Treceți la conținutul principal

Lansare de lansare

Eram precisa ca Oana va lansa "Sarutul mortii" in stil mare. Adica cu pistoale, amenintari si toate cele. A venit cu un arsenal de scriitori numai unul si unul, toti cu lucruri misto de spus. Atatia oameni destepti intr-o singura camera nu cred ca a vazut casa aia niciodata.
Trebuie sa recunosc ca venisem pregatita sa iau autograf de la Ivona asa ca imi pare tare rau ca nu era printre scriitorii de la lansare. Sau poate nici nu trebuia sa fie si am inteles eu gresit... in fine.
Ada - vedeta zilei, dupa Oana, bineinteles - e asa cuminte ca nici nu-mi vine sa cred ca a rezistat in fata unui personaj ca Iolanda. O sa vad exact cum s-a descurcat dupa ce o sa si citesc romanul.
Despre George Arion nu o sa vorbesc. Nu am citit decat o singura carte scrisa de domnia sa, deci nu ii cunosc foarte bine stilul. Nici n-am vorbit, nici nu suntem prieteni pe facebook.
Monica Ramirez emana veselie. Imi plac personajele ei si imi place ca are scene hot in carti. Nu imi plac unele chestii din carte, dar nu e cazul sa le spun aici. Si oricum astept sa ii citesc si "prima parte din volumul doi" a seriei Alina Marinescu pentru ca sunt sigura ca nu o sa ma plictisesc.
Cred ca Lucia Verona a plecat nervoasa de la Pitesti. Nu e vina noastra, ci a persoanjului care chiar a simtit nevoia sa se faca auzit si remarcat. Sper ca asta nu ii va taia cheful de Pitesti.
Revenind la Oana, abia astept sa citesc cartea. Are un criminal in serie, un asasin guvernamental, o politista nebuna si sex cu o femeie cu tate mari. Pe mine m-a convins.
Poze nu pun, nici linkuri pentru ca abia merge netul aici. Vin cu update.

Comentarii

  1. Sa stii ca si sanii mici au farmecul lor, asa ca nu-i mai da tu inainte ca-ti plac femeile cu sanii mari. Am avut candva o colega cu sanii mici care zicea ca daca suptrafata e mai mica, "senzorii" sunt mai densi, deci se simte mai bine un pipait, un sarut...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…