Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2012

Despre prieteni

Prietenii mei îmi fac viaţa mai frumoasă. Zi după zi, ei sunt acolo, mereu acolo, gata să întoarcă lumea cu fundul în sus numai ca să mă simt eu în largul meu. De unde sunt, cum au ajuns ei să fie importanţi pentru mine? Cum am ajuns eu să însemn ceva pentru ei? Habar nu am, se întâmplă şi punct.  Exista momente în viaţă prin care nu poţi trece singur. De fapt, poţi, dar ar fi mai bine să nu o faci. Pentru asta sunt buni prietenii. Ca să te ajute să îţi depăşeşti limitele şi să mergi înainte indiferent de situaţie. Ai mei aşa fac, de fiecare dată. Şi sunt mândră de ei. Şi normal că îi mai şi iubesc aproape tot timpul. Pentru că sunt ai mei. Nu trebuie să fie cei mai buni oameni de pe pământ, trebuie doar să existe şi atât.  Cum se creează astfel de relaţii? Unii spun că în timp, alţii că sunt rezultatul momentelor mai mult sau mai puţin plăcute pe care le petrecem împreună. Eu nu aş putea să spun ce i-a adus pe oamenii aceştia în viaţa mea. Întâmplarea, cel mai probabil. Sau vinul. S…

Decizii

Vin vesti bune, aduc cu ele intrebari. Ce am facut? Ce voi face? Cate dintre planuri sunt cu adevarat realizabile si cate sunt doar vise din sertarul infinit al lui "ce-ar fi daca"? Pot? Vreau? Sau nici nu m-am gandit cu adevarat la alte variante? Si daca nu vreau sa fac limonada? De unde primesc zahar pentru o prajitura cu lamaie?  Lumea mea nu e mica, dar e ea suficient de mare incat sa ma simt eu mica in ea?  Explicatii? Cui sa ii dau? Nimanui nu-i trebuie. Promisiuni... nici atat. Oare ce ne schimba cu adevarat? Momentul in care ne dam seama ca totul in jurul nostru e altfel sau ziua in care cineva cunoscut bate la usa si te intreaba privindu-te in ochi cine esti?  Ultimele zile au adus si bune si rele, fara ca macar sa le pot eticheta. Ar trebui sa imi construiesc sertare: bun, rau, de aruncat, amanate pentru mai tarziu, trimise catre niciodata. O fi corect sa pui eticheta pe orice gand, pe orice vorba aruncata in vant, pe fiecare privire, pe fiecare zambet? Sigur ca n…

Inapoi...

S-a dus vremea, s-au dus zapezile de la ultimul post... Si acum vin altele pentru ca, in esenta lumea se schimba doar ca sa ramana aceeasi. Unde au fugit zlele? Pe cine au luat cu ele, ce mi-au furat? Cine ar putea spune? Poate ca nimeni, sau poate ca tocmai eu am raspunsul. In fond, nimeni nu vrea sa aiba raspunsurile care aduc cu ele tristeti.  Se schimba vremea, ploua... si iubesc picaturile reci, sunand in gol cand se lovesc de piatra sau de beton. Nu le aud, dar stiu ca sunt acolo; poate va ploua vesnic. Ce senzatie teribila de continuitate si constanta! Ploaia de neoprit, care spala, curata si duce mai departe.  Si o sa ninga, si o sa ne acoperim cu zapada. Dar oare o sa uitam? Cel mai probabil ca nu, desi ar fi cu adevarat o binecuvantare. Sa nu ne mai amintim nicicand nici binele, nici raul, entitati relative care ne mangaie si ne ranesc fara sa le poti deosebi una de cealalta.  Ce a ramas? Totul. Nimic. Putin din amandoua. Ce va fi? Acelasi raspuns, caci cine poate stii cu adeva…

Rautatii

Cum spuneam candva pe Facebook, sunt si eu uimita ca nu am limba despicata. Si adevarul e ca mi-am dezvoltat capacitatea de a fi rea fara niciun motiv. Dar imi place, asa ca nu vad de ce ar trebui sa ma schimb. Spuneam acum ceva vreme ca voi schimba cate ceva la mine, dar cu siguranta nu imi doresc sa fiu mai buna, mai ales cu persoane care nu merita.
Ce sa fac insa cand sunt rea si atunci cand nu vreau? Asta o sa ceara exercitiu de stapanire de sine. Uite tema de gandire pentru anul asta. Cand e raul bun si cand e raul prea rau? Ajunge oare un "Imi pare rau sincer" sau cateodata e nevoie de mai mult?