Treceți la conținutul principal

Imagini ușor scoase din context (II)

Îmi place să vă povestesc cum se vede România de pe Facebook. E o imagine distorsionată, care te face să râzi, să plângi, să te enervezi, să râzi din nou. Din când în când îmi mai spune câte cineva unde sunt exagerările, alteori pur și simplu mă prind singură sau consider informația adevărată, oricât de gogonată ar fi. Apreciez ajutorul în cazul în care imaginea nu e corectă. Deci: 
  • Borcea e tătic. E știrea anului în penitenciare și în afara lor. Mă rog, Borcea va fi tătic. Dacă ziarele vor continua să scrie în același ritm și peste 15 ani, când ăsta mic va fi prins beat prin cluburi, titlurile vor fi ceva de tipul: ”Borcea, uite ce face copilul tău conceput în pușcărie!”. Sau ceva pe acolo. O bilă neagră pentru ziariști, totuși. Unde sunt pozele cu Valentina ieșind extenuată de la vizita conjugală, a? Dormiți pe voi. Primiți salariu degeaba! 
  • S-a trezit cineva că se scrie cam mult în pușcării. Mai bine mai târziu decât niciodată. E de apreciat efortul celor care au dus campania împotriva acestei legi, mai ales că restul s-au mulțumit să facă haz de necaz și să ia literatura de ”specialitate” la mișto. Aștept cu nerăbdare o lege nouă, care să nu treacă din extrema ”scrie toți” la extrema nu mai scrie nimeni, nimic, niciodată. 
  • Că veni vorba de extreme, mai e cineva sănătos la cap pe Facebook? Cine nu e cu noi e împotriva noastră e dovada clară că nu am înțeles nimic din 25 de ani de democrație. 
  • 37% dintre părinți scriu pe net că nu-și bat copiii. Cum am văzut asta, mi-am amintit de vorba unui fost coleg: ”Ia un pește ca la focă”. Aștept o campanie de conștientizare x% se spală la fund după ce fac caca. Cu poze. Ca să vadă toată lumea cât de normali suntem. 
  • Acum că ora de religie a fost salvată de intențiile necurate ale ateilor cu sufletele negre, a început o nouă cruciadă, împotriva unei forme legale de căsătorie între persoane de același sex. De ce deranjează că Ion și Vasile ar putea primi un certificat de căsătorie? Nu știu. O să studiez problema cu mai multă atenție.
  • Românii nu mai vor o țară ca afară, că acolo trebuie să respecți reguli. Românii vor acum o afară ca în România, unde fiecare face ce îl taie capul. Regula e valabilă, bineînțeles, doar pentru creștinii ortodocși practicanți.
  • Copiii de azi nu mai învață. Poate, dar depinde mult în ce direcție privești. Am citit articole extrem de interesante, tot pe Facebook descoperite, despre tineri grozavi care iau note bune, citesc, scriu, cântă la instrumente, pictează, fac voluntariat. Ce au toți în comun? Profesori și părinți care își dau interesul, care ghidează, nu impun. De ce să omitem o parte din adevăr, au și o situație financiară stabilă; nu neapărat extraordinară, dar stabilă. Să ne indignăm, Nu. Să privim mai cu atenție lumea din jur, Da. 
  • Toată lumea vrea drepturi egale. Dar nu pentru căței. Nu dezvolt pentru simplul motiv că nu are sens. Cei care au înțeles asta nu au nevoie de povești cu zâne, cine nu a văzut realitatea până acum nu se va trezi tocmai la mine pe blog. 
  • Orice minune ține trei zile. Orice dramă primește spațiu în prime time o săptămână. Apoi alta mai proaspătă sau mai sângeroasă îi ia locul. Pentru că publicul are ”dreptul” să știe tot, oricât de intim, oricât de dureros.
Cam atât pentru azi că doar astea îmi vin în minte. Știu, nu e România voastră, dar există. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…