Treceți la conținutul principal

Din cauza de nervi

Mă enervează textele despre femei, scrise de alte femei. Mă rog, asta nu e chiar adevărul, care ar suna cam așa: În vreme ce femeile sunt ocupate să își vadă de viața lor, niște individe scriu despre unele și despre altele, după care își promovează în online judecățile de valoare. Judecăți cu care, vorba aia, nu aș avea nimic, dacă nu s-ar perinda prin Facebook ca reluările de la Singur Acasă și de la Titanic pe ProTV. 
Cu alte cuvinte, mă găsesc eu pe mine citind diferențele dintre o doamnă și o proastă. Nu, n-am ajuns rău, dar dacă trei prieteni împărtășesc asta cu lumea, ar putea avea o șansă să fie ceva de bine. Eroare. Așa că m-au apucat nervii. Din nou. 

Deci, dragă autorule de text despre împărțirea femeilor în regnuri, clase și subclase, 
1. femeile nu sunt proaste și bară sau doamne, ele se împart în multe multe categorii, categoriuțe șamd, după mii și milioane de criterii, așa că dacă nu ai încă în vocabular suficiente cuvinte pentru o clasificare ceva mai complexă, lasă-te de meserie. Nu mai spun că cele două noțiuni nu se completează, nu au înțelesuri opuse și nu pot împărți lumea în alb și negru. Deci, despre ce vorbim?
2. Eu nu sunt proastă, nu sunt doamnă, cu mine și cu alte milioane de femei ca mine ce faci? Da, da, știu, toate suntem proaste la un moment dat, dar ce să-i faci, așa e viața. Să fiu doamnă însă e o alegere, așa că îți interzic să mă jignești. Explicație: maică, are și cuvântul acesta "doamnă" rostul lui, nu e așa, pentru toată lumea să dai tu cu el de pământ. Mai pe înțelesul tău: doamnă e femeia aceea pe care deși o cunoști de o grămadă de ani, nu reușești să o strigi pe nume. Și ocolești vorba, și te dai după deget, și transpiri căutând o cale prin care să i te adresezi fără să îi trântești nici un doamnă, nici numele. E femeia care emană respect și când dă cu sapa, și când se duce la coafor să își facă buclele alea cu care își înnebunește amanții, și când intră în biserică să se roage. Înțelege într-un final că o doamnă nu se cunoaște nici după lungimea fustei, nici după culoarea rujului, nici după numărul de bărbați care i-au trecut pragul. Pentru că sunt altele lucrurile care o definesc, în general niște chestii pe care mintea ta le percepe, dar pe care nu e în stare să le emită în fraze coerente, că nu ți se par relevante.
3. Proastă e o noțiune atât de relativă că îmi e greu să cred că ai putea vreodată să înțelegi exact la ce se referă. Cu alte cuvinte, lungimea fustei nu are nimic în comun cu prostia, în general vorbind. Am putea dezbate subiectul zile întregi.  
4. E mișto al dracului să pui etichete, dar nu atunci când ești limitat din punct de vedere intelectual și te rod invidia și frustrările. Iar dacă mai ești și femeie, clar ești cu un picior în prăpastie. Știu că nu e ușor, dar încearcă să nu te mai gândești doar la kilogramele în plus și la pantofii și florile pe care ți le cumperi tu singură din banii munciți de tine.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Telenovela? Nu ... Giuvaerul palatului

Ma uitam intr-o dupa amiaza la televizor (de fapt, faceam channel surfing) si pe TVR 1 am zarit cateva femei asiatice imbracate ciudat. Am lasat telecomanda si asa am descoperit un serial "altfel", o poveste fascinanta care se petrece in Coreea, acum mai bine de 500 de ani. Serialul poate fi vazut de luni pana vineri de la ora 17.10 - cam in acelasi timp cu emisiunea mea... Eu imi fac timp sa vad din cand in cand reluarile.
Giuvaerul palatului este povestea singurei femei medic care a existat la curtea regala in Coreea, un film in care istoria se amesteca cu fictiunea pentru a te transpune definitiv in misticul lumii asiatice.
Despre modul cum este realizat filmul, ce as putea sa va spun? Actorii sunt geniali prin ceea ce pot transmite doar din priviri si gesturi aparent banale. Niciun cadru nu este ne la locul lui, iar muzica, decorurile si costumele sunt in armonie perfecta cu mesajul transmis.
Nu am prins povestea de la inceput, dar am aflat mai multe despre …