Treceți la conținutul principal

Jurnalul unei blonde nevopsite...

Ma cearta George ca nu mai scriu pe blog...
Citesc... imi fac o geanta... mai si lucrez cate o zi sau doua pe saptmana ...
Viata de artist...

Putin racita, fara chef de detalii... As manca o inghetata, dar astept sa-mi revina simturile ...
Ieri am filmat la Barajul Vidraru ... colosal si dominant... Avem si noi frumusetile noastre...

Afara cald, frumos... Am trecut la garderoba de primavara - vara (trend propriu: haine de anul trecut, buget de criza, 2 bluze de la 12 lei ... noroc cu imaginatia)

Am nevoie de un ruj nou... as vrea o culoare mai vie, dar care sa nu ma faca instantaneu o mica pitzipoanca... oricum, asta ramane in asteptare ... pana mi se repara nasul... un cos. La inaltimea mea, ai putea sa juri ca sunt la pubertate...

La orizont, ape limpezi si vesti bune, sub picioare - o furtuna ... las` ca ma fac eu mare. Ma ustura nasul...

Mi s-au decojit si unghiile. Oare se mai poarta french-ul? Cui ii pasa? Mi-am comandat o oja visinie. N-am la ce sa o asortez, dar n-are a face. Anul asta eu dau trendul. Traiasca, de trei ori traiasca.

M-am trezit la 6 jumate azi... chestiuni serioase... dap. Am fost si la conferinta la Primarie... cica de acum apa de la robinete e mai potabila. Eu nu beau apa de la robinet!!! I-am spus lui Florinel ca apa aia nu e buna, asa ca acum nici eu nu mai am voie sa beau, ca ma contrazic...

Vreau o marire de salariu... Am uitat, eu nu am salariu... Mai bine ma apuc de lucruri serioase... poate cursuri de bucatarie ... sau sculptura in fructe. Ce bine era daca faceam scoala profesionala... invatam o meserie...







Comentarii

  1. Adevar graita-i cu concluzia ta! Asta e, daca nu ne-am prins mai devreme...

    P.S.: Bucura-te de timpul liber pe care il ai, altii (ca mine, de ex) si-l doresc din plin. :(

    RăspundețiȘtergere
  2. dar ai deja o meserie pe care chiar cred c-ai putea s-o practici bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am, e adevarat. Cateodata insa mai uit ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmm, are Ema o meserie? Pai aia-i meserie? Sa invete si ea o meserie serioasa ! Sa se faca strungar, sau electrician, sau frezor, sau mecanic auto. Alea meserii !

    RăspundețiȘtergere
  5. @George: mecanic auto? uite ca la asta nu ma gandisem. dar e o idee buna

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…