Treceți la conținutul principal

Delir ...

Am mana amortita, iar am dormit pe dreapta. O misc usor. Nu mai trec cu degetele prin par. E atat de aspru de la apa asta sarata si atat de incurcat. Numai de as fi luat cu mine si o perie...

Soarele e minunat azi. O sa ploua la amiaza. Mereu ploua. In toate zilele de cand stau aici (unii zic ca sunt peste 450, eu am renuntat sa le mai numar) am avut parte de ploaie la amiaza. Insula asta pustie e minunata. Nu e chiar pustie, locuiesc cu o familie de maimute si cu alte specii ciudate de animale. Numai daca as fi citit mai multe carti de-ale lui Jules Verne. As fi stiut cum se numasc animalele astea.

Mi-am facut o casuta, si o gradina, si pacat ca nu am ramas pe insula asta cu un tinerel blondut - ca fetele alea din Laguna Albastra. Eu tot mai sper...

Ma duc la cules de banane ca mi s-a facut foame. Dupa amiaza fac o ciorbita din aripi de rata salbatica. Si apoi o sa ma chinui sa o invat pe maimuta aia mica ce se tot tine dupa mine sa faca deosebirea intre stanga si dreapta. Sper ca idiotii aia care m-au uitat pe aici cand am debarcat din croaziera aia de lux sa moara loviti de tsunami.
Sau sa isi aminteasca de mine si ma duca inapoi la civilizatie.

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Comentarii

  1. Gamalie, daca idiotii ar muri loviti de tsunami,iti dai seama ca te matura si pe tine cu maimute cu tot? Mai bine sa te duca inapoi la civilizatie, daca tu te simti bine acolo...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Sunflower: nu, ca ei sunt departe de mine. Dupa un an si ceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. Aha, deci si tu tot un tinerel blondut iti doreai. E ca naiba : alea de varsta mea vor tinerei, cele de varsta ta, tot tinerei. Mosnegi ca mine nu vrea nicio femeie! Asa-mi trebuie daca m-am nascut devreme.

    RăspundețiȘtergere
  4. @George: Lasa ca ai fost si tu tanar si poate ca semanai putin cu Florin Piersic.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da' de unde stii tu asa de bine ce vor femeile? Scie si asta pe statcounter?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…