Treceți la conținutul principal

Cornuri. Poveste cu Andree

Epeaca, Andreea Georgiana Dobrica pe Facebook, i-a făcut cornuri moștenitorului. Pe care le-am văzut pe Facebook, locul asta unde iți expui frustrările, coșurile și pozele cu mâncare. 
Revin. Extazul moștenitorului mâncând din cornuri m-a determinat să cer rețeta - știam eu sigur că Epeaca e pe aceeași lungime de undă cu mine - repede și ușor. 

Și așa a fost ... 

Ingrediente


Aluat
  • 500 g faina grania
  • 250 ml lapte
  • 25 g drojdie proaspata
  • 50 g unt
  • 40 g zahar
  • 2 oua
  • sare,un varf de cutit
  • 1 pliculet finess lamaie
Umplutura
  • gem de piersici de gradina si prune vinete
  • ciocolata cu 50% cacao
Pt.uns
  • 1 ou
  • miere
  • zahar brun

  • Portii: 16Portii: 16
  • Timp de preparare Timp de preparare: sub 60 minute


Mod de preparare reteta Cornuri umplute cu gem si ciocolata


Intr-un castronel punem cubul de drojdie cu putin zahar si sare,diluam cu 2 lingurite de lapte caldut si adaugam o lingurita de faina,lasam sa creasca maiaua.Intr-un castron mai mare punem faina,in mijloc punem ouale,zaharul,sarea,untul si pliculetul de finess si adaugam laptele caldut,omopgenizand bine,apoi adaugam maiaua si framantam pana formam un aluat care se desprinde de pe maini si poate sa fie intins.Impartim in doua aluatul si formam doua bile pe care le intindem si le impartim in 8 tringhiuri.
Pe primele 8 le-am umplut cu gem iar restul de 8 le-am umplut cu ciocolata rasa.Le rulam,le punem in tava tapetata cu hartie de copt si le ungem cu ou,lasam la crescut cca 10 min,apoi le bagam la cuptorul incins cca 20-25 de min.Dupa 15 min le-am scos si le-am mai uns din nou cu ou.
Cand sunt coapte le ungem cu miere diluata cu putina apa si presaram zahar brun.

Pentru rețeta în imagini, mergeți direct la sursă, adică aici

De ce e o poveste cu Andree? Pentru că postarea este o sugestie venită de la o altă Andreea, pe trepte la Judecătorie. 

Comentarii

  1. Credeam ca de la mine ti-a venit ideea, ca spuneam ca-mi ploua in gura din cauza lor. :D Merci pentru reteta. O sa vina si mail-ul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Crengu, nu am inteles ca voiai reteta, doar ca ti-a placut cum arata. Oricum, bine ca am dezvaluit misterul cornurilor

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh, nu tineam neaparat la reteta, ca o ceream, iti dai seama. Daca tot s-a nimerit sa o postezi, cu atat mai bine. :">

    RăspundețiȘtergere
  4. Andreea de pe treptele Judecatoriei :)10 aprilie 2014, 19:17

    Cand vom executa produsul, revenim cu impresii vizuale si gustative :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…