Treceți la conținutul principal

Jurnalul unei blonde nevopsite...(sapte)

Vremea asta imi da de cap... sa ploua noua zile si noua nopti, dar macar sa ploua... Nu-mi place vremea indecisa.

Mersul cu maxi taxi se dovedeste util... citesc doua - trei carti pe saptamana (in limbaj de blonda, asta inseamna ca ma cultiv)...

Pe la Curtea de Arges nu e nimic demn de amintit... Stirile parca sunt trase la indigo, in fiecare saptamana aceleasi carari batatorite... Incep sa ma acomodez cu lumea, sa cunosc vipurile locale... doar v-am spus ca meseria asta este o provocare ...

Oja mea cea aurie s-a cam decojit, dar un oarecare sentiment de lene ma indeamna sa nu o deranjez ...

De curand am inceput sa imi bat capsorul meu cel blond cu povesti ... scriu o povestioara destul de searbada despre un fapt real care i se intampla unui personaj total distrus. Inca nu m-am hotarat daca este the bad girl sau the good girl... dar nici nu conteaza pentru ca, mai mult ca sigur, o sa ma opresc la pag 5. Si cand citesti, pagina asta este momentul crucial. Daca nu iti place cartea, nu treci de ea...

Revenind la lucruri serioase, azi mi-am dat seama ca femeile sunt masochiste. Cine a inventat pensatul a fost tare plictisit(a).

Ma bate gandul tot mai des sa pariez pe Brazilia...

Apoi ma mai bate inca un gand si mai tare care imi zice ca de banii aia mai bine beau o cafea - avantajul la Curtea de Arges e ca o cafea costa doar 2,5 lei

Seara nu mai am voie la calculator. Florin a decis asa... nu am alta solutie si ma supun regulilor casei.

Comentarii

  1. sa inteleg ca nici acum nu te-ai acomodat cu pensatul...esti singura pe care am auzit-o vaitunde-se atunci cand esti pensata, masa aia a izabelei cred ca e tortura pentru tine :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa, Florine, asa! Pune-o la respect pe blonda nevopsita ;))

    RăspundețiȘtergere
  3. Te tot lauzi cu stirile si reportajele pe care le faci, dar joia trecuta cand am vrut sa ma uit la Phoenix TV, canci. Am ascultat-o doar pe Alina cea Irezistibila, la radio, ca nu s-a mai dat nimic, nici stiri, nici reportaj.

    RăspundețiȘtergere
  4. @George: A fost, a fost, dar a intrat emisia tarziu. Probleme tehnice, deh. O sa te anunt cand se da in reluare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place cum scrii. E foarte sincer.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…