mai multe audio Muzica

Si nu, nu sufar din dragoste.

Oale si ulcele... pictate

2010-02-15T09:16:00.000-08:00

Din ciclul ce am mai facut la Scoala Populara de Arte, povestim astazi aventura Pictatul Oalelor.
Sa va explic... vine Martisorul, sarbatori, cadouri, alea alea. Asa ca azi am pictat oale de lut...

Cele trei sunt pictate de mine... Sa vi le arat mai bine:

Probabil ca va intrebati ce legatura are cu designul... Ati ghicit! Niciuna. Dar trebuie facute... Ca asa e de sarbatorile primaverii... Nu am muncit singura, stati fara grija. Azi am lucrat impreuna cu Silvia.
Silvia are 23 de ani si e din Costa Rica. A facut primul semestru la Pitesti. Poimaine pleaca la Constanta, unde face al doilea semestru din anul pregatitor. Se pregateste sa dea la facultate la Bucuresti...
De fapt, toti elevii de la design au muncit impreuna cu profesorul zile intregi pentru a picta norma de ulcele... Au mai ramas si pentru grupa de maine cateva.

Saptamana trecuta am facut martisoare. Saptamana viitoare ne intoarcem la oile noastre. Pardon, la design.

Special de Valentine`s Day

2010-02-13T06:50:00.001-08:00

Somewhere in Time

Vezi mai multe video din Muzica

Un film care m-a captivat si pe care as putea sa il revad oricand... Actori de exceptie, un decor de vis si cea mai imposibila dintre cele mai posibile povesti.

Cantec de Gheata si Foc

2010-02-07T08:04:00.000-08:00

Song of Ice and Fire... adica, Cantec de Gheata si Foc. O serie fantasy din care am citit deocamdata doar Urzeala Tronurilor. Multi au comparat aceasta serie cu trilogia Stapanul Inelelor. De fapt, cele doua au prea putine lucruri in comun.
Urzeala Tronurilor este mai mult o poveste cu cavaleri si nobili, o balada in proza. Nu avem elfi, sau hobbiti, nici macar un inel fermecat. Avem insa o lume pazita de un zid, o vara lunga de opt ani si un tron la care viseaza prea multi oameni. Povestea este complexa pentru ca autorul, George Martin, nu e zgarcit cand vine vorba de personaje. Multe, complicate, pline de trairi dintre cele mai diverse. Unii lupta pentru onoare, altii tradeaza pentru a-si pastra tronul sau pozitia, in vreme ce altii se transforma sub ochii cititorului din copii in conducatori.
Personajele nu sunt principale sau secundare, fiecare este la randul sau cel care povesteste. Fiecare capitol este construit in jurul unui personaj, ceea ce avantajeaza in special constructia scenelor de lupta. Razboiul se vede altfel prin ochii unui pitic, altfel prin ochi de femeie. Iar cititorul il vede din toate perspectivele, compara, impartaseste sentimente si sarbatoreste victoria.
Casa Stark este probabil cea care da tonul in acest prim roman. Eddard Stark are 5 copii si un bastrad si intamplarea face ca pentru fiecare dintre acestia sa gaseasca un lup stravechi. Lupul, blazonul casei sale este gasit mort, ucis de cerb, iar cei 6 pui sunt primiti de fiecare dintre copii lordului, Pazitorul Nordului. Lucrurile se complica, iar Ned Stark (Eddard) intra fara voia sa in jocul periculos al urzelii tronurilor, in care castigi sau mori. Bineinteles ca onoarea lordului il duce la moarte, poate singurul moment al cartii in care ti-ai dori sa te opresti din citit. Multi spun ca autorul este nedrept cu acest personaj al sau pe care il ucide intr-o secunda. Cititorul ramane la fel de deznadajduit ca si personajele sale atunci cand Stark moare si odata cu el piere si un secret bine pazit. Copiii lui duc insa actiunea mai departe, iar sotia sa, Catelyn este probabil cel mai bine conturat personaj feminin al cartii.
De partea cealalta exista insa Cersei, regina tradatoare, care reuseste sa castige o batalie importanta ucigandu-l pe Ned. Cele doua sunt intr-un razboi permanent, desi nu se confrunta niciodata. Probabil ca toate aceste conflicte interne ar fi fost suficiente pentru a crea o carte de succes.
Martin nu se opreste aici. El urmareste si destinul orfanilor fostilor regi ai tinutului. Viserys, mostenitorul tronului si sora sa Dienerys, cea care se arata in fata cititorilor ca o copila si incheie romanul din postura de regina absoluta, stapana Dragonilor stravechi si a unei intregi lumi salbatice, gata sa porneasca in lupta pentru a-si recuceri tronul demult pierdut.
la final avem un rege copil comandat de o mama dornica de putere, cu un tron subred si murdarit cu crime prea mari pentru un suflet atat de tanar, un Rege al Nordului, fiul lui Eddard Stark, tot copil, dar ghidat de Catelyn Stark si o regina care nu a atins varsta de 16 ani, dar care ,inarmata cu trei dragoni, viseaza sa recupereze tronul parintilor ei. Cartea nu se incheie. Avem trei regi cu teluri diferite, dar nu avem un deznodamant. La capatul lumii exista un al patrulea viitor lider, Jon, bastradul lui Stark, care pazeste Zidul, locul in care se sfarseste lumea nobililor si a cavalerilor in armura. Fetele lui Stark, de asemenea, au soarta indecisa in timp ce una este logodnica prizoniera a celui care i-a ucis tatal, iar cealalta este rapita/protejata de cavalerii Zidului.
La finalul cartii doar cuvintele de pe blazonul Casei Stark rasuna in urechile cititorului. Vine iarna, cuvinte pe care autorul omniscient le stie si le transmite cititorului, dar care par sa ii lase reci pe toti ceilalti participanti la actiune. Nimeni nu mai vede pericolul iernii, orbit de incertitudini, griji, sete de razbunare sau dragostea de putere.
Cum spuneam, o carte in care fiecare personaj devine principal, fiecare scena este cladita viu, fiecare detaliu este de retinut pentru a supravietui in aceasta lume. Propozitiile sunt scurte, topica permite succesiunea rapida a faptelor iar actiunea se muta de la un personaj la altul intr-un firesc care te transpune cand in pivnite, cand in Sala de consiliu, cand in frigul Winterfellului.

