Treceți la conținutul principal

Mancaruri ...


Am ajuns si la perioada intrebarilor acelora care nu se mai sfarsesc...
Gen, ce mananca floarea soarelui... Si daca sunteti de parere ca raspunsul e simplu, incercati sa ii explicati unui copil de 3 ani ce e aia fotosinteza.


Asta dupa ce am stabilit exact ce mananca o veverita, un calut, o pisica, un catel, un copac?

Dar Alba ca Zapada ce mananca? Numai mancare dietetica, mami, nu vezi ce slaba e?






PS: Asta e o poza de acum 4 luni. La mana era bandajat pentru ca tocmai isi prinsese degetul in usa.

Comentarii

  1. Uite-l, maaaa, pe Tatote mic! UAAAAU, de cate ori nu mi-am innegrit eu unghiile prinzandu-mi degetele in usaaaa!... Eram totusi desteapta de mica, vezi? Ca as fi putut sa aleg priza...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Prin urmare, cred ca nu va intreba niciodata ce mananca usa! Este evident: degete!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce dulce e cârlionţatul ăsta mic!
    Să-ţi trăiască şi să vă bucuraţi de el ACUM, că anii trec cu viteza fulgerului... Azi mâine se va bărbieri pe ascuns cu aparatul lui taică-său...

    RăspundețiȘtergere
  4. @silavaracald: Deocamdata par departe vremurile de care vorbesti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce mare s-a facut si ce dragalas e!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa-ti traiasca, Ema si sa-ti aduca numai bucurii. Inca nu-mi pot da seama daca seamana cu tine. Dar daca nu seamana, inseamna ca e facut cu vecina, nu?

    RăspundețiȘtergere
  7. @George: Da, si eu m-am intrebat cateodata daca e al meu. Cand va mai creste o sa facem un test de maternitate ca sa ne convingem.

    RăspundețiȘtergere
  8. Atâta e de frumusel. Sa-ti traiasca!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Telenovela? Nu ... Giuvaerul palatului

Ma uitam intr-o dupa amiaza la televizor (de fapt, faceam channel surfing) si pe TVR 1 am zarit cateva femei asiatice imbracate ciudat. Am lasat telecomanda si asa am descoperit un serial "altfel", o poveste fascinanta care se petrece in Coreea, acum mai bine de 500 de ani. Serialul poate fi vazut de luni pana vineri de la ora 17.10 - cam in acelasi timp cu emisiunea mea... Eu imi fac timp sa vad din cand in cand reluarile.
Giuvaerul palatului este povestea singurei femei medic care a existat la curtea regala in Coreea, un film in care istoria se amesteca cu fictiunea pentru a te transpune definitiv in misticul lumii asiatice.
Despre modul cum este realizat filmul, ce as putea sa va spun? Actorii sunt geniali prin ceea ce pot transmite doar din priviri si gesturi aparent banale. Niciun cadru nu este ne la locul lui, iar muzica, decorurile si costumele sunt in armonie perfecta cu mesajul transmis.
Nu am prins povestea de la inceput, dar am aflat mai multe despre …