Treceți la conținutul principal

Datorii vechi

Sorin imi trimitea pe vremuri o leapsa... greu dar incerc...


1. Principala trasatura a caracterului meu: incapatanarea.
2. Calitatea pe care o prefer la un barbat: sinceritatea.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: pantofii (ete na! :P).
4. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: la Alin apreciez totul, la restul prietenilor, optimismul.
5. Principalul meu defect: vorbesc extrem de mult.
6. Ocupatia mea preferata: imi place sa scriu si sa desenez.
7. Visul meu de fericire: >100 de perechi de pantofi asezati pe culori, etichete samd...
8. Tara in care as vrea sa traiesc: SUA sau Marea Britanie.
9. Culoarea preferata: albastru.
10. Autorii romani preferati: Cezar Petrescu, Marin Preda, Constantin Chirita, si contemporani: Oana Stoica Mujea si atat ca doar pe ea o citesc.
11. Poetii mei preferati: Eminescu si Blaga.
12. Politicianul preferat: Mugur Isarescu se pune? Daca nu, Tariceanu.
13. Politicianul pe care il urati: cu care sa incep?
14. Femeie celebra din Romania: Nadia Comaneci.
15. Ce credeti ca se va inventa peste 20 de ani: bucataria care se foloseste singura?
16. Bautura si mancarea preferate: chiar nu ma pot hotari.
17. Numele preferat: Ema, bineinteles.
18. Ce detest cel mai mult: prostii care fac pe desteptii.
19. Darul natural pe care as vrea sa il am: nu stiu, mi-ar fi placut sa fiu balerina... iti trebuie vreun talent pentru asta?
20. Starea de spirit actuala: what?
21. Deviza mea: n-am sau nu stiu ca am.

Asa, ca sa mai scrie si el ceva pe blog, leapsa merge la Alin, bineinteles.

Comentarii

  1. Dar Ema, vorbitul excesiv nu mai e considerat demult, de catre barbati, un defect, asa ca de ce ar fi calificat de femei drept defect?

    In privinta bauturii preferate, lasa-ma sa te ajut: ceaiul neceai!

    RăspundețiȘtergere
  2. ema, o camera plina de pantofi iti urez sa ai, mai ceva decat carrie.
    mi-a placut sinceritatea raspunsurilor tale.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Canguru: eu cred ca ar trebui sa mai si tac din cand in cand.
    @Simf: asa imi doresc si eu...

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca scriu pe blog, mi-e ca imi mai atribuie vreun pehlivan niste epitete...

    RăspundețiȘtergere
  5. Asta e farmecul blogului... ca poti sa te certi pentru o idee pana faci basici la degete si apoi sa mergi cu contracandidatul la o bere...

    RăspundețiȘtergere
  6. Am sters de 2 ori comentariul pe care vroiam sa il scriu. Ma abtin.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Daca asa vrei tu, eu nu ma pot impotrivi. Nu e insa obligatoriu ca toti sa fie de acord cu tine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Telenovela? Nu ... Giuvaerul palatului

Ma uitam intr-o dupa amiaza la televizor (de fapt, faceam channel surfing) si pe TVR 1 am zarit cateva femei asiatice imbracate ciudat. Am lasat telecomanda si asa am descoperit un serial "altfel", o poveste fascinanta care se petrece in Coreea, acum mai bine de 500 de ani. Serialul poate fi vazut de luni pana vineri de la ora 17.10 - cam in acelasi timp cu emisiunea mea... Eu imi fac timp sa vad din cand in cand reluarile.
Giuvaerul palatului este povestea singurei femei medic care a existat la curtea regala in Coreea, un film in care istoria se amesteca cu fictiunea pentru a te transpune definitiv in misticul lumii asiatice.
Despre modul cum este realizat filmul, ce as putea sa va spun? Actorii sunt geniali prin ceea ce pot transmite doar din priviri si gesturi aparent banale. Niciun cadru nu este ne la locul lui, iar muzica, decorurile si costumele sunt in armonie perfecta cu mesajul transmis.
Nu am prins povestea de la inceput, dar am aflat mai multe despre …