Treceți la conținutul principal

Jurnalul unei blonde nevopsite (cinci)

Titlul asta devine mai neverosimil cu fiecare zi pentru ca acum parul meu este ciocolatiu cum e ciocolata amara. Da, m-am vopsit inchis ca de culori deschise nu prea am bani.

Gata cu frivolitatile, discutam teme serioase. Vara, cald, lipsa de inspiratie si muulte multe de facut (daca as avea si chef).

Azi fac de garda la agentie. Fetele au probleme amandoua, asa ca iata-ma asteptand pariori si scriind pe blog... Viata de jurnalist cu chef de munca.

Am facut niste stiri saptamana asta si s-a ales praful de reportajul de la Vidraru. Asa e cand astepti si astepti si cand vine mai bine nu mai venea...

Marele eveniment al saptamanii este inscrierea la gradi... pentru Florinel, normal, ca vremea mea a cam trecut.

De citit, citesc Ocolul Pamantului in optzeci de zile - fac pauza de la lecturile potrivite varstei mele inaintate si maturitatii mele intelectuale (?!) ... asta pentru ca nu m-am putut hotari asupra vreunei carti si nici nu voiam sa stau cu mintea odihnita.

Mi-e somn si nu pot sa inteleg de ce... am dormit toata noaptea si acum trag de o cafea ... o fi vremea ...

Oja mea e tot mov (asta daca va mai intereseaza) si am de gand sa imi mai imbogatesc colectia cu cateva nuante de vara, asta pentru ca am vazut o culoare foarte frumoasa la Raluca si mi-a placut.

In final spun simplu ca sunt Ema si citesc, nu modificarile din Codul Fiscal ci o carte de Jules Verne ... Deci, sunt Ema si REcitesc (ca sa fiu eu impacata cu eul interior):P

Comentarii

  1. Fata, la naiba, chiar imi place jurnalul tau. Dovada ca blondele, fie ele vopsite ori ba, sunt adorabile. Cat despre oja, ti-o fac cadou cu cea mai mare placere :D

    RăspundețiȘtergere
  2. @Raluca: Ma bucur ca iti place. Si nu darui oja aia, pastreaz-o ca iti vine bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. spor la citit, la colectionat oja...
    te imbratiseaza tot o Ema..

    RăspundețiȘtergere
  4. Oare vei pierde tu vreodata ocazia de a ma "intepa" in mod amical? De fapt, mi-ar parea si rau sa vina ziua aia !

    RăspundețiȘtergere
  5. @George: asta ca sa vezi ca iti citesc blogul... offf

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa, mai era o chestie pe care ar fi trebuit s-o remarc : faptul ca ai facut de garda la AgenCIe. Va sa zica, si la case mai mari se face garda?

    RăspundețiȘtergere
  7. si raluca sa spuna ca oja aia a fost cumparata la indemnul meu, a trebuit sa duc multa munca de lamurire sa aleaga nuanta aia

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…