Treceți la conținutul principal

Sunt niște oameni care mă enervează pe Facebook și unfriend nu e suficient

Nu, nu le scriu numele aici, că nu e frumos. Dar vă povestesc despre trei dintre cei mai nașpa utilizatori de Facebook pe care îi cunosc. 

1. Deținătorul adevărului absolut.
În general găsește diverse instituții sau persoane și începe să ne povestească nouă cât de greșite sunt  acțiunile acestora. Citează din diverse legi, regulamente și idei despre bunul simț culese de cine știe pe unde (care sunt scrise tot de oameni, deci încă există posibilitatea să fie greșite). Activează cel mai probabil într-o organizație și în general își alege victimele din rândul concurenței. Dacă îl contrazici, ești prost. Iar ideile tale sunt greșite, tot pentru că ești prost. Și, mai mult decât atât, nu are niciodată argumente pentru că nu are nevoie. Toate afirmațiile lui sunt axiome. E homofob, xenofob și alte astfel de chestii care se termină cu fob. 

2.Vânătorul de greșeli. 
Ai mâncat o literă? Ai scris â în loc de ă? Nu ai pus virgulă după vocativ? Nu-i nimic! E el acolo să te anunțe public că ești un prost agramat care nu merită aerul pe care îl respiră. Mai mult ca sigur că nu a citit mai mult de trei cărți în toată viața lui! Altfel ar cunoaște pe de rost suficiente cuvinte încât să discute despre subiectul pe care îl tratezi, nu despre punctuație. 

3. Criticul. 
Preferatul meu. El a fost modelul lui Dumnezeu când a fost creat omul, el a inventat bunul simț, moda, pantofii cu toc și probabil și Coca Cola. În general, are o problemă cu tot ce mișcă. Ești prea grasă, prea slabă, porți ghete cu rochie de dantelă, te dai cu parfum la dânsa. Nu e bine! Știe el mai bine cum să te îmbraci, ce să mănânci, la ce filme să te uiți. Probabil are și metoda perfectă cu care să te speli la fund, dar cum e un educat nu ți-o povestește pe Facebook. E un finuț și îți aruncă subtil tot ce e nașpa la oamenii cu care intră în contact, dar nimic din toate acelea nu e greșit la propria persoană.
De ce e preferatul meu? Pentru că nu îi place Capatos, dar știe cine a fost invitat în emisiune și ne spune nouă pe Facebook a doua zi cât de nașpa e. Toate grasele merg la fast food, lucru care nu e sănătos și e de prost gust, dar el știe toate astea tocmai pentru că a fost acolo. Urăște femeile ușoare, dar lista lui de prietene pe Facebook este plină de astfel de specimene. E snob și mai mereu e cel mai deștept din curtea școlii pentru că a avut grijă să o umple din timp cu păpuși de paie și curci.


Nu mai strâmbați din nas, și pe voi vă enervează câte unul din aștia din când în când. 


Comentarii

  1. mai e si cel cu opinii politice care incearca sa te converteasca. si cel care reposteaza citate "motivationale", plus melodii siropoase. si cel care da sfaturi cand habar n-are de situatie. si cel care da fragmente din adevar, manipulatoriu.
    ca-n viata reala, numai ca pe cei pe care-i vezi fata in fata ii poti sorta mai usor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Simona, astia enumerati mai sus nu m-au suparat inca atat de tare, inca ii mai am in lista :) Plus ca unele melodii siropoase imi plac si mie.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…