Treceți la conținutul principal

Parinti si copii - I.S. Turgheniev

Ok, am facut-o si pe asta. Am terminat o carte scrisa de un autor rus. (Parinti si copii - I.S. Turgheniev). Trebuie sa recunosc ca pe la capitolul al zecelea, imi venea sa o las pe alta data, dar dupa inca vreo doua capitole, parca a inceput sa aiba si ceva sens.
Povestea e destul de interesanta, actuala la vremea respectiva, destul de potrivita si acum. Tinerii de azi au alte motive pentru care sa intre in conflict cu generatiile anterioare. Oricum ideea diferentelor de opinii dintre generatii e oarecum actuala.
Personajele mi se par neverosimile, dar pentru ca nu cunosc aproape nimic despre societatea vremurilor, nu ma pronunt. Una peste alta, o carte interesanta. Finalul este daca nu previzibil, cel putin asteptat. Autorul mi se pare prea prezent in naratiune, adica dintr-o data esti in discutie cu personajele si imediat ti se aduce aminte ca nu esti decat cititor si ca autorul este si el acolo. Dar banuiesc ca asta e stilul lui Turgheniev.
Am spart gheata cum se zice, dar nu cred sa mai pun mana pe vreo carte ruseasca prea curand.


Comentarii

  1. Eu am citit "Povestirile unui vanator" de Turgheniev, dar eram mai mic decat esti tu acum, asa ca nu mai tin minte nimic din ce-am citit! Oricum, stiu ca nu m-a impresionat prea tare. Cartile care m-au impresionat profund n-o sa le uit niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Cartile rusesti si filmele frantuzesti", era demult o vorba... Numai ca, de cand Luc Besson a trait cativa ani la Hollywood si apoi s-a intors acasa, cinematografia frantuzeasca a evoluat incredibil de bine. Bine, mai sunt regizori inchistati, asa cum sunt si la noi, dar oricum e o schimbare radicala. Asa ca s-ar putea sa se schimbe si pe la rusi ceva... Numai sa nu te astepti la Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi, si altii, ca astia sunt dusi!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Canguru`: ma bucur ca mai gandesc si altii la fel ca mine. Incepusem sa cred ca am eu o problema.

    RăspundețiȘtergere
  4. Incearca totusi ceva de Dostoievski. Poate "Idiotul".
    Mie nu mi se pare deloc "dus".
    Turgheniev nu m-a dat nici pe mine pe spate. :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit recent Parinti si copii de Turgheniev - e o carte deosebita insa trebuie sa mentionez ca pentru cartile lui Turgheniev ai nevoie de o minte treza, altminteri te impotmolesti ca rotile carului in noroi. Citind Povestirile unui vanator cu toate ca eram prizonier intre patru pereti aveam impresia ca ascult ciripitul pasarilor, cantecul greierilor, oracaitul broastelor si mai mult decat atat colind campiile,dealurile si misterioasele paduri.Eu cred ca ar trebui sa'l recititi pe Turgheniev cu mai multa atentie si pe urma sa'l criticati daca considerati necesar acest lucru.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…