Ceva despre Dan Diaconescu

Dan Diaconescu are fani si la Curtea de Arges, ce credeati?

Jurnalul unei blonde nevopsite...(sapte)

Vremea asta imi da de cap... sa ploua noua zile si noua nopti, dar macar sa ploua... Nu-mi place vremea indecisa.

Mersul cu maxi taxi se dovedeste util... citesc doua - trei carti pe saptamana (in limbaj de blonda, asta inseamna ca ma cultiv)...

Pe la Curtea de Arges nu e nimic demn de amintit... Stirile parca sunt trase la indigo, in fiecare saptamana aceleasi carari batatorite... Incep sa ma acomodez cu lumea, sa cunosc vipurile locale... doar v-am spus ca meseria asta este o provocare ...

Oja mea cea aurie s-a cam decojit, dar un oarecare sentiment de lene ma indeamna sa nu o deranjez ...

De curand am inceput sa imi bat capsorul meu cel blond cu povesti ... scriu o povestioara destul de searbada despre un fapt real care i se intampla unui personaj total distrus. Inca nu m-am hotarat daca este the bad girl sau the good girl... dar nici nu conteaza pentru ca, mai mult ca sigur, o sa ma opresc la pag 5. Si cand citesti, pagina asta este momentul crucial. Daca nu iti place cartea, nu treci de ea...

Revenind la lucruri serioase, azi mi-am dat seama ca femeile sunt masochiste. Cine a inventat pensatul a fost tare plictisit(a).

Ma bate gandul tot mai des sa pariez pe Brazilia...

Apoi ma mai bate inca un gand si mai tare care imi zice ca de banii aia mai bine beau o cafea - avantajul la Curtea de Arges e ca o cafea costa doar 2,5 lei

Seara nu mai am voie la calculator. Florin a decis asa... nu am alta solutie si ma supun regulilor casei.

Jurnalul unei blonde nevopsite ... (sase)

A fost caldura, a trecut caldura... Azi e mai bine. Nu mai simt nevoia sa ma balacesc in permanenta...

Fac stiri in fiecare zi si din cand in cand mai clocesc si cate un reportaj...

De cateva zile am invatat un cuvant nou. Vuvuzela. E de la televizor si face zgomot... Mda, ce pot sa zic... omul invata mereu cate ceva nou.

A inceput CM asa ca nimeni nu mai vorbeste decat despre asta. Parerea mea? Sper sa fie cat mai multe rezultate imprevizibile, ca sa nu am castiguri prea mari la agentie... Dar sa le mai si nimereasca din cand in cand, asa ca un imbold...

Mi-am luat o oja aurie ca de mov m-am cam plictisit.

In fiecare zi merg la Curtea de Arges si ma intersectez cu tot felul de situatii inedite in timpul drumului. Viata ar fi mult mai frumoasa daca toata lumea ar pretui apa si sapunul...

Boc e tot acolo asa ca tre` sa plec la filmare si sa ma intalnesc cu niste politicieni locali. V-am zis ca viata de ziarist e frumoasa, nu-i asa?

Pentru cei interesati, joi reportajul va fi despre olarit. (Adica pentru George, singurul meu telespectator fidel).

Uitasem sa va spun ca inainte sa citesc Drumul spre inalta societate, am recitit Dracula... De ce l-or fi omorat? Ca sa ne distruga legenda locala... Englezii astia sunt total neinspirati. Dar tot as da o fuga la Londra sa ma mai plimb putin prin lumea civilizata...

Asta era o gluma, nu am acum timp de vacante... Si daca va intereseaza, o excursie in India porneste de la 1500 de euro de persoana. Asta o stiu de la o stire pe care am facut-o luni.

Drumul spre inalta societate - John Braine

Drumul spre inalta societate e o carte de vara. O poveste usor de digerat, relatata intr-un stil personal si proaspat, care iti lasa timp sa asculti personajele, sa le intelegi si sa nu le judeci.
Drumul spre inalta societate este anevoios, mai ales cand esti un tanar provincial, fara obarsie nobila si fara bani de cheltuit. Joe provine dintr-o familie saraca si ajunge intr-un oras englez plin de viata, fiind angajat la Primarie. Face repede cunostinta cu cateva personaje emblematice si ajunge la concluzia ca singura lui dorinta este sa ajunga bogat. Dorinta sa este fireasca, dar drumul pare sa fie presarat cu momente dificile in care cele mai bune alegeri nu aduc insa si marile placeri.
Actiunea este plasata in Anglia, in anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, si se desfasoara in jurul acestui tanar, un suflet chinuit care ar vrea sa iubeasca, sa traiasca intens, dar care mai mult decat orice vrea sa ajunga in varful piramidei, printre cei bogati si invidiati.
Pe scurt, este o carte placuta, tocmai buna pentru o zi de vara.

