Treceți la conținutul principal

Speriată de Apocalipsă, o elevă a fugit de acasă. Ce înţelegem de aici?

Pornesc de la faptul că aş putea să vorbesc prostii şi că fata ar putea la fel de bine să zacă pe undeva, inconştientă sau ucisă de cine ştie cine. 

Dar cum tatăl şi duhovnicul (?!) dau zvon prin presă că eleva, un copil inteligent şi muncitor de altfel, a pornit-o pe căi greşite şi a fugit de teama Apocalipsei, iau de bună această variantă mediatizată intens. 

Şi înţeleg de aici că religia e de multe ori prost înţeleasă şi că un creier exclusiv preocupat cu studiul nu are sau nu mai are puterea să îşi aleagă de unul singur o cale. Exclud varianta în care fata ştie foarte bine ce vrea la 15 ani. Ca o paranteză, vor veni o droaie de oameni încuiaţi care vor spune că e doar un copil visător pe care ei nu îl înţeleg, ca doar "altele la vârsta ei au şi copii". Ce vă mai plac extremele!!! 

Mi-e milă de biata copilă, indiferent de varianta în care a dispărut. De ce? Pentru că la 15 ani ar trebui să ai alte preocupări, nu Apocalipsa. Bine, voi religioşi extremişti, care oricum nu-mi citiţi blogul, ştiu ca pe toţi ar trebui să ne preocupe viaţa veşnică şi Judecata de apoi, dar lăsaţi-mă să cred că la 15 ani ar trebui să ai alte planuri. Şi acum ideea principală: Cum a ajuns fata asta să aibă idei din astea psihedelice? Pe bază de influenţe externe nefaste, zic eu. Copilul ăsta îşi suna mama în fiecare zi să îi spună că a ajuns la şcoală şi îşi petrecea timpul liber cu bunica la biserică. Nu avea prea mulţi prieteni. Păi de-aia, că era un copil cuminte. 

Cazurile de copii care scapă de acasă şi umplu paginile ziarelor cu crime, violuri sau sex consimţit la 14 ani ar trebui să ne dea de gândit. Dacă ei sunt nişte cauze pierdute ale sistemului, sau nişte excepţii, de fata asta inocentă ce mai puteţi spune? 

Hai să scoatem capul din nisip. Lumea se schimbă. Ne creştem copiii ca în secolul 19 şi le dăm drumul în era în care trăim. Îi protejăm de tot ce e rău pe lume, ca să dormim noi liniştiţi. Dar părinţii ăştia nu se gândesc la faptul că va veni vremea când copilul va ieşi din aria asta de siguranţă? Dacă nu ştie nimic din ce e rău pe lume, cum se va proteja el? Dar probabil că cei mai mulţi nu pot să vadă dincolo de faptul că un copil de 10 înseamnă niciun stres pentru mami si tati. 

Aflu tot din ziare că fata le-a lăsat un mesaj în care le spunea că alege viaţa monahală. Şi culmea, tot părinţii nu sunt de acord! Oameni buni, dacă fata e la mănăstire, sunteţi nişte fericiţi. Cum spuneţi acum că nu vă place calea aleasă de ea? Nu pentru o astfel de viaţă aţi îndrumat-o atâta vreme?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…