Vise, taica, vise

2010-02-04T07:53:00.000-08:00

Ieri am avut o dorinta nesanatoasa. Voiam sa fiu nesimtit de bogata, sa dau un telefon la Bucuresti si sa inchiriez un avion si un culoar de zbor; apoi sa dau o fuga pe o insula din asta calda si plina de palmieri. Sa fac o baie, sa stau la plaja si sa mananc fructe exotice pe care sa mi le culeg singura....
Sa stau in vacanta pana luni, cand am o filmare la Curtea de Arges. ...

De unde mi se trage dorinta asta? De la prea multa ... inactivitate. Simt cum incep sa ma coclesc... ca de ruginit nu prea am chef, nu stiu cum sa zic...
Da, da. Un zbor spre Pacific mi-ar fi prins bine.

Mancaruri ...

2010-02-02T12:34:00.000-08:00

Am ajuns si la perioada intrebarilor acelora care nu se mai sfarsesc...
Gen, ce mananca floarea soarelui... Si daca sunteti de parere ca raspunsul e simplu, incercati sa ii explicati unui copil de 3 ani ce e aia fotosinteza.

Asta dupa ce am stabilit exact ce mananca o veverita, un calut, o pisica, un catel, un copac?

Dar Alba ca Zapada ce mananca? Numai mancare dietetica, mami, nu vezi ce slaba e?

PS: Asta e o poza de acum 4 luni. La mana era bandajat pentru ca tocmai isi prinsese degetul in usa.

Emigram in Pandora?

2010-02-01T10:18:00.000-08:00

A fost o propunere facuta mai demult de Raluca.
Deocamdata nu prea e posibil. Pana atunci, am verificat cum mi-ar sta pe albastru... idee de la Steluta. .

Reportaj

2010-01-28T02:17:00.000-08:00

Pentru reportajul de saptamana aceasta, am mers la Biserica Domneasca din Curtea de Arges. Ce-ar mai fi de spus, poate vreti sa intrebati. Toata lumea stie ce si cum, de unde e, cat e de veche si cat e de valoroasa.
Lasati, lasati, ca mai sunt si ignoranti pe lumea asta care habar nu au ce e acolo...
Am mai avut insa un motiv. Episcopia si Primaria din Curtea de Arges se lupta in instanta pentru acest monument istoric. De ce? O sa aflati diseara, de la 6 si putin, pe Phoenix Tv.
Veti vedea cui ii pasa cu adevarat de acest loc si cine e interesat numai de obtinerea unor acte de proprietate.

Update: un rezumat al reportajului a facut George.

Baletul Mecanic

2010-01-24T09:31:00.001-08:00

Baletul Mecanic - Cezar Petrescu

Sacrificiul suprem atrage ura. Si cand ura devine o entitate de sine statatoare, geniul omului devine perfectiunea sentimentelor negative.

Cursul vietii este doar o reprezentatie, mai buna sau mai proasta, dupa posibilitati. Oamenii, niste actori. Fiinte fara vlaga, uneori fara dorinte sau ambitii. Simpli dansatori intr-un urias balet in care unii, mai isteti, targ toate sforile.
Dan este un tanar de bani gata care nu a facut niciodata nimic cu viata lui. Aflat in strainatate, o cunoaste pe Angela cu ochi de azur, o femeie frumoasa pentru care face o pasiune mistuitoare. Avertismentele care o vizau pe Angela nu au avut niciun efect asupra tanarului si necoptului rentier si acesta reuseste sa intre intr-un anturaj periculos, care ii toaca toata averea si il lasa pe drumuri. Angela moare, dupa ce recunoaste ca nu l-a iubit niciodata si ca toata aceasta increngatura de relatii de prietenie a fost atent gandita de catre unul dintre amicii sai, Eliazar.
Eliazar, de altfel, este personajul cheie al romanului. Intruchiparea unui sentiment de ura izvorat dintr-un sacrificiu suprem pentru femeia iubita, acest personaj este raul absolut. Strateg desavarsit, Eliazar este un geniu nu doar in biologie sau matematica, ci si in arta de a face rau. Iubeste mizeria umana si colectioneaza articolele din ziare care ilustreaza cele mai de jos manifestari ale umanitatii. Traieste cu pasiune crima, razbunarea, incestul sau violul si studiaza cu atentie fiecare etapa a pierderii lui Dan in hatisurile tesute cu maiestrie de el si de camarazii sai de rautati.
Noaptea in care totul se destrama este cea in care Angela moare si este razbunata de fratele ei, o matahala, tot numai instinct si sclipire. Un om care incearca din rasputeri sa iasa de sub panzele de paianjen ale lui Eliazar, dar care este tras cu brutalitate inapoi in noroi de catre fostii sai camarazi.
Dupa ce o pierde pe Angela, Dan ramane singur si sarac. Vagabond de Bucuresti, traieste de la o zi la alta si doarme in subsoluri. Norocul ii surade si este angajat de un individ care isi spune siesi Coppelius. Acest personaj enigmatic ramane o mare necunoscuta a romanului de la prima aparitie si pana cand isi da ultima suflare. Coppelius este un Eliazar fara pic de rautate. Geniu, manuieste la fel de bine arcusul viorii si cheia franceza si uimeste pe toata lumea prin simplitatea de care da dovada. Angajeaza opt oameni, toti la fel de nenorociti ca si Dan pentru a pune in aplicare o idee mareata: un balet mecanic, in care toate marile sentimente ale lumii sunt doar niste androizi.
Treaba merge ca pe roate. Dan se casatoreste cu Ludmila, croitoreasa care trebuia sa imbrace papusile din balet, iar restul angajatilor reusesc sa devina toti oameni de isprava.
Feeria se rupe insa atunci cand Coppelius le da androizilor chipuri. Spre uimirea lui Dan, Puritatea are chipul Angelei, Forta elementara are chipul lui Bibia, fratele ucigas, iar Ura este insusi Eliazar. Lucruri stranii incep sa se petreaca in atelier si toti isi ies din minti, ca si cum papusile ar fi scos la iveala tot ceea ce e mai rau in om.
Finalul este doar incheiereagrandioasa a unui act dintr-un mare balet al lumii. Dan si sotia lui , Ludmila, sunt atacati de papusile mecanice, sub ochii lui Coppelius. Dan o arunca pe Ludmila in fata ciocanului lui Bibia pentru a salva chipul de gheata al Angelei. Papusile, coordonate de ura suprema a lui Eliazar, isi omoara creatorul, in timp ce Dan fuge fara sa se uite inapoi si revine la viata mizera.
Baletul Mecanic este o carte bine scrisa. Atat de bine incat, actiunea, desi putin romantica, putin fantastica, putin realista, reuseste sa transmita un mesaj: Totul se repeta, ciclurile sunt intotdeauna aceleasi. Oamenii puternici nu sunt aceia care detin controlul, dar oamenii care detin controlul inving intotdeauna.

