Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2011

Rezumat

Cei patru evanghelisti erau trei ... asta e rezumatul intalnirii de duminica. Ne-am reunit dupa o lunga pauza, noi cei cativa asa zisi posesori de bloguri - doar George si Oana mai scriu constant. Am fost putini, dar am avut despre ce vorbi, asa ca nu m-am plictisit nici macar o secunda. George ne-a adus o intreaga biblioteca - 36 de carti, cred. N-am citit niciuna dar le-am privit, le-am amestecat si le-am pus la locul lor.
Am incercat sa mentinem discutiile acolo unde stateau si anul trecut - printre carti. Asa am aflat ce a mai citit fiecare dintre noi in ultima vreme si pe unde si cu cine s-a mai plimbat prin delegatii. Alte stiri care nu mai suporta sa stea in anonimat: fata de la marketing s-a mutat in Franta, iar Oana a ramas fara vin fiert.

?!?

Am intrat intr-un soi de letargie bolnava si murdara. Uit sa fac lucruri importante, mi-e lene sa ma trezesc dimineata si, de cele mai multe ori, mi-e sila sa gandesc. Azi nu ma plac si punct. Dar mi-e lene sa imi dau doua palme. Si pana la urma, ce folos?

Zero decembrie

Si asa mi-a venit cheful sa scriu... acum, in prag de decembrie. Intotdeauna pentru mine incep sa se auda clopotele in perioada asta. Imi vine cheful de construit, de recladit ce am daramat, simt pofta de viata.
Decembrie inseamna pentru mine un inceput, unul magic. Ma trec fiorii cand ma gandesc la iarna, la miros de portocale si de cozonaci, la parfumul brazilor si al lumanarilor care coloreaza aerul cu iz de ciocolata sau de scortisoara. Si incep sa imi vina idei, sa imi doresc sa fac ceva nou, sa schimb lumile, pe-a mea si pe cea care ma inconjoara.
Mi se amesteca senzatiile in trup si deja astept sa ma ninga, sa ma acopere cu fulgi mari, sa tremur de frig si de placere. Mi se face dor de cartile citite demult, de prietenii pe care nu i-am mai sunat de un car de ani, de impachetat cadouri. Acum, de exemplu, mi-e dor de George si de vinul fiert de la Libraria mea, de Adi si de discutiile lungi si deocheate, de Ioana si de Raluca.
Nu am sa las ca decembrie sa treaca pe langa mine fara…
As vrea sa existe o lege prin care politica sa se faca doar joia si vinerea. In restul timpului, oamenii politici sa se ocupe cu munca. E? Cum ar mai fi si asta? Adica administratia sa fie administratie, afacerile - afaceri, samd. Cu alte cuvinte nu mai vreau sa le vad fetele acre nici la tv, nici la gazeta, nici macar prin oras. Vreau sa ii uit si sa nu mi-i mai amintesc decat atunci cand isi amintesc si ei de mine... niciodata, pentru ca oricum nu ma cunosc.
Revenind... in tara asta nu mai poti sa bei un pahar cu apa fara sa faci politica. Toata lumea stie, toata lumea face. Oriunde te uiti, vezi cate un cretin cu functie de la partid care vrea sa se faca auzit cu orice pret (pentru ca, intre noi fie vorba, cand deschide gura nu spune nimic). Mai lasati-ne, ca si Nae Catavencu ar rade de voi!
Oricine are minte stie ca oamenii astia nu au niciun viitor. Despre faptul ca istoria nu le va recunoaste existenta, nici nu mai vorbesc... Cred ca mandria unui om in Romania de azi e ca nu face …

Banal de mai

Luni... zi normală în care şed şi nu cuget la nimic. Cheful este o noţiune atât de depăşită. Nici nu îmi amintesc când am avut o tresărire de plăcere într-o dimineaţă de luni. Urăsc începuturile de săptămână. În fapt, sunt convinsă că aş urî marţea, dacă asta ar fi prima zi de muncă.
Îmi place cafeaua de dimineaţă pentru că are mult lapte. Am încercat şi noile "donuts" cu alune. Şi tot n-a fost suficient să îmi vină cheful de muncă. În schimb, aş mai dormi o jumătate de oră. Şi cafeaua nu ar putea să mă împiedice în niciun fel.
Prea multe informaţii azi. Ziua Europei, Ziua Independenţei... în ordinea asta, în ordine inversă sau aleatorie. Cui îi pasă? Ce ne place să sărbătorim!!! Eu nu vreau să sărbătoresc nimic azi. Poate mâine. Acum nu am chef. Lunea ar trebui să fim scutiţi de la a sărbători. Măcar până pe la 4 după amiaza. Ce zi e mâine? Căutaţi pe Google.
Nici vremea nu mă ajută. Nu înţeleg nimic din ploaia asta neudă. Daţi drumul la robinete, udaţi-ne bine şi apoi să vină…