Deci...

Bloggerii cititori au chef de Bookfest? ca pe blogul comun nu mi-a raspuns nimeni...

Viata ca in filme...

Adica leapsa de la Canguru`
1. Tu in ce poveste crezi?
In toate ... mai putin aia in care vanatorul o scoate pe Scufita Rosie din burta lupului. A! Si in aia cu au trait happy ever after... e asa nerealist. Prefer povestile cu elfi sau cu cavaleri si domnite...
2. Ce film vechi te face sa simti furnici si fluturi pe tot corpul?
Ok... Ar fi Casuta din preerie. Era mi se pare ca un fel de serie, serial. Nu am mai vazut de prea mult timp. Dar sigur mi-ar placea sa il revad. Un alt film vechi care imi place mult e Somewhere in time. Prea frumoasa povestea.
3. Ce film te face sa plangi si sa razi in acelasi timp?
Nu prea stiu... sunt prea putine filme la care plang... Am plans la Love Story, dar de ras... nu stiu. Rad la toate comediile. Si la cele la care nu rade nimeni. Ras si plans in acelasi timp? Nu imi amintesc. Am ras cu lacrimi la Two white chicks.
4. Ce actori sau personaje iti plac?
Sir Anthony Hopkins. Unic. Cel mai tare. Cel mai mult mi-a placut in Meet Joe Black si in Instinct. Dar ma uit cu placere la toate filmele lui.
Imi place mult Jennifer Love Hewitt. Si Sarah Jessica Parker. Asta ma aduce la personajul meu favorit... Carrie. Si, mai nou, am o pasiune pentru House.

Mai departe, la Alin... sper ca de data asta nu o sa ma refuze.

In loc de NASHPA

I-am promis lui George o lista cu lucrurile mele nashpa....
Dar mi-e lene, asa ca ii pun muzici... pe care oricum le stie deja ...


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica

Si uite asa ma fofilez si azi de la scris...

Fara titlu

Mai mult decat ziua copilului, astazi pentru mine e o zi speciala... Pe 1 iunie mi-amintesc ca nicio distanta nu e prea mare si ca intotdeauna e cineva acolo sus, in care sa iti pui increderea.
Si intotdeauna ingerii primesc un chip...

Asculta mai multe audio Muzica

Dosarele X

Episodul 1 (ONE) CATALOGUL

Ema nu se pricepe la vanzari. Nu ar reusi sa vanda nici macar un pahar de apa in desert; ea l-ar da de pomana si nu pentru ca e un suflet bland ci pur si simplu pentru ca nu stie sa vanda. Cu toate astea isi face rost de bani de ruj vanzand produse cosmetice pe la prietene si cunoscuti.
Produsele se vand pe baza de catalog, asa ca, la fiecare campanie noua Ema isi comanda un catalog nou. Logic si evident...
Ema a intrat in bloc si are ochii direct spre cutia postala. De vreo trei zile trebuie sa vina catalogul cel nou. Stie ca va veni pentru ca a fost anuntata ca "marfa" a fost livrata. In cutia postala, gol. Sub cutiile postale (adica locul ala unde se arunca in mod civilizat publicitatea nedorita - dar asta e alta poveste) exista un plic alb, rupt pe din doua. In plic, nimic. Pe plic, adresa expeditorului si adresa destinatarului. Expeditorul: firma distribuitoare de produse cosmetice. Destinatarul: Pirciu Teodora Ema, str. .... Nici urma insa de catalog. Disparut fara de urme...
Acum, pe cutia postala cu numarul 34 de la adresa mai sus mentionata troneaza un mesaj: Va rog returnati continutul plicului. Va multumesc.
In rest, totul decurge normal. Ema a comandat un catalog nou, care ii va fi livrat in cel mai scurt timp - politica firmei. Asa cum ati vazut, catalogul nu este o frumusete, nu are valoare pe piata si nu foloseste nici macar ca inlocuitor de hartie igienica pentru ca hartia aia lucioasa nu face bine...
Intrebarea intrebatoare: De ce?
Probabil ca extraterestrii au venit, au vazut si au luat o mostra pentru a studia in amanunt oferta de creme epilatoare si geluri de dus...

***
(Toate personajele din aceasta povestire sunt reale. Povestea porneste de la un fapt real)
Sunt Ema si citesc.