Treceți la conținutul principal

The Immortal Circus: Act One. A.R. Kahler

The Immortal Circus: Act One e o carte comercială, scrisă să cucerească adolescenți pasionați de supranatural și magie. Mi-a plăcut stilul non conformist și libertatea autorului de a folosi orice a avut la îndemână pentru a crea o atmosferă de familie într-un loc macabru, învăluit în mister.
http://www.arkahler.com/wp-content/uploads/2012/10/THE-IMMORTAL-CIRCUS.jpg
Vivienne e fata cea nouă, care anticipase un început greu în noua ei casă, Cirque des Immortels, dar nu îi trecuse nicio clipă prin minte că ar putea da peste crime și cadavre chiar sub cupola circului. 
Tânăra care fugise cu circul din lașitate, pentru a renunța la trecut și a se ascunde de demonii care îi bântuiseră amintirile, se dovedește însă curioasă și gata să se implice într-o anchetă pe cont propriu. Demonstrează ea însăși că nimic nu e ceea ce pare, fără să înțeleagă de la început că nu doar ea ascunde secrete, ci întreaga trupă din care face parte. 
Un contract semnat cu sânge, clauze cum doar într-un pact cu Diavolul mai găsești, un magician care încearcă să își ascundă puterile și personaje care își schimbă forma după bunul plac sunt doar câteva indicii care îi transmit lui Vivienne că noua ei lume respectă doar o singură regulă: Show must go on
Autorul, A.R. Kahler, este deja expert în povești din alte lumi, din câte am observat la el pe site și mă bucur că am avut posibilitatea să îi descopăr cărțile. The Immortal Circus: Act One e prima carte din trilogia Cirque des Immortels și m-a convins să le citesc și pe celelalte două. A.R. Kahler nu e un artist al cuvintelor, practic nu ai nevoie de dicționar ca să urmărești firul poveștii. Folosește fraze scurte și expresii familiare pentru a crea imagini clare, dar puțin prea rapide, din punctul meu de vedere. Acțiunea se desfășoară repede, nu e timp pentru descrieri ample sau pentru amănunte. Detaliile sunt puține, pentru că autorul subliniază rareori trăiri și sentimente, iar atunci când o face folosește câteva monologuri scurte și cam atât.
Pe scurt, e o poveste pentru tinerii fani ai genului fantasy, excelentă pentru autobuz, tramvai sau tren. Am primit cartea în cadrul jocului la care m-am înscris acum câteva săptămâni pe Facebook. Pot spune fără să exagerez că autorul a făcut o alegere grozavă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…