Treceți la conținutul principal

Primăvara la comună

N-am simțit primăvara ca altădată pentru simplul motiv că nu prea am avut iarnă anul acesta. Practic, după cald a devenit puțin mai cald și ne-am început luna martie cu o tură la munte, la zăpadă, doar ca să simțim și noi cumva pe undeva că a mai trecut o iarnă peste noi. 

Sapa este noua zumba 

Ne-a înfiorat simțurile un vânticel de primăvară când ne-am apucat de săpat și curățat terenul pentru legume. Asta și o febră musculară plus câteva dureri de spate, dar bănuiesc că așa pățesc toți când se apucă de zgâriat pământul.
Ne-a pocnit norocul pe la sfârșitul lui februarie și am fost anunțați că primim teren să ne jucăm de-a grădinarii. Așa că ne-am cumpărat semințe pentru un hectar și am început să desenăm planuri și schițe cu mult înainte să trecem la munca fizică. Eram deja obosiți de planuri, deci, când am făcut prima tură de sapă.
Terenul are în total 70 mp, dar l-am simțit mult mai mare și mai fioros. Am avut noroc cu un vecin care ne-a săpat o treime cu motosapa, așa că acum ne lăudăm deja cu un teren curat, săpat, jumătate împănat cu semințe de toate felurile, urmând ca cealaltă jumătate să aștepte cuminte răsadurile de roșii, ardei și vinete, încă la stadiu de Parcă văd ceva în păhărel. Astea sigur sunt vinete. Normal că nu mai știu unde sunt vinetele și unde ardeii, că doar le-am pus bine la început și le-am tot schimbat poziția după, până nu am mai știut cine cu cine și de ce.

Roșiile au deja o jumătate de centimetru și, deși mulți îmi spun că am început cam târziu, eu sunt mândră de ele, că au răsărit grămadă, deși nu aveam așa multe speranțe. Deja mă gândesc să mai iau o serie de pahare și niște semințe de roșii cherry, că vara e lungă și au timp să crească chiar dacă eu sunt mai întârziată. 
Căpșunii i-am cumpărat măricei, așa că la o săptămână după plantare erau deja înfloriți. Acum ne bucurăm de fiecare dată când mergem să udăm grădina, că mai mereu apare câte o floare nouă. 

Alte frumuseți rurale 

În general la comună nu se întâmplă mai nimic la început de primăvară, dar nici nu trebuie. Ne folosim toată energia ca să admirăm magnolii. Majoritatea vecinilor au magnolii uriașe, înflorite și dichisite de îți umplu ochii, sufletul și tot ce mai ai disponibil. 
Am tot zis că într-o zi o să opresc mașina în mijlocul străzii și o să mă pun pe fotografiat prin curți, dar apoi stau la semafor și mă uit la magnolie până se face verde și merg mai departe, că după colț mă așteaptă alta, mai frumoasă, mai înaltă, mai înflorită. 
E cald și bine și aștept o tură de ploaie, ca să îmi ude grădina. 
La voi cum e primăvara?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…