Treceți la conținutul principal

Doar niște reacții exagerate la multe comentarii idioate

Toți sunt de vină, toți polițiștii sunt corupți, politicienii sunt corupți (toți, se înțelege), toți medicii sunt incompetenți și șpăgari, toata România e o mizerie. TOT înseamnă nimic. Toți sunt la fel înseamnă de fapt că niciunul nu poate fi tras la răspundere, că de fapt nimeni nu e vinovat.
Asta e Romania in care traim. Dupa aproape 26 de ani de pseudo-democratie oamenii mor pe strazi in accidente, in spitale nebagati in seama, la locul de munca , in cluburi , la mare, la munte.... Mor dimineata , la pranz si seara. Mii de oameni carora nu trebuia sa le vina sfarsitul. Asta e Romania in care traim. O Romanie a haosului in care nu vrem, nu putem sau nu stim ce sa facem sa nu mai moara oameni pe care ii iubim

sunt sigur ca daca atunci cand se fac alegeri, alegatorii vor avea cel putin 10 clase, cu siguranta incidente ca acesta nu se vor mai intampla. Cel putin atunci, alegatorii care nu au idee pe cine aleg, nu mai se apropie de o urna de vot si hotii care conduc tara asta de 25 de ani, cu siguranta nu vor mai ajunge la putere. Si cu siguranta atunci, oameni capabili ne vor conduce. Daca nu schimbam odata si odata clasa conducatoare, evenimente ca acesta se vor intampla mereu si mereu si "spaga" mereu va fi la putere. Dati-mi in cap pt aceste randuri... dar acesta este purul adevar. Si daca cei care cred in aceste randuri le vor distribui, sunt sigur ca ROMANIA se va schimba enorm de mult   

Sunt două dintre miile de comentarii la textele privind tragedia de vineri, din clubul Colectiv. Nu sunt singurele exemple, nu sunt o raritate. Statul, sistemul, politicul, administrația sunt toți vinovați că mor oameni înainte de vreme. NU! Statul e o noțiune, o idee, Statul nu face nimic, nu omoară, nu salvează, nu taie și nu face bugete. Statul nu poate fi vinovat pentru că el nu are cap, mâini, picioare, voință criminală. Statul are oameni. Oamenii sunt vinovați. Dar, cum mai spune cineva tot pe net:

Să înțeleg că prin teoria conspirației vrei să "speli" imaginea cuiva!
Toți sunt de vină cu sau fără un complot. La pușcărie toți!
 

Care toți? Toți politicienii care ce? Toți funcționarii publici care...? Toți administratorii de cluburi? Sau toți reprezentanții ISU care dau avize? Sau toți medicii? Care toți? Înțelege cineva că toți e varianta frumos cosmetizată pentru nimeni?
E un mare și frumos nimeni pentru că mai e un nimeni mai mic. Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru că nu există nimeni care să îl expună public. Șpaga și corupția nu pot fi considerate vinovate. Ele nu sunt oameni, nu dau avize, nu organizează evenimente, nu aprind artificii în spații mici, nu găzduiesc sute de oameni într-o încăpere de câțiva metri pătrați cu o singură ușă. Nu fac legi, nu închid și deschid baruri și cluburi și sigur nu fac profit.

Moartea ne unește și ne desparte în același timp. Ne întoarce pe unii împotriva celorlalți cu aceeași viteză cu care naște solidaritate și ne aduce tuturor în gând aceeași veșnică întrebare: De ce? De ce el/ea? De ce mie?
Morțile de vineri seară au împărțit lumea în tabere pe care nici cea mai sofisticată minte de romancier nu le-ar putea crea în condiții normale. Și la început am fost tentată să caut un vinovat, pentru că atunci când mor 30 de oameni arși de vii De ce? nu mai e de ajuns ca să calmeze frustrarea și să dea drumul lacrimilor. Și am cautat un vinovat peste tot, dar adevărul e că vinovatul nu e de găsit nicăieri. Pentru că el nu există. Sau pentru că noi, aștia mici, nu știm unde să îl căutăm.  Pentru că vinovatul nu poate fi o noțiune.

Mai mult decât moartea în sine m-au îngrozit însă oamenii care i-au rămas în urmă și care comentează pe net:
V-a tras-o Dumnezeu chiar de halloween-ul vostru satanic ! Asa va trebuie ! Doliu pentru cine ? Pentru niste golani copiatori ai mizeriilor americane? Sa fim seriosi... V-a blestemat Dumnezeu chiar de Halloween ! 

