Treceți la conținutul principal

Cât mâncăm, cât aruncăm?

Știrea zilei din punctul meu de vedere este faptul că Franța face un cadru legislativ care să descurajeze risipa de alimente. Majoritatea celor care militează pentru o mai bună gestionare a resurselor pornesc de la nevoia de a economisi, pentru că aruncăm milioane de euro când risipim mâncare. Pe lângă relevanța economică a măsurii, cred că există și considerente morale, umane care ar trebui să ne determine să fim mai atenți cu ceea ce cumpărăm. 
După cum se poate vedea, mai am multe de îmbunătățit. Așa că o listă cu sfaturi mi-ar prinde bine. Voi cum reușiți să evitați risipa de alimente?
Trebuie să recunosc că la început nu prea dădeam importanță acestei probleme. Acum însă încerc să fiu atentă la modul în care aleg să gestionez resursele, atât din motive financiare, dar și pentru că, în vreme ce eu arunc, câteva milioane de oameni în Europa nu au o pâine pe masă. 

Nu e un ghid, sunt doar alegeri personale: 

  • Încercăm de fiecare dată să limităm cantitățile care ajung în coșul de cumpărături
Cu atâtea supermarketuri în jur, nici nu e cazul să fac prea multe provizii, mai ales că avem congelatorul mic și în general se umple cu paste, aluaturi și foi de plăcinte făcute în casă. În cazul produselor care expiră mai greu, mai facem câte o excepție, două. În general, ne ispitesc pastele cu forme variate la ofertă, măslinele verzi și roșiile uscate în ulei de măsline. Unii le-ar numi plăceri vinovate, dar o să păstrez pretextul ăsta pentru când va veni vorba de ciocolată. 
  • Porționăm tot ce se poate
Asta sună aproape paranoic, dar funcționează dacă vrei să nu mai arunci mâncare. Înainte să congelez carnea, în cazul în care o cumpăr gata ambalată de la supermarket, o tai felii sau cubulețe și fac pachete gata cântărite. Fac la fel cu dovlecii, piersicile, afinele și celelalte fructe pe care nu le prea găsim în extra sezon la prețuri rezonabile. La măcelărie totul e gata porționat, așa că tot ce trebuie să fac e să cumpăr numărul corect de bucăți și gata. Când gătesc paste, le cântăresc înainte; așa sunt sigură că fiecare primește mâncare suficientă, fără să rămână ceva în tigaie, mai ales că pastele nu mai au niciun gust a doua zi. La fel și cu orezul, din același motiv. Singurele care mă păcălesc sunt cartofii și mazărea. Ori fac prea mult, ori prea puțin. Încă nu am găsit rețeta potrivită pentru ele. 
  • Puiul de aseară, mămăliga în tigaie și spaghetti meatballs
De multe ori când gătești mâncăruri care îți mănâncă multe ore înainte de a ajunge ele însele în farfurie, e greu să  te urnești pentru trei porții. Câteva exemple care să explice mai bine ce vreau să zic: chiftele, ravioli făcuți în casă, pui la cuptor, friptură de vită și supă. Am găsit soluții și pentru ele: chiftelele extra se pot congela pentru o altă zi, iar ce rămâne din pui sau din friptură se amestecă cu ce mai ai prin frigider și se cheamă sos de paste. Mămăliga e partea mea preferată. Eu n-am nicio problemă cu ea rece, dar pe Roby nu îl convinge, așa că o taie felii, o curăță de coajă și o încălzește în tigaie cu un strop de ulei. Eu o pun în cuptor, că mi se pare mai simplu. ravioli îi congelez cruzi și îi folosesc pe perioade mai lungi de timp. Sunt grozavi, mai ales când avem musafiri care rămân la masă. Chiftelele le congelez pentru un eventual sos cu bulion și busuioc de pus peste spaghete.
  • Aproape orice poate deveni un sos de paste, dacă e comestibil 
Sosurile complicate din cărțile de rețete sunt gustoase și apetisante, dar când îți rămân câte două fire de ceva prin frigider nu prea mai ții la stele și etichetă. Roșii, dovlecei, felii de șuncă, felii de brânză sau alte minuni, cu puțină imaginație și fără exagerări, se pot obține sosuri grozave cu ingredientul magic ”ce-o fi pe acolo”. E suficient să îi pui două măsline sau o frunză de busuioc deasupra și gata prânzul.
http://www.nonsprecare.it/sezione/mangiare/cucina-degli-avanzi
  • Gătim merele trecute de prima tinerețe 
Nu prea mă încântă ideea merelor care au început să facă riduri, așa că le fac plăcintă. Se cheamă crostata pe aici, dar tot cam aia e. Practic pe un aluat normal, întindem niște dulceață de caise și apoi adăugăm merele feliate și stropite cu lămâie. Dacă rămâne foaie, primește model, dacă nu, e excelentă și așa, mai ales dacă arunci două granule de zahăr brun deasupra. Cu perele încercăm să fim atenți, că nu prea ne pricepem să le gătim, așa că le cumpărăm în cantități mai mici și le ținem la frig, într-o mini cămară. 
În principal, la noi totul se reduce la a controla cât mai bine cantitățile și a nu găti mai mult decât e necesar. Iar atunci când nu ai încotro, și aici mă refer la prăjituri, să nu gătești altceva până nu se termină mâncarea existentă. Dar mi-ar plăcea să învăț trucuri noi, că nu se știe niciodată.

