Treceți la conținutul principal

Interogatoriu cu Canguru cu apostrof

Canguru' a hotarat sa ma puna la munca si m-a lepsuit la el pe blog (adica aici).

1. De când scrii?
Nu stiu, nu imi amintesc exact. Cand doamna invatatoare ne cerea sa alcatuim propozitii cu diverse cuvinte, eu le combinam si faceam texte. Apoi am incercat sa scriu "Ciresarii" cu personaje din viitor cand eram in clasa a opta (nu radeti rau, toti trecem prin de-astea la pubertate). 
Mai tarziu m-am dus la scoala aia pe care o alegeau toti ca era mai usoara decat Dreptul, Stiintele economice sau Literele, Jurnalism pentru cine nu s-a prins, si am inceput sa mazgalesc pe ici pe colo. Am scris pe la gazeta cateva luni, pe la teve un an, doi, pe blog din cand in cand. Am inceput trei carti (sau patru) si nu am terminat nici una. Pastrez insa toate ideile in calculator, ca nu se stie niciodata. 
Acum scriu pentru bani. Nu traiesc din asta, ca eu in fapt sunt o intretinuta, dar fac bani scriind in locul altora (se numeste ghost writer). Nu ma voi imbogati din asta, dar incerc sa imi creez o anumita disciplina a scrisului si sa scriu prima mea carte adevarata. Apoi o sa ajung milionara.  
2. Ce îți doreai să te faci "când vei fi mare"?
Profesoara de engleza. Si apoi arheolog. Si apoi actrita. Si la final mi-a placut sa fiu jurnalist, dar abia cand eram deja destul de mare. Cand eram mica singura care ar fi vrut ca eu sa ajung Andreea Marin era bunica. Ei i se parea frumos sa calatoresc mult, cum facea Andreea. Eu nu prea o luam in serios. 
3. Care este în scris tema ta favorită?
Habar nu am. Imi plac povestile si personajele supranaturale. Si imi place la nebunie focul. Focul e o tema, nu?
4. Cărțile - pe hârtie sau electronice? Argumente
Electronice, cand sunt in masina sau, in general, in miscare. Sunt foarte utile insa si cand citesc ceva in engleza, ca nu mai am nevoie decat de un click ca sa descopar sensul cuvantului necunoscut. Cartea pe hartie ramane insa de neinlocuit. Motivul? Mirosul de carte si faptul ca mainile mele sunt obisnuite sa intoarca pagina. 
5. Ce meserie ți-ai alege dacă ai lua-o de la capăt?
Medic, desi un medic care lesina cand vede sange si plange cand vede ace nu prea ar reusi sa treaca de prima zi de lucru. Pentru ca House si Anatomia lui Grey. Glumesc. Tot asta as face, fiindca nu sunt in stare sa fac nimic altceva cum trebuie (nu ca pe-asta as fi facut-o bine cat am facut-o, dar macar am trecut de prima zi). 
6. Ce bloguri îți plac?
Citesc constant blogul Simonei, pentru ca imi place de mor. Mai dau din cand in cand pe la Canguru si pe la Geocer, ca si blogurile lor imi plac. Il citesc pe Cabral ca i-am dat like pe Facebook si pune linkuri catre blog, dar nu o fac constant; uneori nu ma inspira titlul. Citesc pentru ca imi plac si punct: Simona Tache si Pitici Gratis
7. De care împlinire te bucuri cel mai mult până acum?
Asta e o intrebare pentru oameni cu multe impliniri. Eu nu prea am de unde alege. Am o familie minunata si cam atat. Destul pentru mine. 
8. Ce carte ai recomanda, indiferent de anotimp? 
Nu stiu, multe sau niciuna pentru ca fiecare isi traieste anotimpurile sale. Three Blind Mice. 
9. Pe cine nominalizez eu la acest premiu?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…