Treceți la conținutul principal

In plastic. Despre o idee hippie de a avea verde

Aveam ideea asta să plantez câte ceva de câteva luni. Dovadă că strâng de multișor ambalaje de plastic. De ce de plastic? Reciclăm. Ce rost are să cumpărăm alte plasticuri denumite "ghivece, jardiniere" - a se nota că acestea sunt niște denumiri orientative, auzite ocazional. Eu urăsc florile, nu le văd rostul cocoțate prin balcoane și îngrămădite prin camere. Plus că aprovizionarea lor cu apă mi se pare o corvoadă.
Revenind la proiectul meu. Voiam să plantez. Nu orice, nu oricum, ci ierburi folositoare la bucataria omului în ambalaje de plastic pe care nu le puteam recicla cu succes din motive de necolectare selectiva a gunoiului la ghenă.
Am fost sprijinită în demersul meu, cum se întâmplă de fiecare dată când am idei, fie ele și hippie, de Roby. A venit chiar și cu sfaturi practice, de tip Nu lua semințe de țelină, nu ai un recipient atât de mare în care să se dezvolte rădăcina.
Pasul unu: semințe. În plicuri frumos colorate, alese după niște criterii bine stabilite: ce părea accesibil, ușor de crescut în balcon și are gust bun în cratiță. Am folosit părea, pentru că încă nu m-am documentat în amănunt cu privire la fiecare plantă. Norocul meu este că fiecare vine cu instrucțiuni pe verso. 
Pasul doi: pământ. De flori. Nu cred să fie prea dăunător. 
Pasul trei: mănuși și foarfecă. Am găurit recipientele - fiecare dotat cu una bucată tăviță - tot ambalaj reciclat. Și s-a început introducerea semințelor în pământul roditor. 

S-au plantat astfel: Creson de grădină, busuioc, măghiran, mărar și rozmarin. După o idee a Simonei, am plantat astăzi și cimbru, în două păhărele de iaurt. În plus, am făcut rost de câteva cepe amărâte și le/am aruncat în două recipiente mai adânci. Să vedem dacă le-o păsa și lor de asta. Semințele de .... plantate în weekend au încolțit deja dintr-o greșeală teribilă. Într-unul dintre recipiente am lăsat probabil din neatenție semințele exact la suprafață. Dacă asta va dăuna pe termen lung plantelor, rămâne de văzut. Cert e că ceva a răsărit acolo, motiv de mare mâdrie pentru mine azi. Așa că, pe lângă faptul că am udat plantele, le-am curățat frumos și masa pe care sunt așezate.

Deocamdată reușesc să le ud constant. Din patru zile, doar într-una am uitat să le dau apă. Pe lângă asta, în câteva cazuri nu îmi amintesc ce unde s-a plantat așa că mă așteaptă cumva o mare surpriză.  Știu sigur că în paharul de cremă de ciocolată e rozmarin. :)
Plănuiesc să continui și cu alte câteva plante, după aceleași criterii, de gust, rezistență la balcon și disponibilitate în magazine. 

Comentarii

  1. probabil cresonul a aparut, el germineaza repede si-ti ofera satisfactii imediat. stiai ca tantarii si mustele fug de plantele aromatice? la vara, le pui in dreptul geamului deschis. spor, si eu tot asa am inceput.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca da. Oricum creste ca Fat Frumos. Am avut o mare surpriza cand am ajuns in seara asta acasa.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…