Treceți la conținutul principal

Despre toamna - amintiri de la scoala generala (clasele I-IV)

1. Un ghiozdan mare si urat - a se intelege ca aveam 1.20 m, deci orice era mare si urat pe langa mine.
2. Un caiet cu expresii idioate despre toamna. Nu mi-a placut niciodata sa fac compuneri. Descrierile fanteziste si romantice sunt asa depasite...
3. Uniforma albastra care se inchidea la spate - adultii adora sa ii terorizeze pe cei mici. Daca as avea o fata as propune un proiect de lege care sa interzica sortuletele alea albastre...
4. Teme, teme si cand terminam cu astea, teme - scoala e de rahat, mai ales cand ai intre 7 si 10 ani.
5. Probleme cu segmente... nu-i asa ca erau misto?
6. Ploaie si cate o umbrela uitata in banca aproape intotdeauna - de mica am fost boema si total neinteresata de valorile materiale.
7. Colege idioate care scriau frumos.
8. Papucei - v-am spus ca adultii adora... bla bla bla...
9. Unghii taiate si batista... Pfff ce bine ca azi avem servetele!
10. Abecedar si apoi manuale de citire... si bineinteles, Toamna de Demostene Botez.

Comentarii

  1. Mda, am observat ca si tu adori sa-l terorizezi pe bietul Foin!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aaa, si inca ceva, pana nu uit (asa e dupa o anumita varsta, mai si uiti) : ce, daca aveai 1.20m, inseamna ca erai frumoasa?

    RăspundețiȘtergere
  3. ...careul din curtea şcolii în care stăteam aliniaţi ca oiţele în staul, prima întâlnire cu "tovarăşa", colega de bancă (pe care am urât-o din prima clipă), plastilina de la lucru manual (despre care am aflat că are un gust oribil, spre deosebire de cretă), imposibilele lecţii de caligrafie, recreaţiile în care ne băteam ca chiorii, fără discriminare pe criterii de sex, vârstă, apartenenţă religioasă, politică, rasă şi specie), sustragerea pacheţelelor din ghiozdanele colegilor, chemarea părinţilor la şcoală încă din a doua săptămână....
    era mişto!

    RăspundețiȘtergere
  4. @George: eram mica si atat... si gata! Si eu nu il terorizez pe Florin, cel putin nu cu un sortulet albastru.
    @popescu ion: eu nu am prins-o pe tovarasa, eu am facut ore cu doamna:)

    RăspundețiȘtergere
  5. nici plastilină n-ai mâncat, nici gura nu-ţi miroase :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie-mi placea scoala cand eram mic, mai ales toamna. Acum nu-mi mai place toamna. Scoala nu stiu... Si-mi placeau compunerile, fiindcă foloseam o gramada de expresii, metafore si epitete specifice toamnei

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…