Treceți la conținutul principal

Oale si ulcele... pictate

Din ciclul ce am mai facut la Scoala Populara de Arte, povestim astazi aventura Pictatul Oalelor.
Sa va explic... vine Martisorul, sarbatori, cadouri, alea alea. Asa ca azi am pictat oale de lut...


Cele trei sunt pictate de mine... Sa vi le arat mai bine:



Probabil ca va intrebati ce legatura are cu designul... Ati ghicit! Niciuna. Dar trebuie facute... Ca asa e de sarbatorile primaverii... Nu am muncit singura, stati fara grija. Azi am lucrat impreuna cu Silvia.
Silvia are 23 de ani si e din Costa Rica. A facut primul semestru la Pitesti. Poimaine pleaca la Constanta, unde face al doilea semestru din anul pregatitor. Se pregateste sa dea la facultate la Bucuresti...
De fapt, toti elevii de la design au muncit impreuna cu profesorul zile intregi pentru a picta norma de ulcele... Au mai ramas si pentru grupa de maine cateva.

Saptamana trecuta am facut martisoare. Saptamana viitoare ne intoarcem la oile noastre. Pardon, la design.

Comentarii

  1. Si o sa le vindeti in centru, cu ocazia Martisorului?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, o sa le daruiasca pe la diverse institutii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoase si ideea si punerea in practica. Picatatul are insa vreo legatura cu Papabembe?:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Vreau şi eu la şcoala asta!
    Soră-mea merge la nişte cursuri de artă fotografică. Ea le zice cursuri pentru femeile divorţate, dar îi place de nu mai poate. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna ziua,

    Va intereseaza un schimb de link-uri ?
    Pentru un link inspre http://www.jocurik.com eu voi adauga link-ul dvs. pe http://cattasblog.blogspot.com si pe http://www.jocurik.com/parteneri.php - pagina partenerilor site-ului meu .

    Date link :
    =>Titlu site : jocuri noi
    =>Descriere : jocuri noi
    =>Link : http://www.jocurik.com

    sau

    Jocuri noi

    Confirmati raspunsul ( pozitiv sau negativ ) la adresa de mail jocuri3d@gmail.com
    Imi cer scuze pt. deranj !

    O zi buna,
    Catalin !

    RăspundețiȘtergere
  6. @melami: e si pentru femei nedivortate... pentru toata lumea, de altfel.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mie imi place setul ala verde pictat de tine. Nu poti sa ma consideri o institutie si sa mi-l dai mie?

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumoase ulcele pictate. Ai mai cusut ceva?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…