Treceți la conținutul principal

Intalnire

Vineri ne-am intalnit... Formula restransa, ce-i drept, dar ne-am intalnit. Oana - care m-a dus pana la ea in Tudor sa imi imprumute niste carti si apoi m-a adus inapoi in centru -, Alin (care tocmai a scris pe blog), George (pentru care orice discutie trebuie sa ajunga la un moment dat la punctul in care sa vorbim despre o vecina proaspat mutata in cartier la mine), Canguru (care a ajuns tarziu si care ma mai duce acasa dupa intalnire), Ioana (putin revoltata pentru ca viata in Romania sucks - lucru cu care sunt perfect de acord) si Dan (care s-a cam suparat pe mine dintr-un motiv anume ramas necunoscut deocamdata).
Ce pot sa zic, am talentul asta de a supara lumea; chiar si pe Goerge l-am suparat de cateva ori, cand l-am intrebat cat e de batran. Asta a fost o rautate din partea mea, dar pur si simplu ... trebuia sa ma lamuresc.
Discutii interesante, oameni frumosi... Ne e dor de Raluca. Si de restul celor care nu ne mai viziteaza.

Comentarii

  1. Cum poti sa spui sa ceva? Sa ma superi tu pe mine? Niciodata !

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici pe mine, ca eu te vad ca si pe Carrie Bradshaw in mimica, atitudine si vestimentatie.

    RăspundețiȘtergere
  3. cine e noua ta vecină? o cheamă cumva Adela?
    eu nu sunt de acord cu Ioana, care zice că viaţa în România e sucks. Mie îmi place, că mă face să mă râd în fiecare zi.
    Motivele pentru care se supără Dan sunt, de cele mai multe ori, necunoscute, chiar şi lui însuşi. Când ajunge să şi le descopere, îşi dă seama că sunt minore şi îi trece.
    ce carte a mai lansat Oana? Cine a mai fost răpit? Cine s-a împuşcat, pe el şi pe alţii?
    eu vreau să ştiu cine e Adela?
    Tot ciocolată d-aia la castron ai mâncat?

    RăspundețiȘtergere
  4. @George: Chiar ma bucur ca spui asta.
    @Canguru: Adevarul e ca intotdeauna am invidiat-o pentru pantofii ei.
    @Papabembe: Nu, am baut cafea si suc.
    @Oana: Normal, doar asa am zis.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stau aşa şi mă uit de pe margine... Şi mă oftic, bre! Că noi n-am reuşit încă să ne strângem niciodată, darmite să mai facem din asta un obicei fain! :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…