Treceți la conținutul principal

Culmile neantului

O carte scrisa de un alpinist in care descrie propria experienta nefericita pe munte. Poate sa para plictisitor, sau siropos, sau putin din amandoua. De fapt, este o poveste incredibila spusa intr-o maniera atat de personala incat pare mai degraba ca citesti un roman bine scris.
In 1985, Simon si Joe pornesc sa escaladeze fata de vest a varfului Siula Grande (6.356m), un traseu nemaincercat pana atunci. Dupa trei zile ajung in varf. La intoarcere insa beatitudinea se transforma in disperare cand Joe isi rupe piciorul. Cei doi alpinisti nu renunta insa si pornesc o lupta contra cronometru pentru a se intoarce inapoi in tabara. Lipsa apei si a gazului ii face pe cei doi sa se grabeasca si sa inainteze si pe intuneric. Conditiile deosebite si o avalansa aparuta din intunericul noptii fac insa ca Joe sa ramana suspendat in coarda tinuta cu greu de Simon. Pentru a se salva de la moarte, Simon taie coarda, iar Joe cade intr-o crevasa.
Simon ajunge cu bine in tabara, dar remuscarile nu ii dau pace. Indiferent de situatia de pe munte o astfel de decizie nu iti aduce nici macar o clipa de liniste.
Joe insa nu a murit. S-a luptat cu frigul si cu zapada, a iesit din crevasa si s-a tarat pana la tabara. Joe descrie in Culmile neantului toate starile prin care a trecut in cele trei zile in care s-a luptat de unul singur cu muntele. Foamea, setea, frigul si durerea cauzata de piciorul rupt l-au insotit in permanenta. Speranta si dorinta de a trai au fost insa mai puternice si, dupa trei nopti de singuratate crancena Joe ajunge la tabara unde primeste ajutorul lui Simon.
Culmile neantului este o carte care iti creeaza in permaneta o stare de frig si de singuratate. Povestea bine spusa te transpune fara sa vrei pe versantul muntelui, te ajuta sa vezi cu ochii mintii crevasele intunecate sau lumina orbitoare a zapezii. Suferi cu fiecare pagina, cu fiecare noua cazatura a lui Joe. Interesante sunt si paginile in care sunt redate gandurile lui Simon, partea lui de poveste. Pe de o parte intelegem singuratatea lui Joe, iar din celalalt unghi ii intelegem motivele lui Simon de a taia coarda. Dincolo de toate aceste intamplari ramane insa prietenia sincera a celor doi alpinisti, care au invins in lupta cu muntele.
Cartea a fost ecranizata, iar la final, Joe povesteste experienta traita in momentul in care s-a intors in Anzii peruvieni pentru a turna documentarul. Culmile neantului este o carte captivanta, care merita citita nu doar de alpinisti, ci si de oricine isi doreste sa cunoasca o poveste despre curaj, suferinta si prietenie.
Si daca sunteti curiosi sa stiti ce s-a intamplat cu Joe Simpson, aflati ca el traieste in Marea Britanie si continua sa urce muntii.

Comentarii

  1. Wow...ce poveste...cred ca si cartea a fost pe cinste...o seara buna:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mare cititoare ai devenit in ultima vreme. Nu ca ar fi rau, dimpotriva. Tine-o tot asa ! La club o sa te punem pe tine sa vorbesti despre carti citite.

    RăspundețiȘtergere
  3. Intotdeauna mi-a placut sa citesc. Numai ca au fost perioade in care nu am avut timp prea mult pentru asta. Acum o sa am timp mai mult decat mi-as fi dorit asa ca ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Gamalie...ramai la citit,ca la transpus opinii esti varza!
    Lectureaza povesti precum "Micul Print" ca la literatura buna esti deficitara .Te pup,papa

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…