Dileme

2010-01-22T01:30:00.000-08:00

Mi-e teama de necunoscut, mai mult decat mi-e teama de mine insami. Si de mine mi-este foarte frica... Poate ca m-am obisnuit cu obisnuinta. Zile rele, zile bune, ne obisnuim cu ele si gata. Nu mai vrem schimbare. Si cand nu mai poti ramane in cuibul asta al monotoniei trebuie sa schimbi ceva. Si aici vine necunoscutul, cu tentaculele sale lipicioase. Si gata buna dispozitie, si gata cu zambetul tamp de pe fata. Incepe stresul si necunoscutul devine un mare hau. E ca atunci cand vrei sa evadezi din colivie. Si cand, in sfarsit, ai reusit sa deschizi lacatul, stai cu ochii ficsi in pragul portitei si te gandesti ca, fiind atat de preocupat cu evadarea, ai uitat sa te intrebi unde vei merge cand vei iesi dintre gratii...
Sa zbori, sa nu zbori. Cine poate sa dea raspunsul corect? Nimeni. In teama asta a incertitudinii si a nesigurantei nimeni nu mai aude decat propriul tremur puternic al mintii. Pana la urma, teama nu vine din trup, ci de la minte. Acolo se inradacineaza acest proces al mustrarilor de constiinta aparute inaintea faptelor.
Nesiguranta? De unde o capat? Dar siguranta? Cine mi-o insufla, cand mintea mea e prea ocupata sa se teama de necunoscut?

Premiu

2010-01-21T04:38:00.000-08:00

Cei care ma citesc mai des, stiu ca imi plac la nebunie premiile. Mai ales ca azi am primit unul de la Alina, si asta ma face de doua ori mai fericita.
Deci - ca sa nu zic Pai - acum, dupa ce am primit premiul, trebuie sa si prestez ceva ca sa il merit. Cu copy si Paste ...

Iată cele cinci îndatoriri ale premianţilor:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Pasul 0... pune regulile pe blog. Bifat.
Faza 1. Cei cinci care vor lua premiu de la mine: Raluca, Andreea, George, Ioana si Andrei.
Faza 2. Am pus linkuri, am lasat commenturi..
Faza 3... in desfasurare... Habar nu am cum sa ma trec acolo pe lista...:P

Clubul bloggerilor

2010-01-16T07:23:00.001-08:00

PROCES VERBAL

Ne-am reunit de data aceasta in jurul Oanei, care nu a mai fost nasa, in puii ei, dar a fost la fel de placuta ca intotdeauna.
Eu am ajuns tocmai la timp sa ma pun in fata masinii ei. Ce sa-i faci! Nu a avut timp sa se faca cum ca ma loveste. Cineva astepta ca Oana sa-si mute masina ca sa intre intr-o curte. Asa e cand parchezi in fata portii.
In rest, lume putina. Raluca a fost bolnava, numai ca eu am aflat asta abia cand am ajuns acasa (imi uitasem telefonul). Ioana si Dan, la fel de veseli ca intotdeauna. Canguru` are poza noua (Oana zice ca seamana mai mult cu un sobolan, dar e de inteles... La ce imaginatie are! ) ...
Iar George... Ehh, George. Ca de obicei, mi-a pus in pahar mai mult vin decat am eu voie sa beau. Ma mir ca am ajuns singura acasa. I-am mai luat un calendar si cred ca i-am mai lasat si ceva din nota mea de plata la schimb.
La capitolul literatura, n-am discutat decat despre cartea Oanei (care ar fi trebuit sa apara) si am dezbatut teme diverse legate de bloguri, edituri proprietate personala, telefoane mobile, muzica, masini. Ce sa mai! O modalitate excelenta de a petrece o seara de vineri printre prieteni.
George nu ne-a recitat din Eminescu, dar am binevoit sa dezbatem putin si pe marginea acestui subiect. Tema de la Dan: cum arata blogul ideal. Deadline: luni (nu am retinut ora). Ce citim? Cred ca a ramas tema de data trecuta. Noi ne reintalnim peste doua saptamani la fel de veseli.

Poze nu sunt. A lipsit Raluca...

15 ianuarie

2010-01-15T00:45:00.001-08:00

Am mai pus pe aici si cu alte ocazii fragmente din poezii. O sa fac la fel si astazi.

....
Din tronul lui de piatră bătrânul preot vede
Şi-n vânturi el ridică adâncul glas de-aramă,
Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă,
Furtunelor dă zborul, pământul de-l distramă...
Târziu! căci faptul zilei în slavă se răpede!

Porneşte vijelia adâncu-i cânt de jale,
Când ei soseau alături pe cai încremeniţi,
Cu genele lăsate pe ochi păinjeniţi -
Frumoşi erau şi astfel de moarte logodiţi -
Şi-n două laturi templul deschise-a lui portale.

Călări ei intră-nuntru şi porţile recad;
Pe veci pieriră-n noaptea măreţului mormânt.
În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt,
Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos şi sfânt,
Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad.

Bătrânu-şi pleacă geana şi iar rămâne orb,
Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună,
El numără în gându-i şi anii îi adună,
Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună,
Şi peste capu-i zboară un alb ş-un negru corb.

Pe jilţul lui de piatră înţepeneşte drept
Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân,
Şi veacuri înainte el şede-uitat, bătrân,
În plete-i creşte muşchiul şi muşchi pe a lui sân,
Barba-n pământ i-ajunge şi genele în piept.

Stiu ca am mai pus poezia asta pe blog, dar imi place prea mult...

Simion Cristian ...

