Treceți la conținutul principal

Jurnalul unei blonde nevopsite...(trei)

Azi a plouat, ceea ce a marit considerabil cantitatea de lene din organismul meu...

Incerc sa fac un reportaj despre Vidraru dar ma incurc in cifre si date tehnice... trebuie sa le explic altora niste chestii despre care eu habar nu am ... de aici rezulta un alt gand spre meseriile alea pe care nu le am ...

Aseara am gatit... pui ... cu punga aia minune si condimente atasate... slava cerului ca m-a luminat sa nu pun toate condimentele... oricum mancarea a iesit suficient de picanta cat pentru 5 mexicani flamanzi ... am mancat doar eu si Alin... Florin a refuzat categoric...a se vedea ca sunt o mama responsabila ... am incercat sa ii aleg bucatile mai putin picante, efort zadarnic pentru ca nu a ramas nu si gata...

Am ragusit... nu ratez oricum intalnirea de diseara... la indemnul Oanei, nu am terminat cartea lui George RR Martin asa ca o sa am de lucru si zilele viitoare...

Am terminat jumatate din geanta plic la care lucrez...

Azi mananc doar cartofi cu cascaval... nimic picant... ar fi prea mult ...

Boc nu a inteles bine situatia: a scazut ce trebuia sa creasca (salarii) si a crescut ce trebuia sa scada (taxe)... sa ii dea cineva un ghiont... Tot Oana vrea revolutie, lucru cu care sunt perfect de acord... numai ca nu azi ca sunt ragusita... maine...

Oja mea mov - visinie rezista eroic... nu imi face probleme... Mi-a disparut si cosul de pe nas, asa ca ma pot considera un om fericit...

Vineri... zi cu noroc... poate ar fi trebuit sa joc la loterie... nu, eu nu am nici chef si nici bani pentru din astea... o sa imi fac insa o programare la pensat pentru saptamana viitoare...

Ar trebui sa imi indrept parul, altfel o sa ajung tarziu la intalnire...

Comentarii

  1. Eu inca mai cred ca tu ai fi fost un bun mecanic auto. Ia vezi, poate ca reusesti sa faci vreun curs, ceva...

    RăspundețiȘtergere
  2. @George: cursuri de mecanic auto dupa ce termin oja asta noua... ar fi pacat de ea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamna blonda, hai cu capitolul patru, ca apoi uit ce s-a intamplat in celelalte!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…