Ce aș vrea să îmbunătățesc 

  • Câteodată nu reușesc să estimez câtă pâine mâncăm și rămâne câte o bucată care se întărește. Mai facem pesmet, dar cam cât pesmet consumă o familie normală? Am tot căutat rețete pe bază de pâine uscată, doar că încă nu m-am încumetat să le încerc. 
  • Am obiceiul să ascund lucruri. Nu voit, dar cum am puține dulapuri mai uit câte o cutie de ceva pe undeva, printr-un colț întunecat, și o descopăr după ce expiră. Nu reușesc să mă organizez întotdeauna bine și asta e enervant uneori, mai ales când e vorba de lucruri care îmi plac. 
  • Ar fi bine să cumpărăm mai puține dulciuri, mai ales că avem o mini cofetărie în dezvoltare în bucătărie. Dar cum suntem trei copii când vine vorba de dulce, avem fiecare grămada lui de ciocolate, ciocolățele, caramele și biscuiți, pe care oricum le împărțim frățește până la urmă. Apoi mai am un munte de produse necesare bucătăritului: zăhărele colorate, bombonele mititele, ciocolată pentru brioșe, bomboane mai mari și tot așa. La astea chiar nu mă pot abține.
Eu zic că suntem pe drumul cel bun în demersul nostru de a nu ne bate joc de mâncare. Cum noi colectăm diferențiat și totul se colectează de două ori pe săptămână, știu ce dimensiune are punga de gunoi biodegradabil și încerc să nu trec la una mai mare, deci pot să spun că reușim să controlăm destul de bine cantitățile de resturi pe care le producem. 
După cum se poate vedea, mai am multe de îmbunătățit. Așa că o listă cu sfaturi mi-ar prinde bine. Voi cum reușiți să evitați risipa de alimente?

Comentarii

  1. Nu prea reusim. E greu de estimat ce si cat vor manca pruncii, sa nu mai vorbim de saritul meu peste mese. In magazin gasim de ex doar morcovi la kg. Intotdeauna las 2-3 bucati pt mancat proaspete, iar ce nu a aterizat in mancare pe loc congelez. Invariabil cei ramasi pt consum "proaspat" nu trec in totalitate - sau ii descopar pe undeva, jumatate muscati, daca am noroc uscati. Bananele - mai uit cate una in carucior, in masina, pana se strica. Ultima portie de mancare pe care sotul pofticios promite sa o manance la cina, si care de fapt aterizeaza la gunoi dupa 10+ zile in frigider. Acum etichetez mancarea, daca a trecut cina respectiva, se da la consum pentru noi, ceilalti. Uneori uit in frigider legumele din supa, intentionate pt salata de boeuf sau pt placinta. Ce nu se strica niciodata si pare sa se evapore din frigider: laptele, iaurtul, branza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si noi suntem foarte hotarati cand vine vorba de branza :)) Cu bananele aveam aceeasi problema, asa ca acum le cumparam mult mai rar, in cantitati mici: doar 2, maxim 3. Incercam sa le mancam in prima zi, iar daca mai ramane ceva inisist in zilele urmatoare pana dispare. Cu morcovii avem uneori aceeasi problema, sacul de 1 kg, dar il cumpar doar cand fac salata de boeuf. La piata insa vand si cantitati mai mici, iar daca avem noroc se mai intampla minunea si pe la cate un supermarket mai mic, asa ca am scapat de stres. Cartofii in schimb se topesc mai repede, chiar daca si ei sunt ambalati in saculet. Ce placinta faci cu legumele din supa? Mi-ar placea sa incerc si eu.

      Ștergere
    2. Daca as sti de pe unde am luat reteta, as posta un link, dar evident ca habar nu am. Cumpar aluat de pizza/haios de la supermarkt, ca tine in frigider si o saptamana, toc marunt legumele (din supa sau proaspete, calite, fierte, cum ma amuza), pun hartie de copt sau ung o tava (adesea vas de Jena), intind foaia de aluat, intep cu furculita. Deasupra vin legumele. Umplutura: trei sau patru oua intregi bine batute, cam 200-250g branza quark (cremoasa, cred ca merge si de vaca, dar bine maruntita), cam 100 pana la maxim 200g smantana, sare si piper dupa gust. Maglavaisul se toarna peste legumele si aluatul din tava, se da la cuptor dupa cum scrie pe aluat, pana e copt (cam 30min la 180 grade pe suflator de aer, 200 la cuptor normal). Se poate manca de minune si rece. Daca n-am ce face mai presar cascaval ras, dar de obicei ma abtin. Daca am carne in supa o pun si pe aia in placinta. Uneori variez cu ceva porumb din conserva, unora le place cu sos de rosii pe deasupra ca pe pizza.
      La supermarkt la noi nu sunt decat morcovi la kg, ca sa ajung la o piata normala, martea si joia, mi-ar luat cam 30 de min cu masina, plus parcare. Ma abtin :)).