2010-01-14T14:22:00.000-08:00

Simion Cristian este inginer sau contabil (de fapt, cred ca e inginer, dar ar fi putut fi si contabil)... A luat toate examenele in facultate si nu lipsea niciodata de la laboratoare. Pun pariu ca are o agenda frumoasa, cu copertele din piele maro... Acolo totul este trecut in cea mai mare ordine si niciodata nu scrie nimic pe doua randuri... Probabil ca si acasa are un birou in perfecta ordine si iti poate spune cu exactitate unde se afla fiecare agrafa de birou din sertar.
Asta imi sugereaza blogul lui Simion Cristian. Ordine, disciplina, rigurozitate, adica exact ceea ce nu am eu. Va dati seama ca aceste lucruri imi provoaca un usor sentiment de invidie... constructiva, bineinteles. Imi place stilul sau concis, imi plac frazele bine gandite si ma bucur ca imi ia apararea atunci cand George ma cearta ca nu scriu mai des.
Cam atat pentru azi... Nu pot sa mai critic pe nimeni. Gata!

N-aveti si un leac pentru lene, doamna doctor?

2010-01-14T13:18:00.000-08:00

Cam asa s-ar traduce chiulul meu de ieri. Dar marturisesc ca m-am gandit toata ziua la ce sa scriu.
De fapt, mi-e greu sa vorbesc despre blogul Si la vara cald... Il citesc in fiecare zi de cand a inceput jocul lui George si imi place la nebunie. Este locul placerilor intelectuale nerusinate... cand citesti acest blog, te simti ca atunci cand iti auzi neuronii fredonand un cantecel vesel...Pentru ca are de toate, si pe langa asta a mai aterizat in peisaj si o geanta de doctor... ce pot sa zic? It`s hard to be a woman.
Imi place melami la nebunie. Ce sa mai! Ma declar fan inrait al blogului ei proaspat ca o dimineata de vara... la rasarit, pana sa se ia roua de pe firul ierbii. Aici nu trebuie sa intri decat descaltat de prejudecati, ca sa poti simti si intelege.
Despre aspectul blogului... Asa cum zicea si Alina, este exact asa cum trebuie. Daca e sa gasesc si o parte negativa... Doctore, sper ca nu iti place sa prescrii injectii, nu-i asa? Ca mie mi-este tare frica de ace...

Rappa_ru ... cu doi p si liniutza jos...

2010-01-12T12:36:00.000-08:00

Rappa_ru ... Numele acesta pe care si l-a ales Andrei nu imi spune mare lucru si oricum nu sugereaza cu nimic continutul blogului.
Blogul Find yourself again este insa intr-adevar un loc al regasirii. L-am citit prima data in cadrul concursului de aberatii (Traiasca George!) si de atunci am revenit de fiecare data cu mare placere. Nu pot insa sa zabovesc prea mult. Posatrile sunt in general lungi, iar eu ma confrunt cu deja impamantenita problema a lipsei de timp. Stiti voi, maxim de informatie cu minim de cuvinte.
Un blog prea matur pentru varsta autorului. Asa as descrie in cateva cuvinte blogul Find Yourself Again. Mi-ar placea sa citesc mai multe lucruri din viata lui Andrei, pentru ca anii de liceu sunt intr-adevar o parte frumoasa a vietii si as fi curioasa sa vad cum traieste el aceasta perioada.
Gata cu continutul. Blogul arata foarte bine, cel putin din punctul meu de vedere. Imi place combinatia de culori. Ma relaxeaza. Ma enerveaza insa ca eu nu stiu cum sa fac ceva asemanator si la mine pe blog. Oare cum face pasarile acelea sa zboare?

Si ca o bilutza alba in plus, si mie imi placea Bitza pe vremea cand eram la liceu.

(Cata) Logatu` de azi

2010-01-11T11:45:00.000-08:00

Astazi il critic pe Logatu. Pe mine nu ma intereseaza ca scoate bani din blog (poate imi spune si mie cum se face, ca eu tot nu am inteles, desi mi-a explicat si George odata). In general trec rar de tot pe la el pentru ca nu am timp...nu e o scuza. Totusi, citesc mai multe articole cand intru pentru ca majoritatea sunt scurte si exprima cel mult doua idei. Se vede ca se gandeste cateva ore buna la ce sa scrie, dar trebuie sa posteze in cateva minute. Mie imi place stilul asta extrem de scurt, desi cateodata eu nu pot sa ma abtin. Cei care ma cunosc stiu ca vorbesc mult.
Revenind, ca iar ma cearta George ca deviez de la critica. Nu imi place aspectul blogului. Mult prea multe linkuri. Cateodata ma pierd definitiv. Si... imi plac lucrurile simple. Cand simplul devine insa prea simplu, da impresia de gol. Blogul lui Logatu imi seamana cu o camera perfect finisata, dar in care nu exista decat un pat si un scaun. Cred ca ii lipseste acel ceva care sa creeze atmosfera.
In rest, un blog interesant. Apreciez ca autorul ma urmareste pe la toate emisiunile in care ma fac eu de ras. Nu inteleg insa ce are cu pantofii mei preferati?

Critica... de Bucuresti

2010-01-10T05:47:00.000-08:00

Citesc Blogul de Bucuresti cam o data la doua saptamani. Si atunci petrec vreo 30 de minute tot parcurgand diferite articole mai vechi sau mai noi. Pe unele le citesc chiar si de doua - trei ori, pentru ca imi plac anumite idei promovate aici. Uneori ma amuz (atunci cand recitesc aberatiile, dar si cand ma uit in farfuria aia din ziua pestelui, dar care - paradoxal - nu are peste), alteori imi pun semne de intrebare... Dar starea generala este una de relaxare totala pentru ca Iulia stie sa te destinda.
Blogul de Bucuresti nu este unul poetic sau melancolic. Cateodata este prea incurcat in "meandrele concretului" as spune. Dar e bine sa ne trezeasca si pe noi cineva la realitate. Macar din cand in cand. Iulia are multe de spus, dar o face numai si numai cand vrea ea. In plus, pare sa fie extrem de atenta la continut. De multe ori tinde sa exagereze putin cu aceasta vesnica preocupare: temele promovate pe blog. Partea buna etse ca intotdeauna vom avea aici articole interesante, de la care poti porni o "discutie". Cel mai mult imi place insa ca este pasionata de gimnastica. Nu stiu de, dar imi place.

Astept o noua serie de aberatii cu tema, pentru ca Iulia s-a dovedit a fi foarte talentata.

