Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2010

Vine Politia...

De fapt, venise azi de dimineata cand am ajuns eu la agentie. Si nu doar politistii. Erau aici vreo doi baieti de la firma de paza, cativa clienti si nea` Miki, cu tot ca catelul lui cel mic si lenes (care intra si doarme in usa cat isi face stapanul lui un bilet - intre noi fie vorba, cam o ora).

Deci... Aseara se pare ca nu am incuiat bine usa (care trebuie incuiata tinand clanta in sus - a ramas cu sechele de la montaj). Si, la 10 fix (ca atunci ar trebui sa deschid, dar eu am ajuns la si 10 minute) nea Miki a intrat si a declansat alarma.

Am avut noroc ca politistii nu s-au suparat prea tare, nici baietii de la securitate (normal, doar am mai irosit o interventie gratuita cu ocazia asta).

Cum nu mai scrisesem de multicel pe blog, am zis ca poate va intereseaza ca prostii mai fac.

Parinti si copii - I.S. Turgheniev

Ok, am facut-o si pe asta. Am terminat o carte scrisa de un autor rus. (Parinti si copii - I.S. Turgheniev). Trebuie sa recunosc ca pe la capitolul al zecelea, imi venea sa o las pe alta data, dar dupa inca vreo doua capitole, parca a inceput sa aiba si ceva sens.
Povestea e destul de interesanta, actuala la vremea respectiva, destul de potrivita si acum. Tinerii de azi au alte motive pentru care sa intre in conflict cu generatiile anterioare. Oricum ideea diferentelor de opinii dintre generatii e oarecum actuala.
Personajele mi se par neverosimile, dar pentru ca nu cunosc aproape nimic despre societatea vremurilor, nu ma pronunt. Una peste alta, o carte interesanta. Finalul este daca nu previzibil, cel putin asteptat. Autorul mi se pare prea prezent in naratiune, adica dintr-o data esti in discutie cu personajele si imediat ti se aduce aminte ca nu esti decat cititor si ca autorul este si el acolo. Dar banuiesc ca asta e stilul lui Turgheniev.
Am spart gheata cum se zice, dar nu cred sa…

Bla bla bla

Lenea este una dintre cele mai interesante caraceristici ale mele. Cand e momentul propice sa fac si eu ceva bun pe lumea asta, pac-pac, vorba poetului, ma apuca o lene din acelea epopeice.
Asa cum ziceam, sunt de o lene rarisima. Cu alte cuvinte, de trei zile ma chinui sa incep un sir de povestiri pe blog. Am ratat startul - poate anul viitor. Sau peste 100 de ani.
Acum sed la agentie si astept clienti. Care, probabil, sunt la fel de lenesi ca si mine. Sau poate ca nu mai au bani. E criza, asa ca mai fac si oamenii economii.
Imi place sa fac stiri, asa in ultimele zile am reusit sa imi indeplinesc fara probleme sarcinile de serviciu. Unde mai pui ca acum ii stiu pe cei mai multi dintre oamenii "de vaza" ai urbei, asa ca ma descurc de minune.

PS: Si ca sa rada toate curcile de mine, fac si gafe din ce in ce mai bizare.
Si daca saptamana trecuta m-a apucat rasul in timp ce o tanti imi spunea cu of cat a plans ea pt Dan Diaconescu, azi am plecat la filmare fara microfon. Deci... v…