Treceți la conținutul principal

Eu cand vreau sa scriu, nu scriu

... pentru ca mi se face lene.
Si am multe sa povestesc... Cum am fost eu ospatarita pentru 2 ore si jumatate (timp in care am castigat fabuloasa suma de 1 leu si am gasit langa nota de plata un numar de telefon al lui Geo... dah), cum mi s-a rupt fix unghia de la degetul din mijloc de la mana dreapta, etc.
In plus, din ziar am aflat ca pantofii cu toc sunt periculosi. Dar si balerinii produc defectiuni, si pantofii sport... Cred ca o sa imi cumpar opinci.
A! Si un stiudiu arata ca englezii isi petrec 6 luni din viata vorbind despre vreme. Clar pentru ca sunt politicosi. Noi ne pierdem jumatate din viata discutand fotbal si politica. Totul face numai Boc in jurul nostru. Deci, cum spuneam, vremea e schimbatoare, a plouat si e cam frig (partea englezului). Probabil ca Boc si Basescu nu tremura ca nu isi platesc ei factura la gaze (partea romanului).

Sunt Ema si citesc si tocmai din cauza asta sunt asa de rapida cu scrisul. Ma asteapta Regina Arkuda.

Comentarii

  1. discutand despre fotbal, agricultura si politica...
    si una lume mai si citind.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar trebui totusi sa povestesti cu ce ocazie ai fost ospatarita si ce ai facut cu numarul lui Geo

    RăspundețiȘtergere
  3. @Simf: astea sunt cazuri rare.
    @Canguru: ce sa mai povestesc. Am pierdut numarul ca mi l-a luat Alin si l-a aruncat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ema, te rog sa specifici ca nu eu sunt acel Geo care ti-a lasat numarul de telefon langa nota de plata !
    Si inca ceva : cum, inca n-ai citit Regina Arkuda? Vaaaaaiiii. Norocul tau ca sunt baiat discret si nu-i spun Oanei !

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. @George: Eh, tocmai am terminat-o azi. Asa ca sunt in grafic.

    RăspundețiȘtergere
  7. E naşpa dacă ţi-ai rupt exact unghia aia! Cum o să-ţi mai arăţi tu recunoştinţa faţă de măsurile guvernamentale de ieşire din criză?! :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…