Critici colorate

2010-01-09T09:16:00.001-08:00

Pe Julie nu o citesc in fiecare zi, recunosc. Nu am timp pe cat as vrea, iar pentru postarile ei trebuie sa cam fii pregatit sufleteste. Este intr-adevar un blog al inimioarelor colorate. Parca patrunzi pe un alt taram. Fantezie, basm, zane si fluturasi. Daca exista un blog al lucrurilor frumoase, atunci acela este blogul lui Julie.
O citeam mai mult cand aberam pe o tema data. E asa plina de imaginatie, ca iti vine sa ii trimiti cate o felicitare dupa fiecare poveste.
Desi nu sunt un fan inrait al blogului, ma binedispune de fiecare data cand o citesc. Cred ca e bine ca sunt si astfel de pagini in blogosfera. Asa ne refugiem si noi cateodata. Sau, si mai bine, acolo ne sunt impartasite toate bucuriile. E intr-adevar un loc pentru inimi ...

PS: vizitati si colectia de cercei hand made...

Restanta pusa pe glume

2010-01-09T08:45:00.000-08:00

Am intarziat cu critica la adresa lui George... Sa zic de bine, sa zic adevarul? Nu stiu daca am curaj. Risc sa raman fara blog, sa ma ia SRI-ul pe sus si sa ma arunce in vreun beci si acolo sa ma tina pe paine si apa. Intre noi fie vorba, nu ar fi rau, ca si asa am nevoie sa mai dau jos vreo 2 kilograme.
Acum ca v-ati lamurit cum e George, sa revenim la blogul lui, acolo unde o sa gasim ideile si opiniile unui barbat trecut prin viata (a nu se citi batran sau in varsta), ale unui om cu experienta care are intr-adevar ceva de zis.
Imi place blogul lui George pentru ca nu e niciodata la fel. Nu poti prezice azi despre ce vei citi maine si de aceea cititorii lui fideli intra pe pagina personala nu gandindu-se la ceea ce au de spus, ci la ceea ce a mai scris Geocer pe blog. Are de toate, de la misterele cotidiene (ce masina e aceea care umbla camuflata pe drumurile din Arges, sau De ce merg femeile impreuna la baie) si pana la povestirile amicilor sai francezi. In plus, are idei originale si organizeaza cele mai trasnite concursuri si jocuri bloggeristice. Cu alte cuvinte, nu se implica doar in realizarea blogului personal, ci cauta sa ne tina pe toti in priza.
Pentru cei care au vazut Ratatouille, comparatia mea e destul de usor de inteles. Blogul lui George este exact ca "ratatouille": un ghiveci de legume frantuzesc care iti trezeste insa cele mai frumoase sentimente. Si, asa cum se intampla si in film, criticul este cel mai impresionat dintre toti. George este poate unul dintre bloggerii maturi din Arges din toate punctele de vedere. Este insa mai tanar decat multi dintre noi. Nu poti sa il critici pe acest tip serios, dar pus pe glume (poate numai daca te numesti Ioana) si asta pentru ca postarile sale acopera domenii atat de diferite, incat multumeste pe toata lumea.
Si culmea, se mai pricepe si la vinuri. Pacat ca este foarte exclusivist atunci cand se hotaraste sa le si imparta cu cineva. (ultima remarca a fost o gluma si trebuie tratata ca atare)

Si in timp ce citea aceste randuri, George stinse un LM rosu ajuns la jumatate. Nu mai fumase de la acea intalnire a bloggerilor la care imprumutase acest obicei de la Oana. Ce porcarie! Pana la urma ce-i pasa lui daca pustii astia scriau despre el de bine sau de rau? Nu asta era ideea? Sa ii puna sa se critice si apoi sa ii faca sa se certe? Asa afla mai repede care se drogheaza si ce planuri au pentru a instaura anarhia in lumea virtuala? Dar acum era randul lui si dincolo de misiunea asta, poate chiar ultima in cariera lui de informator, chiar incepuse sa ii pese. Bloggerii erau interesanti. Mai ales ca nimeni nu banuia nimic. Ideea despre George sifonarul fusese primita ca o gluma idioata. Nimeni nu il luase in seama cu adevarat.
Dosarul Emei. 4 articole in care il critica pe Pendiuc, mai are vreo 5 despre politicieni si Basescu. Nimic grav. Dar era momentul sa predea raportul. Probabil ca nimeni nu ar fi luat in seama nimic de pe blogul ala. L-a luat de pe birou, l-a cantarit, a mai citit o data fiecare post. Apoi a recitit critica. Deschise un document redactat in Exel si privi din nou spre scrumiera in care zacea de acum o jumatate de LM. "Subiectul nu prezinta pericol " a tastat repede, pe nevazute... Adevarul e ca toti erau inofensivi; chiar daca se auzeau zvonuri despre o revolutie in blogosfera pitesteana, nu acolo trebuia cautat. Auzi, ratatouille. Adica, un fel de ghiveci... Mai privi o data cuvantul pericol si apoi spre tasta Delete...

Cangurul saltaret...

2010-01-06T14:08:00.000-08:00

Azi am ramas in urma cu critica. Si nu pentru ca stiu ca lui Canguru`ii sare mustarul repede, ci pentru ca nu am avut vreme.
Grea e viata de somer... Tre`sa fac 10 referate pana maine - contra cost,evident - pentru un elev neconstiincios. Ma plimb de la chimie la limba romana si ma asteapta si un referat despre integrala nedefinita...
Imi place blogul lui Canguru`, desi trebuie sa recunosc ca nu il citesc decat atunci cand am mai mult timp la dispozitie. Imi place ca e organizat. De multe ori insa, nu sunt de acord cu ideile sale. Asta nu inseamna ca nu ii respect opinia si modul coerent in care si-o exprima. Un blog care promite, de la un blogger gata oricand sa se ia la harta. Cred ca va face o cariera frumoasa ca si critic de bloguri.

Gata ca ma asteapta un referat groaznic despre hidrocarburile aromatice ...

