Treceți la conținutul principal

Nu există drepturile femeii și nu există drepturile homosexualului

O să fiu scurtă, că nu vreau să conving pe nimeni, doar că trebuie să o spun cu voce tare, că mă roade de prea multă vreme. 

Tu, cel care îți ceri drepturile!
Nu există drepturile femeii și nu există drepturile homosexualului. Există drepturile omului, iar în momentul în care e mai important că ești femeie, homosexual sau lesbiană decât că ești om, ai și tu o problemă, nu doar ăla care te reduce la sex! 
Luptă împotriva discriminării, dar asta înseamnă să accepți și faptul că discriminarea pozitivă tot discriminare se numește. Cere șanse egale, nu drepturi egale. Că drepturile egale sunt deja reglementate de niște legi. Nu îți sunt respectate aceste drepturi? Cere să îți fie respectate. Dar hai să renunțăm la clișeele astea care ne fac să părem proști chiar și când nu suntem. 

Femeia în politică: privilegii, nu egalitate

http://www.femeiactive.ro/depasirea-de-catre-femei-conditiei-actuale-femeia-de-ieri-versus-femeia-de-astazi/
Mai pe înțelesul tuturor, dacă vor 30% locuri pentru femei la alegeri, doar pentru că sunt femei, se numește discriminare. Pozitivă, dar rămâne discriminare. Ori, majoritatea împotriva discriminării luptă
Poți cere să fii tratată la fel, dar renunță la Organizația de Femei, această formă odioasă de a-i aminti femeii în orice moment că e ”specială” și are un loc al ei în care poate fi președinte. 
E greu de imaginat ceva mai patetic decât o femeie care urlă că vrea loc în Parlament în mod corect și nediscriminatoriu, în vreme ce conduce o organizație de femei. Organizația asta specială e pentru că nu ai loc în politică fără discriminare. Dacă nu poți renunța la titlul de președinte, taci și vorbește despre altceva, nu despre drepturile tale. La fel de valabil pentru orice alt domeniu. Femeile au în general salarii mai mici și trebuie să muncească mai mult pentru a obține o promovare, dar cine poate comenta asta atâta vreme cât trei dudui stau cocoțate în posturi și funcții pentru că sunt femei?

Homosexualii nu cer drepturi speciale

De când cu discuția despre recunoașterea legală a cuplurilor formate din persoane de același sex, a luat lumea foc. Toți au ceva de spus, mai ales dacă e împotrivă. Cu ce îl afectează pe un om faptul că vecinul lui are soț în loc de soție? Cu ce ne schimbă nouă viața faptul că doi bărbați sau două femei aleg să legalizeze o relație pe care oricum o au? 
Faptul că nu suntem de acord nu rezolvă o situație ”incomodă”, o ascunde sub preș. Iar de judecat, sunt alții să judece, nu trebuie să o facem noi aici. Deranjează faptul că adoptă un copil și mulți îi plâng de milă bietului suflet care va fi chinuit de întrebări și crize de identitate, fiind crescut de două mame. Suflet care, bineînțeles, în condiții ”normale” ar dormi într-un centru împreună cu alți zeci de copii, la fel de fericiți să stea singuri, preferând condițiile grele de orfan unei case cu doi părinți de același sex
E dreptul oricărui om care îndeplinește condițiile legale să se căsătorească cu cine vrea. E dreptul lui să depună o cerere de adopție și să treacă prin anii de chinuri pe care un astfel de demers îi presupune. Faptul că se reglementează aceste neclarități nu înseamnă că se oferă niște drepturi homosexualilor, înseamnă doar că respectăm drepturile unei persoane la fel cum se întâmplă în cazul oricăruia dintre noi.  

Astea sunt mai mult chestiuni de formă, o să ziceți. Așa este. Ceea ce povestesc eu ține de modalitatea în care alegem să ne exprimăm zilnic în spațiul public. Dar în cazul acesta, forma contează, din moment ce ”între un bărbat și o femeie” e corect, iar ”între soți” e greșit.    

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…