Treceți la conținutul principal

Eveniment

Cineva - nu spun cine - a scris pe blog....
Atat si nimic mai mult ca e tarziu.

Comentarii

  1. Eu cred că i-a fost teamă că nu-l mai primim la întâlnirea bloggerilor

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine, deci diseara il primim ! Nu uitati sa veniti si voi.

    RăspundețiȘtergere
  3. mergem, vedem, comentam. sper sa nu fie alin al tau, nu vreau sa fiu rautacioasa cu el.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga mea, pentru că "cineva" nu acceptă decât comentarii de la posesori de conturi, te rog pe tine să-i transmiţi mesajul următor:
    John Doe dragule, nu e o crimă să nu citeşti, n-ai motiv să-ţi fie ruşine. Însă infatuarea ta puerilă deranjează. N-ai dreptul să faci aprecieri negative când nu ştii despre ce vorbeşti, nu poţi reduce LITERATURA la 0,3 pentru că tu n-ai o imagine formată. Loveşti fără vreun folos în oameni mai deştepţi ca tine. Ai blog ne pent, deci într-un spaţiu public. Nu-ţi afişa neştiinţa chiloţardă. Taci când nu te pricepi. Ştii să foloseşti Google Translate, uau! Citeşti în original Poe, iarăşi uau, ştii engleză! Când te dai rotund îţi asumi risul rostogolirii.
    Nu te interesează cine te comenteză. Serios? Ba să te intereseze, bunul simţ netistic ar trebui să te facă să apreciezi că un om superior ţie îşi pleacă ochii la tine, şi asta asumându-şi spusele şi argumentând. Dacă nu poţi să răspunzi cu argumente, iarăşi taci. Nu-ţi place că sare lumea pe tine, repet, cu argumente. Atunci, fie încerci să evoluezi, fie te laşi de blog. Dar nu-ţi faci singur deservicii prin obrăznicii semidocte.

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Dan, cineva aacesta de care vorbesti mai si citeste si nu se da rotund. Nu foloseste Google translate, asa ii place lui sa scrie pe blog.
    Oricine are dreptul sa faca aprecieri negative sau pozitive in legatura cu o carte citita. Eu daca spun ca Dostoievski e plictisitor ma linseaza jumatate de blogosfera. Cu toate astea, pe mine nu m-a impresionat si spun ca m-am pllictisit citindu-l.
    Mataluta vorbesti de argumente, dar nu aduci niciunul. Numai arunci cu epitete. Nu iti sterg comentariul pentru ca nu cred in cenzura...
    Pe blogul lui Alin s-au schimbat niste pareri intr-un mod civilizat, dumneata vii si pui etichete.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…