Treceți la conținutul principal

Pupaciosii nu mor niciodata!

Si am vrut salsa cubana, pe muzica potrivita. Si am fost la Casa de Cultura a Studentilor ca sa ii aud pe baietii aia cantand. Si am fost, si au fost si ei, dar degeaba. Pentru ca de Ziua Tineretului - aceasta sarbatoare de cacao interpretata in cel mai comunist mod cu putinta- trebuia sa se faca intai concurs de Miss...
Oooo. Concursul de Miss a foat un regal de prost gust, fete urate si aceiasi pupatori de alte funduri. Nu era destul ca fetele alea (cica sportive, dar cam cocosate si prea pitipoance) mergeau ca si cum ar fi trebuit sa ajunga nu la masa juriului, ci la capatul randului cu porumbi. Si nu a contat ca 2 din 3 participante aveau celulita. Mai trebuia sa si semnalizam ca nu avem cu ce. Adica le punem sa vorbeasca si sa le faca ochi dulci unor membri ai "juriului". Nu am spus cine e juriul? Un organism competent pana la refuz, format din tinere sperante ale politicii democrat liberale, pline de talent si cu ochiul format. Imi si imaginez dezamagirea acestor politicieni macho care au venit la CCS cu gandul sa isi imbogateasca palmaresul cu vreo sportiva bine facuta si s-au trezit cu niste toante plinute, mai potrivite pentru concursul de Miss Scoala Speciala, care le-au defilat agale prin fata ochilor.
Unde mai pui ca, in inocenta lor, cateva dintre aceste exemplare rarisime de sportive argesene habar nu aveau pentru cine defileaza si cui ii datoreaza faptul ca se uita lumea la ele. Sa nu stii tu cine e Bogdan Ivan? Cum? Tocmai pe acest reprezentant de marca al politicii locale sa nu il recunoasca? Saracele fete! N-au pierdut nimic.
Spectacol penibil, concursul de Miss a fost terminat de-adevaratelea de un prezentator caruia ii sta bine pe scena la Teatru, dar care dezgusta cand face acest spectacol ieftin in care ii pupa in fund pe organizatorii democrat liberali, asa cum, cu ceva timp in urma pupa niste funduri social democrate. Urat, foarte urat. Artistii nu ar trebui folositi in astfel de scopuri! Am zis.
Era sa uit de faptul ca toata mascarada asta cu iz UTCist (zic asta pentru ca la proba de "pijamale" fetele au venit imbracate pana in gat. Probabil si cu doua perechi de chiloti pe ele, sa nu raceasca!) a pornit cu doua ore mai tarziu decat fusese programata si s-a lungit ca o balega moale. Asa ca invitatii care ar fi trebuit sa ne arate cum e cu muzica si dansul s-au uitat lung la un spectacol ieftin. Asta e! Casa de Cultura a Studentilor nu a fost, cred, niciodata ma jos in mocirla politica. E un loc unde cativa tineri - pusi pe functii pentru ca nu exista alti oameni cu care Partidul sa umple locurile ce i-au parvenit de la Guvern - vin sa se dea mari ca au ajuns ceva in viata. Numai ca ceva asta este cam nehotarat, daca intelegeti la ce ma refer.

Comentarii

  1. Data viitoare la chestii de-astea sa stai langa mine, sa carcotim live, in timp real, ca le dai bine

    RăspundețiȘtergere
  2. dă-o dracului de treabă, ema! eu cred că tu scrii aicişa de altcveva decât scrie neshte colegi de ai noştri care zice că a fost....magistral!
    voila de vezi proba care demonstrează cu uimire
    http://argeseanul.com/ziua-tineretului-un-eveniment-magistral-organizat-de-djst-arge%C8%99.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Felix, lasa, acum a carcotit cu mine si ce bine am carcotit :D

    RăspundețiȘtergere
  4. @Felix: tin minte, tin minte.
    @Fluturas roz "bombon": aici e doar parerea mea, pur si simplu subiectiva.
    @Oana: si ce bine a fost!

    RăspundețiȘtergere
  5. Vezi ca ai confundat borcanele. Eu stiu ca numai la fluturasi ti-e gandul, dar lapinul de framboaza este iepuras.

    RăspundețiȘtergere
  6. @George: Oh, chiar asa am facut:) eu zic sa nu te opresti aici. Sa spui tuturor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Telenovela? Nu ... Giuvaerul palatului

Ma uitam intr-o dupa amiaza la televizor (de fapt, faceam channel surfing) si pe TVR 1 am zarit cateva femei asiatice imbracate ciudat. Am lasat telecomanda si asa am descoperit un serial "altfel", o poveste fascinanta care se petrece in Coreea, acum mai bine de 500 de ani. Serialul poate fi vazut de luni pana vineri de la ora 17.10 - cam in acelasi timp cu emisiunea mea... Eu imi fac timp sa vad din cand in cand reluarile.
Giuvaerul palatului este povestea singurei femei medic care a existat la curtea regala in Coreea, un film in care istoria se amesteca cu fictiunea pentru a te transpune definitiv in misticul lumii asiatice.
Despre modul cum este realizat filmul, ce as putea sa va spun? Actorii sunt geniali prin ceea ce pot transmite doar din priviri si gesturi aparent banale. Niciun cadru nu este ne la locul lui, iar muzica, decorurile si costumele sunt in armonie perfecta cu mesajul transmis.
Nu am prins povestea de la inceput, dar am aflat mai multe despre …