      Ștergere
  2. noi nu aruncam, reciclam - la pisici, caini, gaini, compost -, asa ca la sacul de resturi menajere ajung in mare parte ambalaje, mai ales de la cafea (evit sa cumpar chestii imbracate in polietilena, prefer in hartie). cand cantitatea de carne pe care o decongelez e prea mare, gatesc mai multe portii decat am manca uzual si congelez din ele (e minunat cand n-am chef/timp sa fac mancare si decongelez cate o cutie de ciorba de perisoare sau de mazare cu pui). daca imi mai raman 2 morcovi, ii dau pe razatoare si-i congelez (scriu data pe punga); data urmatoare cand imi mai raman 2, ii rad si-i pun pe deasurpa celorlalti. ramane o mana de zmeura - o pun la congelator. peste adaug o mana de visine, de capsune, de exemplu. scriu pe punga fructe de compot (si sunt minunate iarna). daca iau prea multe masline, fac o saramura slaba, o pun calduta in borcanul in care am pus maslinele, adaug un pic de ulei deasupra si gata. daca vad ca raman lamai, le hidratez in apa cam 30 min, coaja o dau pe razatoare si o pun cu zahar pentru prajituri, zeama o congelez in tavile pentru cuburi de gheata - vara folosim cuburile de lamaie la limonade.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna ideea cu cuburile din zeama de lamaie. O tin minte, ca de multe ori lamaile comestibile se vand la punga si trebuie sa cumpar mai multe decat imi trebuie. Cele varsate au toate ceara sau ceva lucios pe ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si ceara, si ceva-ul lucios se curata cu apa calduta si burete, eventual cu un pic de detergent de vase si se limpezesc bine. eu vanez ofertele la lamai bio si atunci imi fac provizii - au realmente alt gust, zeama e acra, dar nu te inteapa la urechi cand mananci o felie de lamaie, iar coaja are o aroma considerabil mai puternica. daca iti place sa acresti diverse cu lamaie, probeaza si lamaia congelata intreaga - dai pe razatoare, cu coaja cu tot, direct in farfurie si restul il pui la loc la congelator. mie mi se pare delicioasa.

      Ștergere
    2. O sa incerc sa le curat, dar doar cand nu am incotro, mai ales ca cel mai des iau lamaia pentru coaja. La supermarket mi-au recomandat sa nu consum coaja lucioasa, dar o sa fac experimentul sa vad ce ramane dupa spalare. Nu acresc cu lamaie, zeama o folosim la creme pentru prajituri, maioneza si limonada, preferata lui Florin.

      Ștergere
  4. Ce de idei bune! Si la noi e problema cu risipitul, mai ales la ciorbe si supe, ca aici niciodata nu nimeresc atatea portii cat sa nu ramana. Iar fara ele, copchilul cel mare nu ar manca mai nimic. Cu legumele crude si noi facem ca Simona, radem si congelam. La fel cu carnea/ friptura sau casul/ urda pe care le primim de la tara, portionam ce se poate si congelam. Fructe congelam vara, iarna, daca mai ramane cate ceva, gen mere sau portocale, mai punem la storcator cu morcovi si sfecla rosie si ne vitaminizam in mod natural. Banane nu raman, pentru ca le mai fac piticilor terci de ovaz cand vad ca incep sa zaca aiurea si tai banana rondele, cu mere, pere sau merisoare si un pic de miere si gata mic-dejunul. Buna ideea de placinta sau pizza de la Ioana, cu legumele din ciorba. Am retinut si ideea cu zeama de lamaie la congelator de la Simona, acum parca abia astept vara, sa ma racoresc cu ea. :-)) Uneori ne mai ramane si noua paine si o punem la uscat si cand ajungem pe la socri, le-o dam pentru animale. La ultimul punct de la tine, cu dulciurile, ar trebui sa lucram si noi mai mult. Problema e ca Matei considera "ceva bun" numai ce e cumparat si e tare greu de convins de contrariu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu fac supa sau ciorba dupa reteta, asa ca stiu exact cata apa sa pun sa fie 4-6 portii. Fara cantitati iese o zeama groaznica. Nu stiu sa fac ciorba din ochi. Poate pentru ca o fac de trei ori pe an :))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…