Să mergi pe stradă si să auzi: "Ce faceti rockerilor? O ardeti prin colectiv?" Să stai in ratb, să auzi : " Nu sta mă lângă ăia că luăm dracu foc"Imi retrag cuvintele, imbecilitatea si incultura e putin spus..e lipsă de umanitate..avem prieteni morți..prieteni in spitale, in comă indusă..respirând prin aparate..si voi spuneti că au meritat-o? Că e mai bine, că "s-a curățat țara"? Aveti tupeul sa spuneti că acel copil de 14 ani a meritat să nu mai ajungă acasă? Stiti care e diferenta dintre noi si voi? Dacă tragedia se intampla intr-un club de manele..eu tot mergeam sa aprind o lumânare.

Daca pentru 200 sute de persoane sunt spitalele pline intr-o capitala europeana, e grav! Ar trebui ingrijiti in biserici ca din astea avem cu nemiluita.  

"Așteaptă-te să se întâmple un dezastru, un accident, ceva cu mulți morți. Trebuie să acopere mizeria asta cumva."
Vorbele scrise mai sus au fost auzite de jurnalistul Andrei Manțog pe data de 29 octombrie 2015, cu o zi înaintea tragediei din clubul Colectiv, de la un funcționar din Guvern, a cărui identitate nu a fost dezvăluită.

Realitatea este cu totul alta decat ne este prezentata de catre autoritati..nr real al celor decedati este cu mult mai mare de 29-30...In club se spune ca ar fi fost in jur de 300-400 de persoane..30 au decedat ,in spitale mai sunt 145 si restul au scapat teferi si nevatamati..Serios?!!! Din pacate,si o spun cu mare durere in suflet,acesti copii au fost "sacrificati"pt a distrage atentia populatiei de la marsaviile,nenorocirile si crimele pe care mai marii acestei tari le comit.

sunt peste 40 de morti ,,, am un cumnat care este pompier in Bucuresti ,,, stiu exact ce sa intamplat si cati au murit in acea noapte , se ascunde adevarul , dar va iesi la suprafata ...f , foarte trist !!!   

Cele mai multe comentarii sunt complet iraționale. Nu e un efect al traumei, ci al lipsei de educație, lipsei de informație și a unei permanente teorii a conspirației livrate în pastile mici. E și un afect al faptului că nu mai avem respect pentru moartea unei persoane, că nu putem empatiza cu familiile victimelor, că e mai important să avem dreptate, decât să lăsăm oamenii să plângă în liniște. Și apoi am găsit acest comentariu într-o postare, pe un blog: 
Ziariștii fac speculații, asta-i meseria lor, și mai ales, asta cere fișa postului trebuie să se îndoiască de orice. Mai ales de concidențe. Și mai ales de dclarațiile oficialilor.

