Treceți la conținutul principal

Ema. Pe scurt. 1

Ăsta ar fi tot un fel de jurnal. Dar nu mai sunt gândurile unei blonde. Pentru că nu mă mai vopsesc. Deocamdată. 
Deci... context extern: haos. Zăpadă pe trotuare, zăpadă în parcare şi pe strada din spatele blocului. Am deszăpezit, am fost un cetăţean responsabil. Inutil. Şi nu a mai nins de o săptămână şi mai bine.
La televizor, politică. Şi Bianca Drăguşanu. Seara mă uit la filme. Aseară a fost cu comedii romantice. 
Asta pentru că am fost doi. Când rămân singură, o dau pe seriale. Recomandări?
Pe net toate frumoase, dacă ştii unde să priveşti. În rest, opinii. Muulte. 
Context intern: linişte şi pace. Clătite, hotcakes, muffins, pat nou, mai mare, pentru două persoane. Şi perne colorate. Muuulte perne colorate. Pentru că îmi plac. 
Micul dejun a fost cu peanutbutter. Deh, Săptămâna americană la Lidl. Nu am ajuns la timp sa prind şi o pizza. Poate data viitoare. Chiar aşa, de ce sunt cărucioarele de cumpărături greu de manevrat chiar şi atunci când sunt goale?
Câteodată teme. Dictări. Teste la matematică. Asta e partea frumoasă. Partea naşpa e cu trezitul înainte de 7. Asta nu e câteodată.
Învăţ în fiecare zi câte ceva. E bine. Şi atât.


Comentarii

  1. Chiar ma intrebam cati ani are si nu reuseam sa-mi amintesc. Si noi ne trezim inainte de 7 in cursul saptamanii (cresa, serviciu), iar in weekend piticul ne face sa ne dam jos din pat putin dupa 7. Tot devreme, daca ma intrebi pe mine.

    Ma bucur ca ti-e bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Urasc scoala mai mult decat o faceam pe vremuri :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Seriale pe care ti le recomand: Breaking Bad si Hell on Wheels. Iar dintre cele romanesti, nu stiu daca ai vazut Anticamera. E o satira politica destul de reusita.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…