Critica Irezistibila

2010-01-05T04:53:00.000-08:00

Intre noi fie vorba, a critica blogul Alinei poate sa insemne, intr-o oarecare masura, a barfi cate ceva despre fostul sef si activitatile sale. Dar cum am numai lucruri bune de zis, sunt convinsa ca nimeni nu o sa se supere.
In prumul rand, ma bucura faptul ca Alina are blog. Asa o pot citi mereu, iar cand mi se face dor de ea, mai trag cu ochiul spre ceva Irezistibil.
Imi place stilul ei de a scrie. Scurt, dar bogat in detaliile care dau atmosfera textului. In plus, are acele poze peste care nu ai cum sa nu treci fara sa oftezi si sa ridici narile. Stiti voi, genul acela de reactie care tipa din toate incheieturile un "vreau si eu!". Imi place ca pe blogul ei intotdeauna miroase frumos. Daca nu e ceva bun de mancat, atunci e miros de brad sau o aroma fina, o urma de parfum frantuzesc . Iar pentru marul cu scortisoara, merita un 10 cu felicitari.
Si ca sa nu zica nimeni ca scriu numai de bine - Doamne, fereste! Sa zica cineva ca sunt lingusitoare - e ceva care ar putea fi si un minus pus cu creionul acolo, in catalog. (A se remarca ca nu e cu pixul, da?) Nu aliniaza randurile stanga - dreapta (adica are randuri mai lungi si randuri mai scurte). In rest, mie imi place si nu cred ca am ratat vreodata ceva din ceea ce a postat pe blog.

Pe Alina o critica toata lumea azi. Lista completa a criticilor de bloguri aici.

La Multi Ani

2010-01-04T01:58:00.000-08:00

Gata, mi-a trecut lenea sarbatorilor. Revin cu forte proaspete.
La Multi Ani tuturor si sa avem un an mai bun!

Intre Sarbatori

2009-12-27T10:10:00.001-08:00

Mai ascultam si noi ceva vesel ...

Tudor Gheorghe - Mitrele
Asculta mai multe audio Muzica

Colinde

2009-12-23T13:57:00.000-08:00

Cand eram mica, pe 23 eram la tara la Stefanesti. Mergeam si eu, ca mai toti copiii din sat, sa colindam. Strabunica imi facea traista din prosop. Un prosop impartit in 3 parti egale. Doua se cos pe margini, iar a treia parte vine deasupra deschizaturii, ca si cum ai inchide geanta. Ii mai punea si un cordon si era gata traista. In ea strangeam covrigi si mere. Nu imi aduc aminte sa ma fi bucurat in exces de ele. A doua zi mancam covrigi incalziti pe plita, iar apoi nu mai stiu ce se intampla cu restul covrigilor.
Cand am mai crescut, am inceput sa colind pe la vecini, in Popa Sapca. Cand primeam covrigi sau mere nu era nicio bucurie prea mare. Imi placea sa merg cu colindul, dar nu suportam plasa cu covrigi tari si cu mere. Imi amintesc ca intr-un an, cineva ne-a dat suc. Cred ca era Fanta de portocale. In pahare cilindrice, cu desene. A venit chiar la momentul potrivit. In toata agitatia noastra si uitasem cat ne e de sete.
In ultimii ani numai am primit colindatori. Anul trecut si acum doi ani le-am dat bani. Ca tare ma mai bucuram si eu cand primeam cate o moneda. Anul asta, am zis sa schimb putin atmosfera si mi-am creat o noua traditie de Craciun. Am facut colaci cu miere si nuca. De fapt, au iesit ca niste painici rotunde pe care le-am insiropat si peste care am pus miere si nuci maruntite. Si ca sa ii premiez pe micii colindatori care s-au riscat sa guste din preparatele mele, le-am oferit ciocolata calda si ceai, pentru cei care tineau post.
Mai jos sunt poze cu covrigo-colacii mei (gustosi chiar), inainte si dupa ce i-am bagat la cuptor.

PS pentru George, care sigur nu crede in talentul meu de bucatatreasa...
Da, aluatul a fost framantat de dadaca lui Florin, care a ajuns exact la timp ca sa vada ca nu am nicio idee despre cum se framanta painea...
Iar la final, bucataria a fost un dezastru, asa ca am mai muncit o jumatate de ora ca sa curat mizeria.
Important e ca, pana la urma, totul a iesit bine ...

Avatar ... probably the best moovie in the world

2009-12-19T09:40:00.000-08:00

Sunt filme care atrag prin distributie, filme pe care le vezi cu placere pentru ca iti place o poveste si filme la care se lucreaza enorm pentru a obtine efecte speciale care sa te tina cu sufletul la gura. Si mai este Avatar, care imbina cea mai frumoasa poveste cu o coloana sonora deosebita si o armata de profesionisti care au creat o intreaga lume din nimic.
Ideea ca undeva exista o lume perfecta, Pandora, in care toata energia se conserva si este folosita pentru a ajunge la un echilibru creeaza poate una dintre cele mai frumoase fantezii din ultima suta de ani. Cand americanii vin in lumea asta sa se imbogateasca ne dam seama inca o data ca suntem departe de a fi la capatul evolutiei. Povestea puscasului marin paralizat, care prin avatarul sau reuseste sa isi recapete liberatea si, mai apoi, sufletul, se impleteste perfect cu aceasta lume noua. Pandora este frumoasa si frumusetea ei vine din puritatea sufletelor celor care locuiesc intr-insa. Oamenii vor sa se apropie de acesti locuitori (Na'vi) si creeaza aceste avataruri: corpuri create in laborator asemanatoare cu ale bastinasilor, dar in care se gaseste si ADN uman. Practic, constiinta omului se muta in noul trup controlat de la baza de cercetare si astfel pamantenii se amesteca cu Na'vi.
Cand unul dintre ei insa afla care este adevarata frumuste a Pandorei si simte echilibrul acestei lumi, lucrurile se schimba si Jack Sully isi tradeaza rasa pentru o cauza dreapta.
Un final fericit, dar nu pentru rasa umana, o poveste de dragoste si o lectie de viata. Cum spuneam si la inceput, adaugi niste efecte de nota 10, cativa actori buni si o coloana sonora de exceptie.
Cu un buget de 500 de milioane de dolari, mai ramane o singura dilema... Cate Oscaruri poate lua acest film?

