Treceți la conținutul principal

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online. 
http://www.bietti.it/negozio/dayan-e-altri-racconti/Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea.
Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestirile traduse, mai mult ca să fiu sigură că am făcut o alegere bună. A trecut ceva vreme de când nu mai pusesem mâna pe o carte de Eliade și recunosc că l-am redescoperit cu plăcere într-o ipostază pe care nu o mai întâlnisem până acum două zile.
Am fost uimită de ușurința cu care am parcurs întâmplările la granița dintre absurd și fantastic, într-o lume aparent reală. Povestirile încep la fel, cu câte un fapt banal, aproape de neînțeles, care apoi este dezvoltat într-o intrigă asemănătoare celor din romanele polițiste. Fiecare nou capitol aduce detalii care pot fi descrise absurde sau fantastice, în funcție de cât de mult ești dispus să te lași dus de val. Dayan, un matematician strălucit, face o călătorie fantastică în căutarea celei mai importante ecuații, o pelerină neobișnuită aduce indicii importante într-o investigație cu implicații internaționale, în vreme ce o întâlnire la umbra unui crin poate aduce lumină asupra unor fapte aparent inexplicabile. E o lume ușoară ca un fulg, în care matematica, logica și politica sunt sucite și răsucite până la absurd, pentru a crea un univers fantastic, în care toți par să înțeleagă, fără să fi înțeles însă nimic din șirul întâmplărilor. 
Fiecărei povești i se pot atribui numeroase semnificații, așa că nu pot să spun că am înțeles exact ce a vrut Eliade să transmită în fiecare. Dar bănuiesc că asta e și ideea ambiguității, să îmi las imaginația să zboare în căutarea explicațiilor și să visez cu ochii deschiși la călătorii dincolo de spațiu și timp. O să profit de această ocazie ca să mai explorez câte ceva din proza fantastică a lui Mircea Eliade și să recuperez ce n-am citit în copilărie. Deci, dacă vreți să evadați din cotidianul sufocant și uneori prea monoton, reîntoarceți-vă la Eliade, că bănuiesc ca majoritatea nu ați sărit peste „La țigănci”, cum am făcut eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Cântecele Serafimului. Anne Rice

”Cântecele Serafimului” de Anne Rice e o serie de două volume, ambele avându-l ca protagonist pe Toby O'Dare, un asasin plătit care nu își cunoaște patronul și care este recrutat să lucreze de cealaltă parte a baricadei. Practic, personajul e în misiune, gata să ucidă din nou, când un înger îi oferă șansa de a-și repara greșelile și de a începe o nouă viață, de data aceasta luptând pentru o cauză dreaptă. Partea interesantă începe în momentul în care Toby, acum de partea celor buni, trebuie să călătorească în timp pentru a evita uciderea unor persoane nevinovate și pentru a schimba astfel cursul istoriei. Primul volum a apărut în 2009. În limba română, cărțile au fost tipărite în 2011, la LEDA, Grupul Editorial Corint.”Vremea îngerului” și ”Dragostea și răul” sunt două romane bine documentate. Prima ne duce înapoi în 1257, la Londra, în mijlocul unui conflict între creștini și evrei. În al doilea volum, Anne Rice își trimite personajul la Roma, în vremea lui Michelangelo și a Papei…