Lansare de lansare

Eram precisa ca Oana va lansa "Sarutul mortii" in stil mare. Adica cu pistoale, amenintari si toate cele. A venit cu un arsenal de scriitori numai unul si unul, toti cu lucruri misto de spus. Atatia oameni destepti intr-o singura camera nu cred ca a vazut casa aia niciodata.
Trebuie sa recunosc ca venisem pregatita sa iau autograf de la Ivona asa ca imi pare tare rau ca nu era printre scriitorii de la lansare. Sau poate nici nu trebuia sa fie si am inteles eu gresit... in fine.
Ada - vedeta zilei, dupa Oana, bineinteles - e asa cuminte ca nici nu-mi vine sa cred ca a rezistat in fata unui personaj ca Iolanda. O sa vad exact cum s-a descurcat dupa ce o sa si citesc romanul.
Despre George Arion nu o sa vorbesc. Nu am citit decat o singura carte scrisa de domnia sa, deci nu ii cunosc foarte bine stilul. Nici n-am vorbit, nici nu suntem prieteni pe facebook.
Monica Ramirez emana veselie. Imi plac personajele ei si imi place ca are scene hot in carti. Nu imi plac unele chestii din ca…

Pupaciosii nu mor niciodata!

Si am vrut salsa cubana, pe muzica potrivita. Si am fost la Casa de Cultura a Studentilor ca sa ii aud pe baietii aia cantand. Si am fost, si au fost si ei, dar degeaba. Pentru ca de Ziua Tineretului - aceasta sarbatoare de cacao interpretata in cel mai comunist mod cu putinta- trebuia sa se faca intai concurs de Miss...
Oooo. Concursul de Miss a foat un regal de prost gust, fete urate si aceiasi pupatori de alte funduri. Nu era destul ca fetele alea (cica sportive, dar cam cocosate si prea pitipoance) mergeau ca si cum ar fi trebuit sa ajunga nu la masa juriului, ci la capatul randului cu porumbi. Si nu a contat ca 2 din 3 participante aveau celulita. Mai trebuia sa si semnalizam ca nu avem cu ce. Adica le punem sa vorbeasca si sa le faca ochi dulci unor membri ai "juriului". Nu am spus cine e juriul? Un organism competent pana la refuz, format din tinere sperante ale politicii democrat liberale, pline de talent si cu ochiul format. Imi si imaginez dezamagirea acestor politi…

Culoare

Mi se coloreaza zilele cu emotii si noptile cu vise. Pentru ca lumea insasi e un mare tablou. Mi-am gasit un loc. Al meu si numai al meu. Imi vine bine. Pentru prima data am ceva pe masura mea. Nu mi-e nici mic, dar mai ales nu imi e prea mare. Si as mai vrea sa schimb cate ceva pe-aici prin coltul meu, dar nu ma lasa inima.
Si acum ca stiu ce inseamna culorile potrivite, imi dau seama ca nu am pierdut nimic pana acum. Nicio culoare nu e prea rea, asa cum nici culorile potrivite nu sunt prea bune. Sunt doar potrivite. Adica se imbina perfect cu armonia mea. Ma simt bine si comod, dar ce-i un punct fix daca nu un loc in care te echilibrezi doar ca sa iti iei zborul?

Astenie

Si-asa ne vine un chef de duca atunci cand vine primavara... Si eu m-as duce pentru ca si eu caut. Un drum, un vis, un deal, un munte. Si poate mai mult, sau poate mai putin.
Si usor, usor, se-aseaza lucrurile. Nu mai vin fire de praf sa ne deranjeze, nu ne mai bate nicio raza de soare. Cum le stie lumea asta pe toate! Cum ne da exact cat putem duce si ne ia poverile. Pentru ca lumea mea e intregul, nu sunt oamenii. Oamenii ... ei mi-ar lua tot ce-mi e mie de folos si mi-ar da poverile lor.
Universul tine cu mine azi. Nu ma lasa sa imi gasesc o cale doar pentru ca vrea sa lenevesc, sa ma caut pe mine, in eu. Sa fiu doar cu mine. O singura data, o singura zi. O sa se intoarca toate astea candva. Atunci insa primavara se va fi dus, la fel si cheful, si dorul, si visul asta melancolic si trist. Si eu voi fi uitat.