O tara maronie

2009-12-15T07:00:00.000-08:00

Azi sunt necajita... Noroc ca a nins si m-am mai inveselit putin.
Si acum sa va explic dramele mele existentiale. Traiesc intr-un loc in care nu e bine sa mergi dupa 2 la Finante. Ca e rau de urat. Ca o exceptie, doamna de la copiator mi-a vandut un formular desi era pe picior de plecare. In rest, numai ca nu scot limba la tine... o fata acra si pleostita ma pune pe 20 de drumuri si degeaba, pentru ca oricum la ghiseul final nu e nimeni... Dar lasa, ca si maine e o zi...
Si daca tot mai credeti ca sunt eu rea, treceti neaparat pe la Posta. Ahammm ... coletele pentru strainatate nu se trimit decat LUNEA si musai pana in 2. Si fac 2 saptamani pe drum. E drept, ca si costa pe sfert cat serviciile unei firme de curierat, asa ca lipsa calitatii se justifica. Si inca una buna. Nu trebuie sa ma duc cu pachetul ambalat. Ci cu coli, lipici si toate cele acolo. Dupa ce vad dumnealor ce e in pachetel, poti trimite. Altfel... nu.
Ura! Ura! Ura! Pachetul meu de sarbatori va ajunge dupa Anul Nou. Vedeti daca nu m-am trezit si eu din octombrie sa pun ceva la Posta?

In asteptarea Mosului...

2009-12-11T07:59:00.000-08:00

... M-am inscris la un concurs cu premii pentru femei. Si concursul, si premiile...
Si cum tragerea la sorti are loc fix de ziua mea, normal ca am zis sa incerc. Cum functioneaza?
Cine vrea, da click aici si eu intru la cat mai multe trageri la sorti.

Vin Sarbatorile

2009-12-08T15:02:00.001-08:00

Nu am mai avut rabdare - globuletele le aveam deja de o luna...

Asa ca astazi am impodobit bradul. Ce-a iesit?

Nu e Craciunul cea mai frumoasa perioada a anului? Desi pana la Craciun ar mai fi...

Reclama

2009-12-06T10:01:00.000-08:00

Alin are blog... Nu a scris nimic pana acum, ce-i drept, dar are blog. Eu zic ca e un inceput... Si abia astept sa ii citesc impresiile.

Adam si Eva

2009-12-06T05:14:00.000-08:00

..."Cine vrea sa explice totul prin cuvinte ajunge curand sa nu poata explica nimic"...

Filosofie si sentimentalism, o explicatie demna de luat in seama despre scopul vietii omului si o poveste de dragoste care depaseste barierele lumii noastre. Asa as descrie in cateva cuvinte romanul Adam si Eva al lui Rebreanu. Pornita de la explicatia simpla ca dragostea este dumnezeire atunci cand ea porneste din esenta sufletului uman, Adam si Eva reda agonia unui om ajuns la capatul existentei care isi retraieste toate cele sapte vieti in tot atatea clipe.
Toma Novac este profesor de filosofie si refuza sa creada in teoria prietenului sau despre iubire si despre cautarea permanenta a sufletului uman a acelei perechi cu care sa se completeze perfect. Cand o cunoaste pe Ileana, Toma simte fiorul dragostei despre care vorbeste profesorul Aleman, dar nu ajunge sa se bucure pe deplin de acest sentiment pentru ca este impuscat mortal de sotul iubitei sale.
Pe patul de spital, cu Ileana si Aleman la capatai, Toma isi revede cele 7 vieti despre care ii povestise de mai multe ori prietenul sau. Calatoreste in timp si spatiu si isi retraieste existenta. In fiecare viata o cunoaste pe femeia visurilor sale si traieste impreuna cu ea povestea de iubire in acelasi mod. O intalnire de o secunda sau doua, in care amandoi inteleg sentimentul mai presus de lume si de materialitate. Apoi visul se destrama, iar eroul moare strapuns de durerea iubirii neimplinite. Timp de sase vieti istoria se repeta. Barbatul duce o existenta fericita pana cand intalneste femeia in ai carei ochi descopera eternitatea. Apoi viata i se schima radical si, de cele mai multe ori moare pentru femeia iubita. In a saptea viata, Toma atinge iubirea absoluta, se uneste cu femeia care ii este predestinata si moare la scurt timp dupa. In clipa mortii el intelege filosofia vietii si sufletul sau porneste spre eternitate.
Cartea imbina povestile de dragoste cu o idee filosofica greu de patruns sau de demonstrat. Nimeni nu poate spune daca se ascunde un adevar in aceste povesti tocmai pentru ca, asa cum spune si autorul printr-unul dintre personaje, "clipa suprema contine verificarea directa". Romanul nu impresioneaza numai prin sentimentele surprinse sau prin puritatea povestii, ci si prin descrierera monumentala a mortii, asa cum apare in sufletul omului care stie ca i se apropie sfarsitul.

..."Apoi din adancurile sufletului ii rasari, ca o mantuire, un val de credinta naiva, vrajindu-i in minte pe Dumnezeu asa cum il avusese in copilarie, inainte de a se fi ivit intrebarile scormonitoare. Si deodata o usurare mare ii umplu inima. Compasul minutarelor se sterse pe cadranul pendulei si in ochii lui Toma Novac ramase numai albul din ce in ce mai lucitor, ca o lumina mare, blanda, mangaietoare"...

Pitesti Fashon Day

2009-12-02T07:17:00.001-08:00

Tot umbland prin mondenitati am ajuns la Pitesti Fashon Day, un fel de eveniment de moda. Organizat mai bine decat majoritatea altor evenimente pitestene, Ziua Modei la Pitesti s-a remarcat si pozitiv, dar si negativ in cel mai nerusinat mod posibil.
Sa incep cu cele buna, ca apoi zice lumea ca sunt carcotasa. Cum remarcam la inceput, organizare buna, cu mult peste ce avem noi la Pitesti. Si ca sa va faceti o impresie, nimeni nu s-a calcat pe picioare, fiecare a intrat in peisaj la momentul potrivit, nu i s-a impleticit nimanui firul de la microfon si multe alte din astea care au facut seara normala si fara evenimente. Organizatorii (BES Romania, Primaria Pitesti, An Sil si agentia N&G Nico) au adus din Italia un stilist care m-a dat gata cu abilitatile sale de a manui foarfecele. Si cu stanga si cu dreapta, in acelasi timp. Si culmea! I-a iesit de minune. Intr-o ora a tuns trei fete si apoi in 10 minute a aranjat inca un model. Tehnica interesanta, spectacol, si toate acestea fara niciun pic de fitze de super specialist. A fost partea mea favorita din spectacol.
Sa revenim acum la restul. Evenimentul a insemnat si examenul de absolvire pentru prima generatie de modele de la agentia N&G Nico. Aici au inceput partile proaste. Am avut ziua modei cu fete grasute, pline de celulita si care au mai avut si curajul (sau nesabuinta?) de a defila in chiloti tanga pe scena. Acum sa nu va ganditi ca erau toate grase. Mai erau si cateva cu trup de model, dar prea putine si din ele si mai putine cu atitudine. Nu sunt expert in domeniu, dar lucrurile astea se vad cu ochiul liber.
Una peste alta, mi-a placut extrem de mult ideea si sper sa avem parte de astfel de evenimente mai des la Pitesti.

