Treceți la conținutul principal

Inapoi...

S-a dus vremea, s-au dus zapezile de la ultimul post... Si acum vin altele pentru ca, in esenta lumea se schimba doar ca sa ramana aceeasi. Unde au fugit zlele? Pe cine au luat cu ele, ce mi-au furat? Cine ar putea spune? Poate ca nimeni, sau poate ca tocmai eu am raspunsul. In fond, nimeni nu vrea sa aiba raspunsurile care aduc cu ele tristeti. 
Se schimba vremea, ploua... si iubesc picaturile reci, sunand in gol cand se lovesc de piatra sau de beton. Nu le aud, dar stiu ca sunt acolo; poate va ploua vesnic. Ce senzatie teribila de continuitate si constanta! Ploaia de neoprit, care spala, curata si duce mai departe. 
Si o sa ninga, si o sa ne acoperim cu zapada. Dar oare o sa uitam? Cel mai probabil ca nu, desi ar fi cu adevarat o binecuvantare. Sa nu ne mai amintim nicicand nici binele, nici raul, entitati relative care ne mangaie si ne ranesc fara sa le poti deosebi una de cealalta. 
Ce a ramas? Totul. Nimic. Putin din amandoua. Ce va fi? Acelasi raspuns, caci cine poate stii cu adevarat? 
Am renuntat la intrebari, am uitat de raspunsuri, nu mai vreau sa stiu. Probabil voi ateriza intr-o primavara si altele vor fi cele ce vor inmuguri din mintea mea, dar acum sunt doar frunze moarte, udate din belsug de ploi si uscate de vant doar pentru a fi plouate din nou. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Telenovela? Nu ... Giuvaerul palatului

Ma uitam intr-o dupa amiaza la televizor (de fapt, faceam channel surfing) si pe TVR 1 am zarit cateva femei asiatice imbracate ciudat. Am lasat telecomanda si asa am descoperit un serial "altfel", o poveste fascinanta care se petrece in Coreea, acum mai bine de 500 de ani. Serialul poate fi vazut de luni pana vineri de la ora 17.10 - cam in acelasi timp cu emisiunea mea... Eu imi fac timp sa vad din cand in cand reluarile.
Giuvaerul palatului este povestea singurei femei medic care a existat la curtea regala in Coreea, un film in care istoria se amesteca cu fictiunea pentru a te transpune definitiv in misticul lumii asiatice.
Despre modul cum este realizat filmul, ce as putea sa va spun? Actorii sunt geniali prin ceea ce pot transmite doar din priviri si gesturi aparent banale. Niciun cadru nu este ne la locul lui, iar muzica, decorurile si costumele sunt in armonie perfecta cu mesajul transmis.
Nu am prins povestea de la inceput, dar am aflat mai multe despre …