Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2014

Pe dos. Doar niste idei

Răducu ieși din casă fără să se uite vreo clipă peste umăr. Cui îi trebuia să verifice dacă becurile erau stinse? Lui în niciun caz pentru că îi tăiaseră lumina de trei zile. Ar fi plătit el acum factura că făcuse rost de bani, dar nu mai era suficient. Taxa de branșare era cam de trei ori mai mare decât valoarea facturii. Ce oameni fără logică! Dacă nu a avut 50 de lei să plătească pentru energie, de unde ar fi făcut rost de banii pentru rebranșare?  Lumea asta era oricum prea mică pentru el. Avea să plece și de acolo fără remușcări. Al treilea apartament anul acesta. Câtă tragedie pe bieții proprietari. Zâmbi. Era doar cadoul lui pentru cei care nu realizau ca au prea mult. Dacă era destul cât să aibă și el un loc sub unul dintre acoperișurile lor, aveau și pentru rebranșări. Nu-l durea inima. Nu pentru atâta lucru.  Părinților le spunea că îi merge bine. Job de la 9 la 5, haine frumoase, telefon nou. De fapt, lucra din când în când, atât cât era nevoie pentru a trăi corect, împrum…

Și ne-am înmulțit. Din plastic doi

Pentru că plantele mele au început să răsară una câte una, am prins ceva mai mult curaj. Cresonul de grădină crește ca Făt-Frumos. E încă prea mic să înțeleagă că e de fapt o producție de balcon, dar ca o mamă bună ce sunt îi voi explica în curând că asta îl face oarecum special, dar nu suficient de special încât să scape de farfurie. Asta dacă o să mă lase inima să le curm viața în scopuri culinare. M-am atașat de plantele mele, așa că am început să adopt tot felul de semințe de prin magazine, mai ceva ca Angelina Jolie.  Am pornit vitează pentru tura a doua încurajată fiind, cum vă spuneam, de rezultatele primei campanii de grădinărit: trei din patru plante răsărite - creson, mărar și busuioc/măghiran că nu știu încă ce e acolo mic și verde -, două fire rahitice de cimbru crescute pe o margine de pahar de iaurt - între timp a apărut și al treilea în cel de-al doilea pahar - și niște cepe semețe mai ceva ca stejarul din Borzești. Dovezi:


Alegerea semințelor la supermarket nu a mai ț…

Dans, dans și dans

Cu atâtea pe cap în ultima vreme, am uitat să mai trec și pe aici, deși îmi propusesem o oarecare disciplină a postărilor. Ce să zic și eu, întotdeauna se găsește o scuză. Azi am o idee, dar nu am timp, ieri am avut timp, și, ce să vezi, nu era ideea. Nici azi nu am timp, dar aseară am avut o revelație. Mă rog, revelația am avut-o mai demult, acum doar a venit ideea că aș putea să povestesc aici.  Despre ce e vorba? Despre faptul că în fiecare zi va exista un ceva care să îmi dea feng shuiul peste cap. Câteodată sunt chestii importante, o răceală serioasă, probleme cu Florin, încurcături la muncă. Alteori sunt doar banalități, câte o unghie ruptă, un comentariu absolut cretin pe Facebook, una bucată picior dat din repezeală dulapului cu haine, o chiuvetă murdară, o vecină nefutută cu chef de harță. În general mă enervează toate în același timp pentru că, deși aleg să le ignor când vin pe rând, aceeași minte selectivă mi le aduce pe toate în fața ochilor când ceva chiar mă scoate din…