Banc electoral

2009-12-01T09:49:00.000-08:00

Cules de pe net...

Sloganul electoral al PD-L:
Frati romani!
Iliescu si Constantinescu ne-au adus pe marginea prapastiei. Numai alegandu-l pe Traian Basescu vom face un pas inainte!

Regina Elfa

2009-12-01T08:37:00.000-08:00

N-am mai aparut pe blog in ultime vreme. O mare parte din vina o are Regina Elfa care m-a tot acaparat pana miercuri sau joi. Apoi au venit alte si alte probleme, si niste atacuri pe Triburile... agitatie mare.
Revenind la Regina Elfa... mai rar asa o poveste frumoasa, care mai are si o tema extrem de complexa si profunda. Trecerea timpului mi-a dat batai de cap, ce-i drept, dar modul in care s-a impletit acest subiect cu restul povestii a facut intreaga filosofie digerabila si usor de citit.
Yassuna este impartita in trei si fiecare parte a personalitatii ei trebuie sa gaseasca acea cale care sa o reuneasca cu celelalte doua. Cateva personaje noi si deja cunoscutii eroi din Razboiul Reginelor isi dau mana si o ajuta pe regina elfilor sa redevina ceea ce a fost odinioara. Suspans, actiune, o drama oarecum psihologica si foarte multe emotii. Peste toate acestea se adauga o idee geniala spusa de cel mai talentat povestitor. Cu o astfel de reteta nu poti sa nu ajungi la inima cititorului.
Trebuie sa recunosc ca au fost si cateva bucati din poveste care nu mi-au placut. Ce sa-i faci, am si eu preferintele mele si nu imi place cand personajele mele preferate sunt trase la raspundere. Dar ce e drept e drept. Recunosc si eu ca si-au meritat soarta.
O carte de nota 10 care merita citita si apoi recitita.

De la campanie

2009-11-22T06:22:00.000-08:00

Asa arata un om exasperat de politicieni ...

2012

2009-11-17T13:24:00.000-08:00

Am fost la 2012. Film interesant, putin prea dramatic, muult prea fericit la final si extrem de bine facut daca privim efectele speciale.
Un final al lumii care de fapt nu e final, ci e doar un nou inceput... Care va sa zica si-au facut un fel de arca a lui Noe multiplicata si au salvat cateva sute de mii de oameni. Din 6 miliarde, tragic.... Cu toate astea, happy end pentru ca aia care au aparut mai des in film s-au salvat.
Peste toate, un film de vazut, indiferent daca credeti sau nu in 21.12.2012. Mai mult pentru partea artistica decat pentru restul. Ideea e interesanta, trebuie sa recunoastem. Nu poti sa nu te gandesti la "Ce-ar fi daca...?" asa ca indiferent de ce spun criticii e un film bunicel. Multi au fost dezamagiti. Mie mi-a placut. E drept, as fi preferat sa moara mai multi, dar tot mi-a placut. Pana la urma si presedintele SUA a murit, asa ca ... are destule victime pe minut.

Idei, Opinii, Comentarii, Bla Bla Bla

Rezumat

?!?

Zero decembrie

Mesaj

Banal de mai

Lansare de lansare

Pupaciosii nu mor niciodata!

Culoare

Astenie

Cu sange rece si albastru - Ivona Boitan

Poze

Cadou preCraciun

Jurnalul unei blonde care nu mai e blonda de prea mult timp

Despre o lansare de carti care mi-a placut, dar nu prea

Intamplari amuzante

Delir ...

Intalnire

Fitze de vedeta

Mare concurs, mare

Jurnalul unei blonde tunse (continuare)

Despre toamna - amintiri de la scoala generala (clasele I-IV)

Hai la citit! Noi, ca voi si asa nu stiti ce e aia...

Lista cu lucruri naspa (fragment)

Jurnalul unei blonde tunse

NU

Vine Politia...

Parinti si copii - I.S. Turgheniev

Bla bla bla

Ceva despre Dan Diaconescu

Jurnalul unei blonde nevopsite...(sapte)

Jurnalul unei blonde nevopsite ... (sase)

Drumul spre inalta societate - John Braine

Deci...

Viata ca in filme...

In loc de NASHPA

Fara titlu

Dosarele X

Jurnalul unei blonde nevopsite (cinci)

Hotii de timp - Ivona Boitan

Lamuriri pentru George

Intrebare pentru bloggeri - punct

Eu cand vreau sa scriu, nu scriu

Breathe Gentle

Ceva nou? Poate...

Nicio zi fara o leapsa...

Datorii vechi

Salse si Muzici...

Por Tu Placer Lyrics

Comerte A Besos Lyrics

Que Precio Tiene El Cielo (Salsa) Lyrics

Jurnalul unei blonde nevopsite...(patru)

Jurnalul unei blonde nevopsite...(trei)

Jurnalul unei blonde nevopsite...(doi)

Jurnalul unei blonde nevopsite...

Iuresul sabiilor - George RR MArtin

Oana says...

Intalnire

Vine o vreme...

Eveniment

Mesaj din Africa (Leapsa de la Papabembe)

A Clash of Kings - George Martin

Romania oamenilor tampiti

Saptamana Patimilor

Parfumul vaduvei negre

concurs...

politicitati

Absenta

Oale si ulcele... pictate

Special de Valentine`s Day

Cantec de Gheata si Foc

Vise, taica, vise

Mancaruri ...

Emigram in Pandora?

Reportaj

Baletul Mecanic

Dileme

Premiu

Clubul bloggerilor

15 ianuarie