Treceți la conținutul principal

Pitesti Fashon Day

Tot umbland prin mondenitati am ajuns la Pitesti Fashon Day, un fel de eveniment de moda. Organizat mai bine decat majoritatea altor evenimente pitestene, Ziua Modei la Pitesti s-a remarcat si pozitiv, dar si negativ in cel mai nerusinat mod posibil.
Sa incep cu cele buna, ca apoi zice lumea ca sunt carcotasa. Cum remarcam la inceput, organizare buna, cu mult peste ce avem noi la Pitesti. Si ca sa va faceti o impresie, nimeni nu s-a calcat pe picioare, fiecare a intrat in peisaj la momentul potrivit, nu i s-a impleticit nimanui firul de la microfon si multe alte din astea care au facut seara normala si fara evenimente. Organizatorii (BES Romania, Primaria Pitesti, An Sil si agentia N&G Nico) au adus din Italia un stilist care m-a dat gata cu abilitatile sale de a manui foarfecele. Si cu stanga si cu dreapta, in acelasi timp. Si culmea! I-a iesit de minune. Intr-o ora a tuns trei fete si apoi in 10 minute a aranjat inca un model. Tehnica interesanta, spectacol, si toate acestea fara niciun pic de fitze de super specialist. A fost partea mea favorita din spectacol.
Sa revenim acum la restul. Evenimentul a insemnat si examenul de absolvire pentru prima generatie de modele de la agentia N&G Nico. Aici au inceput partile proaste. Am avut ziua modei cu fete grasute, pline de celulita si care au mai avut si curajul (sau nesabuinta?) de a defila in chiloti tanga pe scena. Acum sa nu va ganditi ca erau toate grase. Mai erau si cateva cu trup de model, dar prea putine si din ele si mai putine cu atitudine. Nu sunt expert in domeniu, dar lucrurile astea se vad cu ochiul liber.
Una peste alta, mi-a placut extrem de mult ideea si sper sa avem parte de astfel de evenimente mai des la Pitesti.

Comentarii

  1. Deci ai devenit un personaj monden. Bravos !

    RăspundețiȘtergere
  2. Apropos de aspectul fizic, eu observ ca adolescentele din ziua de azi au pe langa sunculite si celulite un trup disproportionat: picioare scurte, solduri late si bust lung. Cele care-s in anii de liceu. O chestie care m-a frapat in ultimul an pentru ca o vad foarte des pe strada. Sigur, vorba ta, sunt si exceptii. Dar pana acum cativa ani nu vedeai asa ceva. Liceencele erau simpatice, slabe, desirate, inaltute... o fi de la E-uri?

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu de la ce e. Am observat si eu ca arata altfel, parca se dezvolta mai repede...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…