Treceți la conținutul principal

Şi alţii vor să citească. Dar când?

Mai avem noi timp pentru noi într-o lume care ne aleargă pur şi simplu?  Cu siguranţă că mulţi vor spune că au timp destul pentru toate. Conceptul de time management a devenit şi el unul dintre cele mai des întâlnite şi folosite. Cuvinte precum organizare, eficienţă, prioritizare ne-au invadat vieţile, nu doar vocabularul, pentru a ne convinge cu mare pricepere că da, avem timp pentru noi. 
Timpul liber este, se pare, timpul nostru, dincolo de întâlniri, şedinţe, birou, cafele şi reuniuni. De fapt, stai, cafelele sunt în timpul liber. Aici vin eu şi întreb: Oare? Timpul meu pentru mine este oare timpul liber pe care aleg să îl petrec la o cafea, bârfă, întâlnire cu gaşca? 
Nu, acela este timpul pe care eu îl ofer prietenilor mei. Pentru că acesta este răspunsul meu. Nu avem timp pentru noi. Nu îl păstrăm pentru că suntem din ce în ce mai siguri că nu ne trebuie. Reflectăm îndelung la acest aspect al timpului liber. Începând de luni ne facem planuri pentru următorul sfârşit de săptămână şi încă din februarie visăm la vacanţă, dar nu ne gândim aproape niciodată la posibilitatea de a salva timp pentru noi. De-aia nu citim, de-aia nu medităm şi de-aia nu avem timp să ne ascultăm propriile gânduri.

Ascultam astăzi la radio despre o iniţiativă amplă de promovarea a lecturii, această ultimă bucurie. Nu ai cum să promovezi o astfel de activitate într-o lume în care oamenii nu mai au timp. Constrânşi de norme sociale, joburi solicitante, prieteni, familie şi treburi casnice, oamenii nu mai timp nici măcar să gândească, cu atât mai puţin să se bucure de o carte. De fapt, ultimele două sunt, oarecum, interconectate. Deci, nu gândeşti, nu citeşti, la fel cum la fel de reală este nu citeşti, nu gândeşti. 

Nu e un text unde îmi exprim regretele faţă de oamenii care nu citesc. Nu e nici măcar un text în care îi plâng pe cei care nu au timp. E doar o constatare. Şi punct.

Comentarii

  1. timp liber e acela in care faci ce-ti place. citesti. te plimbi. iesi cu prietenii la o cafea. la o salsa. e acel timp care-ti aduce zambet pe chip. si avem timp. numai sa vrem sa-l avem.

    RăspundețiȘtergere
  2. citind ce-ai scris, imi dau seama ca am timp liber; eu nu imi fac planuri de luni pt sfarsitul de saptamana, meditez, imi ascult gandurile (e drept, mai mult spre si dinspre munca) si, cand nu sunt prea obosita incat sa pic la somn inaintea piticului, mai si citesc.

    e drept, nu ca altadata, s-au schimbat multe, lumea ne alearga, cum spui si tu, dar cred ca si noi ne lasam alergati si nu indraznim sa mai spunem si "stop, vreau timp si pt mine!"

    una peste alta, ma bucur ca ai revenit! sa sper ca nu va fi singura ta postare din acest an? :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Crengu, ma bucur sa te gasesc pe aici, pe unde nici macar pe mine nu ma mai aflasem de multa vreme. Lasa-mi date de contact pe adresa de mail, te rog mult, pentru ca, dintr-o formidabila alaturare de planete in aceste zile vorbeam cu fetele de la Jurnalism despre o revedere. Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…