Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2016

Pâine cu fulgi de ovăz și miere

Am încercat rețeta ieri, din dorința de a folosi o parte din muntele de fulgi de ovăz pe care l-am cumpărat acum mai bine de o lună, pentru o plăcintă cu mere. Rezultatul a fost peste așteptări. Pâinea cu fulgi de ovăz e moale, pufoasă, puțin dulce și cu un parfum ușor de miere. 
Am început cu: 235 ml apă  43 g fulgi de ovăz 85 g miere 15 g unt 6 g sare Apa fiartă se toarnă peste fulgii de ovăz, iar deasupra se adaugă celelalte ingrediente. Amestecul trebuie lăsat cam o oră să se răcească. 
Pentru a face aluatul e nevoie de:  270 g făină 60 ml apă drojdie (cât recomandă producătorul pentru cantitatea de făină) Peste amestecul de fulgi de ovăz se pun aproximativ jumătate din cantitatea de făină, drojdia și apa, adăugând restul de făină în cantități mai mici în timp ce se frământă aluatul. Eu am folosit doar făină albă, pentru că am vrut să înțeleg cum modifică gustul fulgii de ovăz, dar se poate folosi un amestec de făină albă și făină integrală. Data viitoare voi încerca cu trei părți făi…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…

Sistemul suntem noi

Se vorbește mult despre spitale, medici și infecții. Nu știu însă cât avem dreptul să ne plângem de sistem, pentru că sistemul suntem noi.  Am știut că în spitale sunt viruși și cred că pe undeva știam toți că nu se fac toate dezinfectările așa cum ar trebui. Am știut și eu, ați știut și voi. Am știut toți, chiar dacă nu aveam dovezi sau nu voiam dovezi. Am fost acolo, am intrat cu o boală și am ieșit cu două sau am fost norocoși și ne-am vindecat, dar i-am mulțumit Divinității pentru asta, convinși fiind că sistemul nu are nicio contribuție și că doar soarta ne-a protejat de infecții și viruși. Cât am stat în spital, am văzut toalete murdare în care miroase puțin mai bine decât în gară, dar inferioare multor cârciumi fără pretenții, și mopuri atât de negre că acasă nu am fi spălat cu ele nici dacă era nămol pe jos. Au făcut televiziunile ani de zile audiență cu imagini din spitale care arătau ca după război, cu paturi rupte din care ieșeau saltele pătate și murdare, cu pereți nespălaț…

Tânăr dependent de Facebook, independent politic vs Pensionar fără Facebook, dependent politic

Din când în când, cam când ies urșii din bârlog și te roagă frumos să le aplici o ștampilă prin părțile esențiale, ne aducem noi aminte că anumite categorii sociale nu ar trebui să aibă drept de vot. Și în vreme ce umplem Facebookul și blogurile cu noile idei mărețe, ne plângem că Parlamentul, Guvernul și administrațiile locale nu înțeleg democrația. Eu nu știu cum aș putea desena mai evident de atât incoerența. 
Între „cine nu are un bătrân să-și cumpere” și „pensionarilor inactivi ar trebui să le fie retras dreptul de vot” e o linie mai subțire decât siroposul pas dintre iubire și ură. Acest mic adevăr îmi dă senzația că probleme mai grave avem noi, ăștia care încă nu ne putem asuma responsabilitatea pentru alegerile și voturile noastre și aruncăm în permanență vina în curtea și așa ponosită a celor cu mai mulți ani și mai puține puteri.  Tinerii și politica, o glumă proastă Cui i se pare că peste 20, 30, hai 40 de ani va avea o soartă mai bună și mai blândă greșește. Pentru că,…