Treceți la conținutul principal

Jurnalul unei blonde nevopsite...(patru)

Vreme frumoasa, filmare pasnica... mancare gratis ca doar am filmat la o pensiune...

De azi ma pastilez in speranta ca imi va trece tusea si voi redeveni un om normal.

Veste trista ... Dupa ce am bucatarit ieri toata ziulica, unghiile mele arata infiorator, asa ca in seara asta o sa ma ocup cu reamenajarea lor. Voi folosi, evident, aceeasi oja mov inca prea recenta ca sa fie schimbata cu traditionalul french al femeilor serioase...

Inca il citesc pe George Martin ... mai mult in maxi taxi evident pentru a nu intra in contact cu lumea inconjuratoare... aici nasul infundat constituie un avantaj...

Prietenii mei au probleme serioase: unii cauta si gasesc melodii vechi si uitate pe youtube, altii sunt nervosi si vor revolutie... nu mai vorbesc despre prietena mea asasin platit (de pe facebook, pe care oricum nu o plac in mod deosebit, suntem doar prietene pe facebook, cum spuneam) sau de Lala pe care, desi nu a vazut-o nimeni niciodata, toata lumea o considera o distrusa... intr-una din zilele astea o sa ajung la concluzia ca dementa sunt eu ca ma conversez cu niste personaje de roman...

Viata trista si fara repere... monotonie si lipsa de interes pentru orice vietate care nu doarme sub acoperisul garsonierei mele [ca o paranteza, nu inteleg de unde nisipul din hol de azi, cand am aspirat ieri dupa amiaza, in sfanta zi de duminica pentru ca eram evident invadata de nisip tot in hol]... am primit in dar o floare ... begonia galbena ... ii caut stapan pentru ca nu e cazul sa moara pe aici ...

George
a luat-o razna ... viseaza la mitinguri si la un tablou cu Basescu asezat cu cinste in toate institutiile publice... eu visez la zile insorite in care stau in Hawaii si beau dintr-un ananas... fiecare cu ce-l doare

Geanta mea e intr-o stare incerta ... poate o sa mai cos la ea diseara, pana vine Alin de la servici(u)...

Final apoteotic... pentru ca eu tin la prietenii mei, chiar daca sunt fani ai sexului mintal... Sunt Ema si CITESC...


Comentarii

  1. Adica, ce vrei sa zici? Ca in loc sa visez la Hawaii, ca tine, eu visez la Base? Macar de=as visa la madam Udrea, dar asa ... mai bine merg cu tine in Hawaii.

    RăspundețiȘtergere
  2. @George: intelept grait-ai... dar e bine sa o luam cu noi si pe Nuti...

    RăspundețiȘtergere
  3. O luam, dar la intoarcere facem cumva si o uitam pe-acolo !

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca isi ia cu ea si cardurile, merg si eu in Hawaii ca sa ma uitati cu doamna Udrea! Ma luati?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Canguru: hai bine, mergi si tu.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…