Treceți la conținutul principal

Hai la citit! Noi, ca voi si asa nu stiti ce e aia...

Santajata de Oana (daca vreti detalii despre ea, intrati pe blog) am ajuns si eu la Pitestiul citeste, sau cum s-o fi numit manifestarea din centru de sambata.
1. Hai sa punem lucrurile in ordine. Nu am stiut despre ce e vorba, dar am inteles ca ne luam cartile in dinti si venim sa cititm frumusel in grup, dar fiecare pentru el. Suna bine, mi-a placut. Am facut tot posibilul sa ajung, ba chiar l-am inarmat si pe Florinel cu doua carti de colorat (cu povesti) ca sa se inscrie in peisaj.
2. Acolo era un nene scriitor (cunoscut si consacrat) care vorbea ceva la microfon si i-a mai chemat si pe altii sa faca la fel. Noi trebuia sa citim in timpul asta sau sa ascultam, ca nu prea am inteles. (?!)
3. George a venit cu cartea de telefon ca sa ne arate tuturor ca idei originale ca ale sale nici in carti nu mai gasesti.
4. Canguru a venit cu Codul lui DaVinci (pentru care am transpirat putin - era imprumutat de la biblioteca iar Florin a vrut sa il citeasca si el).
5. Revenind la manifestare, nu am citit, ci am vorbit intre noi pentru ca mai vorbea cineva la microfon si incercam sa ne lamurim asupra scopului acestei actiuni.
6. Am rasuflat usurata cand Florin s-a hotarat ca trebuie sa faca pipi... Scuzati expresia, dar el asa se exprima... Asa ca am plecat. Am aflat de la George ca dupa plecarea mea a vorbit si Oana. Imi pare rau ca am ratat-o dar sunt convinsa ca imi face un rezumat data viitoare.
7. Deci, nu mi-a placut manifestarea aceasta pentru ca eu venisem in centru sa citesc, nu sa ascult - intre noi fie vorba si asa nu se auzea prea bine.
8. Remus ma va ierta ca nu imi aduc aminte cu ce carte s-a prezentat la eveniment. Chiar, lui la ce blog sa ii dau legatura?

PS: Ma intreb cand vom avea si noi manifestari culturale fara discursuri? Cu discutii, fara discursuri. Ce bine e la Filarmonica! Acolo toata lumea canta, nimeni nu alocutioneste sau nu discursioneaza - sper ca veti aprecia capacitatea mea de a crea cuvinte, da?

Comentarii

  1. Hmmm... De-asta nu m-am alaturat eu chestiilor astora cu citit in public... Ca eu cand vreau sa citesc, citesc, mai ales in propria camera care e si sufragerie, si dormitor si camera de oaspeti. Si cand ma vad cu oameni, prefer sa socializez :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hai ca a fost misto... Tu ai citit chiar doua carti, la care eu am vazut doar filmele... Care mai erau, ca le-am uitat...?

    RăspundețiȘtergere
  3. A fost misto ca am mai iesit si noi din casa intr-o sambata dupa-amiaza. In rest, ai dreptate. Iar ce vorbeau aia la microfon, chiar ca nu se auzea aproape deloc. Eu n-am pomenit despre treaba asta ca mi-am zis ca eu, fiind mai batran sunt si mai surd, deci n-am vrut sa ma fac de ras. Dar daca ai zis-o si tu, inseamna ca asa era.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Canguru: Ursul pacalit de vulpe si Punguta cu doi bani?
    @George: Nu se auzea clar, poate si din cauza locului in care ne-am organizat tabara...
    @Iulia: Da, e mai bine acasa... Eu m-am obisnuit sa citesc oriunde, chiar si in maxi taxi.

    RăspundețiȘtergere
  5. legatura adică linkul adica trimiterea si corespondenta cu numele meu e corecta si justa si conforma cu realitatea.
    eu nu am venit cu nici o carte, ca abia iesisem de la o lectura de vreo şase ore si ceva, timp in care muschii mei fesieri erau atrofiati, eu citind in mod nesanatos de pe monitor carti luate in mod ilegal de pe internet.
    asa, ce ziceam?
    a, florinel vroia sa faca pipi. un nene vorbea la microfon. dan spataru canta in boxele centrului cultural pe unde trecea fanfara militara.
    si noi pe acolo.
    m-am bucurat sa va revad. mi-era dor de voi.
    si de raluca mi-e dor.
    gata,ca mi-e somn.
    e nasol sa citesti in monitor. tot mai fain o carte de hartie. vii cu ea in brate, te asezi pe o banca in parc, sau chiar si in fata la primarie, iti clipoceste fantana cea frumos cantacioasa, copiii tipa si se dau cu rolele sau cu bicicletele, porumbeii zboară, cainii dorm sau latra, soarele straluceste.
    p s. faza cu evenimentul minune a fost, in viziunea unuia dintre cei doi organizatori, ca noi trebuia sa ne descotorosim de niste carti din bibilioteca proprie si sa le donam unor concitadini de ai nostri.
    mie tot ideea celuilalt organizator m se parea mai misto. poate next time.
    acu' tre' sa scriu codul asta ca sa imi trimita mesajul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Știi, citisem la Oana că George vine cu cartea de telefon, dar nu mă gândeam că vine pe bune :))
    Florinel era supărat, îți zic eu. Adică voia și el cărți seriose, nu de colorat :)
    Da, apreciez eu capacitatea ta de a crea cuvinte! Te băgăm în dex. sau în Cartea Recordurilor?

    RăspundețiȘtergere
  7. @adakiss: nici macar in cartea de telefon nu cred ca sunt.

    RăspundețiȘtergere
  8. Off topic: Ai un premiu la mine pe blog. Când ai timp.. ;;)
    http://adakiss.wordpress.com/2010/08/30/sweet-awards/

    RăspundețiȘtergere
  9. Ada, Gamalia n-are timp niciodata. Inca n-ai aflat treaba asta?

    RăspundețiȘtergere
  10. @Ada: Ms... ma ocup imediat cum am timp...
    @George: asta asa e!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…