Treceți la conținutul principal

Focaccia cu suc de portocale

Îmi place să mănânc și să gătesc cu portocale, așa că rețeta de focaccia cu suc de portocale a devenit repede cap de listă la categoria experimente. 
Rezultatul este fantastic, iar rețeta e destul de rapidă, ținând cont că se face cu drojdie. Singura focaccia mai bună decât cea preparată astăzi va fi cea de data viitoare, când voi avea mai mult timp la dispoziție și o voi lăsa să crească pentru încă o jumătate de oră. 

Dacă vreți să încercați minunea, vă trebuie 250 grame de făină pentru pâine (sau cozonac, sau altceva care trebuie să crească), 160-180 ml apă călduță (sub 40 de grade), drojdie (cât vă spune producătorul), o jumătate de linguriță de sare, 6 linguri de ulei de măsline, o portocală, puțin rozmarin și, doar dacă vă plac, câteva măsline negre
Puteți începe cu dizolvarea drojdiei în puțină apă, în funcție de tipul de drojdie pe care îl folosiți. Eu mă feresc de tot ce se vinde la plic, dar asta depinde de obiceiurile fiecăruia. Dacă folosiți cubulețe, o puteți dizolva sau fărâmița direct în făină.
Amestecați drojdia, dizolvată sau nu, cu făina, apa, două linguri de ulei de măsline și sarea. Coca va crește mai bine dacă adăugați sarea la sfârșit, când aluatul deja începe să se formeze. Dacă știți că există posibilitatea să uitați de sare (cum mi se întâmplă mie mai mereu), adăugați-o de la început. 
Aluatul va fi puțin moale, așa că puneți ceva mai multă făină pe blatul de lucru. Încercați să faceți o bilă și lăsați-l să crească o oră, o oră și jumătate, până se dublează. Cât stă la crescut, castronul în care țineți coca trebuie să fie acoperit ori cu folie de plastic, ori cu un prosop de bucătărie ud.
Când s-a dublat aluatul, răsturnați-l în tavă (se poate pune și hârtie de copt, dar nu e musai) și întindeți-l cu degetele. La final, ar trebui să aibă mai puțin de un centimetru în grosime. Am uitat să îi fac poze, dar normal ar trebui să aibă urme de degete prin el. Cam așa: 
http://www.italianfoodforever.com/2011/09/how-to-make-focaccia-step-by-step/

Amestecați sucul de la o portocală cu 4 linguri de ulei de măsline și niște rozmarin tocat și ungeți toată suprafața aluatului. Eu l-am vărsat pe tot peste focaccia și apoi l-am întins cu o pensulă. Dacă vreți, adăugați măsline negre și puțină sare mare. Eu am sărit peste măsline că nu îmi plac, iar la sare am renunțat de data asta că voiam să fie mai puțin sărată. 
Lăsați aluatul să mai crească o jumătate de oră și apoi coaceți la 200 de grade pentru vreo 20 de minute, sau până când se rumenește. 
E cam urâțică, dar nu am avut timp să o mai las să crească înainte de a o coace. Data viitoare o voi lăsa să se umfle puțin înainte să o bag în cuptor. În rest e bună, pufoasă și aromată, ușor dulce de la portocală, dar cu un accent puternic de rozmarin, ca să nu o confunde nimeni cu desertul.
 

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Tava mea e cam 20*30 cm, dar asta presupunand ca stiu sa calculez distante din ochi. O tava rotunda cu diametrul de 24-26 cm e la fel de buna.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…