Treceți la conținutul principal

Aberatie cu iz istoric

"Eu nu-nteleg cum din romani si daci
Se nasc mai nou atati aurolaci"
(Fanus Neagu)


In anul I de facultate am avut inclus in programa si un curs de istorie. Asa am aflat adevarul despre daci. Erau viteji - adica traiau de furat si cum ramaneau fara cele trebuincioase...pac, pac dadeau o raita prin vecini. Asta a fost prima informatie. Apoi mai stim din legende si date istorice ca a fost musai sa dea Burebista foc viilor ca sa le mai treaca betia supusilor.
Ultima informatie importanta pe care am retinut-o din cursul respectiv a fost ca dacii se drogau. Ardeau anumite ierburi si dansau in jurul focului pana ajungeau sa pluteasca printre norisori.
Despre stramosii nostri romani nu are rost sa va vorbesc. Oricat ar fi fost ei de curati, nu pot sa faca astfel de gene sa dispara. Doar stiti cum e... daca pui o picatura de vin in benzina, e benzina. Daca pui o picatura de benzina in vin, e benzina. Asa si cu geto-dacii. Au mai trecut peste noi neamuri migratoare - am luat bineinteles de la fiecare ce a fost mai prost, ca asa ne e firea.
Si se mai intreaba cate unii de ce suntem niste semiaurolaci asa... Uite de ce. Ca avem antecedente. Suntem inalti ca brazii si viteji cum n-a mai vazut lumea. In traducere libera, mari si prosti, vanjosi si pusi pe harta ca doar cine mai e ca noi pe lume?
A nu se intelege ca toti suntem ciobani cu ghioaga in tara asta. Din fericire, mai avem si exceptii. Si daca din 20 de milioane, macar 15 la suta s-au facut subtiri la trup, au renuntat la vitejie si au facut studii diplomatice... ar trebui sa ne consideram fericiti. Asta se cheama evolutie. Peste alte 2000 de ani, altele vor fi procentele.

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian


Tema de azi? "Este pe baza a doua versuri cu care sa va jucati, sa le comentati sau sa le rostogoliti ca pe chiftelute:

"Eu nu-nteleg cum din romani di daci
Se nasc mai nou atati aurolaci"
(Fanus Neagu)
"

Comentarii

  1. Ufff, o bagasi tu repede pe-aia cu Burebista. Ca si eu tot la asta ma gandisem.
    Lasa c-o bag si eu, dar o scriu altfel.

    RăspundețiȘtergere
  2. brvo-gamalia-fanul tau pe azi..ha-ha

    RăspundețiȘtergere
  3. realista perspectiva. tema a fpst pentru noi toti ca sa ne vedm lungul nasului, io aia moralizatoarea :P.mi a placut

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…