Treceți la conținutul principal

Drumul spre inalta societate - John Braine

Drumul spre inalta societate e o carte de vara. O poveste usor de digerat, relatata intr-un stil personal si proaspat, care iti lasa timp sa asculti personajele, sa le intelegi si sa nu le judeci.
Drumul spre inalta societate este anevoios, mai ales cand esti un tanar provincial, fara obarsie nobila si fara bani de cheltuit. Joe provine dintr-o familie saraca si ajunge intr-un oras englez plin de viata, fiind angajat la Primarie. Face repede cunostinta cu cateva personaje emblematice si ajunge la concluzia ca singura lui dorinta este sa ajunga bogat. Dorinta sa este fireasca, dar drumul pare sa fie presarat cu momente dificile in care cele mai bune alegeri nu aduc insa si marile placeri.
Actiunea este plasata in Anglia, in anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, si se desfasoara in jurul acestui tanar, un suflet chinuit care ar vrea sa iubeasca, sa traiasca intens, dar care mai mult decat orice vrea sa ajunga in varful piramidei, printre cei bogati si invidiati.
Pe scurt, este o carte placuta, tocmai buna pentru o zi de vara.

Comentarii

  1. S-a făcut şi un film după cartea asta, în 1959, cu Simone Signoret şi Laurence Harvey. L-am văzut la Cinematecă, pe vremuri. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună ziua, vă trimit acest mesaj în speranţa unei colaborări de link exchange.
    Dacă sunteţi de acord, trimiteţi un mesaj cu numele blogului si adresa :)

    blogurile cu care doresc să fac acest schimb sunt :

    titlu : Cure de slabire
    adresa : http://curedeslabirenoi.blogspot.com/

    titlu : Moda in top
    adresa : http://modaintop.blogspot.com/

    Numa bine :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…