Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2014

Cu sport în câteva rânduri

Duminică ne-am plimat prin Vicenza, oraș vechi de pe vremea romanilor am înțeles citind câteva informații turistice la îndemâna tuturor trecătorilor, direct în stradă. 

Aici ne-am dus pentru ceva și am dat peste altceva și despre acel altceva vă povestesc pe scurt. Pentru că mi-a plăcut ideea. Pentru că e de preluat și de făcut. 
În primul rând vă spun că ziua a fost dedicată oarecum și sportului. Pe lângă crossul care se organizează cred peste tot pe unde au loc activități de acest gen, în orașul Vicenza am mai descoperit alte două acțiuni menite să îi îndemne pe copii la mișcare. 
1. Ziua fără mașini în centrul orașului. Cu alte cuvinte, dacă nu aveai o scuză extrem de bună, nu intrai cu mașina în zona centrală. Bine, bine, o să ziceți că nu e deloc cool. Ba e, dacă citiți continuarea. În locurile în care începea interdicția stătea un agent care te ghida către parcarea cea mai apropiată de unde puteai să iei un autobuz care să te ducă acolo unde ai treabă. Parcare gratuită, autobuz g…

Pe scurt după sagra - Festa Bacalà - Sandrigo

În orașul Sandrigo, vecin cu Dueville, se sărbătorește în aceste zile Festa Bacalà, bacalà (baccalà din câte îmi dau seama este denumirea corectă) fiind numele italian pentru cod. Paradă în costume medievale, revocarea unei povești din secolul al XV-lea, o ceremonie a organizației Confraternita del Bacalà, cină în centru unde localnicii și turiștii pot gusta din mâncăruri tradiționale din pește. Normal că ne-am dus și noi, că doar nu era să mănânce un oraș întreg pește în vreme ce eu mă plictisesc acasă. Mai mult, îmi doream să văd ce gust are bacalà ăsta, care în poza de prezentare arată cam așa cum îl vedeți în imagine, iar în piață nu am avut curajul să mă apropii de el. 
Fotografia cu mâncarea tradițională, Bacalà alla Vicentina, nu era prea îmbietoare, felul de mâncare semănând mai mult cu o carne zdrențuită într-o strachină cu ulei, așezată lângă o mămăligă (polenta în varianta sofisticată). Cu alte cuvinte, normal că eram extrem de curioasă să văd și să gust felul acesta de mâ…

Șah!

Povesteam deunăzi că am schimbat peisajul în ultima vreme. Nu mai văd dealurile când mă plimb pe lângă Pitești, mai nou văd niște munți despre a căror denumire nu vă pot povesti prea multe, pentru că încă nu m-am lămurit exact cum îi cheamă. Nu știu eu prea bine Geografia României, vă dați seama că la asta a Italiei sunt mai mult decât varză. Și fiind nouă în cartier - sat - comuna - șamd, am purces în explorări împreună cu Roby și vestitul Foin. Ne plimbăm pe la tot felul de sărbători locale unde se mănâncă și se adună lumea să sărbătorească te miri ce: sfinți, pești, mâncăruri. 
La Marostica însă nu o să găsiți nimic din toate cele de mai sus. Pentru că ei sunt altfel. Nu mai spun că atunci când te îndrepți spre acest orășel îți vine să te oprești din drum și să spui Vreau acolo, în timp ce arăți cu degetul spre un deal înalt pe care stă semeț un mic castel medieval, mai degrabă stă mândră o cetate fortificată, cu zidurile intacte. Sau aproape intacte. Eu așa am făcut, doar ca un s…

Cititor de meserie

Canguru' mă pune la muncă și la dat timpul înapoi pentru o leapșă cu cărți. Pe Facebook era vorba de o listă cu niște cărți, cred. Sinceră să fiu, am cam ignorat subiectul, că am fost în vacanță, dar cum la blogul Cangurului era o întreagă poveste despre cum s-a făcut el mare citind, cum au fost romanele pentru el ce era spanacul pentru Popeye sau pizza pentru Țestoasele Ninja... Asta face subiectul unei alte provocări - cele 10 desene animate care v-au schimbat viața și la care voi răspunde la fel de cu mare drag, dacă o vrea cineva să ne mai streseze cu alte liste pe Facebook. Ca o mare paranteză pătrată, mai toate cărțile din lista folosită ca punct de plecare mi se par grozave (minus Ana Karenina și ce mai era rusesc pe acolo), dar o să încerc să nu mă las influențată de ideile nimănui. 
De altfel, pe asta cu cronologia nu o să o folosesc pentru simplul motiv că eu sunt organizată haotic atunci când vine vorba să fac liste. 
Așa că să trecem la treabă. La numărul 1 și poate …

Lâncezeală - Prolog la un jurnal nou nouț

Întârziată în vacanță, îmi dau seama că am destul timp să dau cu degetul în taste și pe aici. Și e bine, pentru că am niște idei, unele mai mici, unele mai mari, unele mai bune, altele nu. Dar deocamdată sunt mult prea amestecate ca să îmi dau seama care e care.  Și ca o consecință firească, scriu la întâmplare. Că doar trebuie să fac și o introducere în peisaj, care peisaj între noi fie vorba s-a cam schimbat radical de la ultimul post.  Pierd vremea cu grație jucându-mă, citind și gătind chestii simple, încă de vară, fără vreun efort în niciuna dintre aceste îndeletniciri. Mă consolez insă cu ideea că meritam vacanța asta cu vârf și îndesat după un an în care nimic nu prea a stat la locul lui, în care am suspinat după vacanță și după ore de somn și în care mi-am dorit să am posibilitatea să privesc unele lucruri din afara cercului. Mă încarc pentru ceva nou nouț, abia scos din cutie, pe care sper să îl pot duce la capăt. Școala nu mă mai sperie la vârsta asta, dar în ultima vreme a…