Treceți la conținutul principal

Jurnalul unei blonde tunse

Deci... lenea e la ea acasa la mine acasa, si la mine la serviciu... cred ca ma urmareste...

George a venit din vacanta direct cu gura pe mine cum ca ultimul meu protest pus pe blog nu a fost destul de explicit... Maxim de informatie cu minim de cuvinte(?!) - am aplicat intocmai principiul.

Am probleme cu un calculator de la agentie si asta ma scoate din pepeni... si acum merge dar nimeni nu ar putea sa spuna pentru cat timp...

Beau o cafea cu muuuult lapte care se dovedeste foarte buna si mananc niste chestii ca niste pateuri cu branza, numai ca sunt mai mici si nu au branza, ci doar mac pe deasupra...

Dupa ce am citit tot felul de carti in ultima vreme - ar trebui sa va mai povesesc cate ceva - acum imi pierd vremea cu Jules Verne si astept ceva interesant...

E racoare si bine azi, spre marea mea bucurie si tare mi-ar placea sa ploua. Dar nu acum, ci diseara ca azi port niste pantofi pe care nu ar trebui sa ii ude ploaia...

La TV nu ma mai duc de o saptamana deoarece - ce -mi place cuvantul asta - in timpul unei furtuni naprasnice s-a prajit calculatorul de la emisie. Peste cateva zile va fi gata reparat si abia atunci o sa fac si eu ceva constructiv...

In vacanta nu am fost, dar sper sa o fac in septembrie cand exista posibilitatea sa am si timp...

Comentarii

  1. @George: intotdeauna trebuie sa precizezi ce e naspa. Asa e regula.

    RăspundețiȘtergere
  2. E naşpa faptul ca nu mai faci stiri si emisiuni la TV si prin urmare admiratorii tai (precum Logatu sau Papabembe) n-or sa te mai vada pe sticla;
    E naşpa ca pateurile cu branza nu contin si branza;
    E naşpa ca tu consideri pierdere de vreme sa-l citesti pe Jules Verne;
    E naşpa faptul ca toata lumea vrea racoare, iar Dumnezeu asculta mereu dorintele noastre, asa ca o sa ne bage o toamna si o iarna de n-o sa le putem duce.
    Sunt multe lucruri naşpa. Stiu pe cineva care are o lista intreaga (dar n-o publica).

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai daca tot s-a prajit calculatorul de la emisie, profita acum si ia-ti vacanta. Zic si eu :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Si o poza cu o blonda nevopsita si tunsa nu meritam si noi? :D

    RăspundețiȘtergere
  5. @Raluca: nu pot sa iau acum vacanta, ca as prefera sa iau vacanta odata cu Alin. Cred ca asa ar fi mai bine. Cat despre tunsoare, ne vedem vineri si facem poze atunci.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca e naspa sa fii blonda nevopsita si tunsa!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…