Treceți la conținutul principal

Să mai și gătim! Un fel de covrigi cu brânză

În ultima vreme mi-am descoperit pasiunea pentru cuptor și pentru minunile care ies din el. Mai des dulce, din când în când sărat, coc cel puțin o dată pe săptămână ceva bun.
Pentru că azi am încercat o rețetă nouă și rezultatele arată bine, m-am hotărât să vă povestesc cum e cu covrigii mei făcuți din cocă de pâine.

E o rețetă ușor de făcut, pentru că nu presupune nici tehnici deosebite, nici ingrediente prea multe. Singura problemă e că trebuie să aveți ceva timp la dispoziție.
Aveți nevoie de făină, apă, drojdie, sare, puțin zahăr (pentru cocă), brânză și câteva linguri de ulei de măsline. 
Rețeta originală pornea de la 800g de cocă de pâine, care trebuie lăsată să crească cel puțin o oră. Eu am avut 750g, că nu mă pricep la estimări și așa s-a nimerit să tai aluatul. După ce crește, o amestecați cu 3 linguri de ulei de măsline și cu 120g de brânză, jumătate rasă, jumătate tăiată cubulețe. Azi am folosit un fel de brânză de oaie proaspătă, puțin dulce, gen cașcaval. Dacă nu vă place brânza, puteți să o înlocuiți cu măsline tăiate, șuncă sau orice altceva vă face cu ochiul. 
Ca să lucrați mai ușor, e bine să adăugați brânza și uleiul în cantități mici, în timp ce frământați. Odată înglobată brânza în aluat (mai rămân unu, două cubulețe pe margine, oricum), lăsați aluatul la crescut pentru încă o oră.
Puneți coca înapoi pe blatul de lucru și tăiați-o fâșii. Rulați-le și apoi faceți din ele covrigi. Lăsați-i să se odihnească aproximativ 30 de minute, pe hârtie de copt unsă cu puțin ulei. 
Ai mei nu vor câștiga cu siguranță niciun concurs de frumusețe, dar sunt buni și aromați, așa că aspectul fizic poate fi trecut cu vederea, măcar azi, când i-am făcut pentru prima dată. Covrigii se coc 20 de minute la 200 de grade
Am făcut aluat mai mult și mi-au ieșit și două pâinici, că oricum eram în zonă. 
 Dacă nu aveți o rețetă pentru pâine, puteți folosi cantitățile de mai jos:
- 500 g de făină, de preferat specială pentru pâine, cozonaci și alte produse care conțin drojdie de bere;
- 250 - 280 ml de apă, în funcție de consistența pe care o doriți pentru aluat;
- drojdie (cât recomandă producătorul);
- 8 g de sare;
- o linguriță de zahăr. 
Spor!

Comentarii

  1. Bine ca ai postat covrigii, ca asa mi-am amintit ce vroiam sa te intreb: unde ai facut cursul de cofetar, in Italia sau in Ro? Nu de-alta, dar am si eu un om care si-a descoperit anul trecut o mare pasiune pentru prajiturit si i-ar prinde bine un astfel de curs. :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. L-am facut in Italia, dar cred ca si in Romania se pot face cursuri. Important e sa ai timp sa tot faci ce inveti la scoala pana iti iese. Ca nu iese mai nimic din prima.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…