Și acum intuiesc un vinovat, dar din păcate nu știu unde să arăt cu degetul. 
Din punctul meu de vedere, carnagiul din Colectiv e o tragedie, dar e departe de a fi o conspirație , cum se citește tot mai des azi pe net. N-am pe nimeni acolo, nu sunt afectată direct și îmi dau seama că sunt insensibilă când spun că a fost un accident. Nu s-au respectat norme legale, nu există niște norme poate, s-au închis ochii pe ici, pe colo. Cauze și cauze pentru un accident. Conspirație îi spun unii, toți sunt vinovați, spun alții. Și revenim la toți, acest nimeni la plural. 
Adevărul e că nu avem cum să știm adevărul. Și nici dacă ne este spus nu îl credem. Pentru că nu are cine să îl spună. Vinovat, vinovați sunt cei care ne-au lăsat fără oamenii în care să credem. Unii cred în Antena 3, un câine mare și fioros care păzește o democrație doar a lui. Alții cred în ProTV, un alt câine mare și fioros care în loc să păzească democrația fugărește senzaționalul, îi pune muzică tristă pe fundal și îl livrează întru creșterea ratingului. Câțiva cred în TVR, un chihuahua răsfățat, crescut în puf, care și când latră o face doar ca să își amuze stăpânii. Nu le-am dat tuturor like pe Facebook, dar e greu de crezut ca există o televiziune sau o instituție importantă de presă care să nu fie asociată cu ceva politic sau excesiv comercial. Corectați-mă dacă greșesc, dar oricine ar striga Hoțul! în media românească ar fi imediat acuzat de părtinire politică, de scriitură la comandă, de scopuri comerciale, de corupție, de interese necunoscute publicului larg. Toate știrile primesc etichete: politice, comandate, plătite. Nu există o redacție care să mai aibă credibilitate. Politicul e în toate, se vorbește în lumea opiniilor fără stăpân a internetului, de interese politice și financiare de la cel mai mic comerciant și până la marile companii. Auzim atât de des despre conspirații, comisioane, dosare, toate tocate de presă după ce au fost deja "lăsate" în spațiul public de câte o inimă binevoitoare. Și jurnaliștii iau, și scriu, și latră la televizor împreună cu oameni mai mult sau mai puțin avizați, și creează idei greșite, alimentează teoria conspirației, ne dau impresia ca toți sunt la fel și că ei se luptă cu toți.
Nu spun că o anchetă corectă și cinstită despre starea cluburilor din București ar fi salvat vieți in Colectiv, dar nu cred că ar fi făcut rău (nu consumatorilor, cel puțin). Media ar putea cere schimbarea legilor, ar putea avea explicații potrivite de oferit oamenilor, ar putea cere o anchetă serioasă și pedepsirea adevăraților vinovați. Ar putea cere sancțiuni adevărate, nu 10% tăiat din salariul unor oficiali care trăiesc din alte venituri. 10 politicieni plimbați prin platouri care comentează nu vor face diferența, doar îi vor pedepsi pe toți. Și atât. 
Ziariștii adevărați nu fac speculații, nu e meseria lor, dar nimeni nu pare să își mai amintească exact acest amănunt. Ziariștii prezintă fapte, așa cum s-au întâmplat, sau așa ar trebui. Și dacă ar fi așa am ști cine e vinovat și cine nu. Așa poate am ști câte locuri din țară sunt sigure, câți bani se duc cu adevărat către sistemul de sănătate și câți dintre ei se regăsesc în spitale și în salariile medicilor, cât de mult înseamnă 200 de răniți pentru medici care vin de acasă după câteva ore de somn, sau care sunt în gardă de ore bune, și care este nivelul la care ne clasăm la nivel european sau mondial când vine vorba de asistență medicală de urgență. Am văzut declarații ale multor miniștri, dar prea puține fețe de specialiști care să explice ce s-a întâmplat de fapt în clubul acela. Nu am înțeles de ce, pentru că majoritatea miniștrilor sunt specialiști doar în politică românească. Sunt niște oameni care recită cifre și fac declarații învățate pe de rost. Ne place să-i vedem vorbind, dau senzația că sunt implicați, că iau măsuri (e o expresie care ar trebui interzisă, pe cuvânt). Și lor le place să se vadă la televizor, cred. Probabil că suntem printre tările cu cel mai mare număr de ore de prezențe la televizor pe cap de politician din lume, dacă s-ar face un astfel de top. 
Ce am scris aici e un fel de revoltă nedefinită și personală împotriva tuturor celor care scriu la comandă, care îngroapă subicete din motive politice, care nu separă partea comercială de cea editorială din redacții. E o revoltă împotriva unei lumi pentru care "toți la pușcărie" e soluția. E o revoltă împotriva unor oameni care dau vina pe Biserică acum când nu au motive și nu o fac atunci când e cazul. 
Ziariștii nu trăiesc confortabil. Meseria lor e să care camera, microfonul, pixul și nimeni nu are dreptul să se revolte că fac asta în loc să salveze victime din foc. Aceste rânduri sunt o revoltă împotriva ideii că jurnalismul e o meserie ingrată, împotriva ideii de speculație, împotriva faptului că un jurnalist nu poate face nimic fără să se gândească la consecințele nefericite pe care acțiunea lui le poate avea asupra companiei pentru care lucrează: șantaj, tăierea contractelor de publicitate etc.
Media nu trebuie să fie o mașină de spălat creiere, nu trebuie să fie locul unde vedem cadavre arse la televizor, nu trebuie să fie locul în care politicienii își justifică viața, salariul și incompetențele. 
Vinovat pentru orice tragedie din țara asta e cel care a pus lanțuri presei, permițându-i doar să vândă laude pentru supraviețuire. Pentru că doar într-o țară în care presa nu are voie să semnaleze nimic merge și-așa. Pentru că presa care depinde de mila și bunăvoința unor politicieni corupți nu poate semnala nereguli. Pentru că presa nu trebuie să fie despre osanale și justificări.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…