Treceți la conținutul principal

Aventuri de la filmare

Azi am fost la Rancaciov, sa filmez manastirea de acolo. Cum eram in zona, am zis sa dau o fuga si la Valea Corbului, poate poate gasesc ceva care sa merite a fi dat la teveu. Asa am ajuns eu sa stau de vorba cu ... locuitorii din "Valea Plangerii".
Oamenii astia nu au ... de ce nu au nu pot eu sa va spun, dar va puteti imagina si singuri. E noroi pe drum pentru ca nu le-a adus primarul piatra... sunt murdari pentru ca e noroi pe drum... Nu sunt angajati decat pe maxim 2 milioane jumate pentru ca sunt murdari... Nu au bani pentru ca nu sunt angajati pe nicaieri... Nu au bani, se descurca cum pot...
Concluzia.... n-au pentru ca primarul nu le-a pus piatra... V-am lamurit bustean? Asa m-au zapacit si pe mine. Credeti-ma, daca vreti circ mergeti intr-o comunitate cu o camera de filmat si cu un microfon si veti avea un cor care-si tipa necazurile ...
Partea urata a problemei este ca acolo traiesc oameni in bordeie laolalta cu sobolanii. Grav este au copii mici de nici trei ani care nu stiu ca viata a fost nedreapta cu ei si ca acesta este doar inceputul. Acesti copii vor creste ascultand povestile parintilor, bunicilor si strabunicilor lor si vor ajunge la fel... nepasatori si resemnati pe viata, dar revoltati ca nu le face nimeni lumina in propriile curti. Sunt copii educati sa ii urasca pe romanii care au chiar daca nu le-a dat primarul, educati de aceiasi parinti care mi-au spus azi ca si-ar vinde copiii cum au vazut la televizor ca sa isi cumpere ceva de mancare......
***Alte cuvinte nu cred ca isi mai au rostul ***

Comentarii

  1. Asta este realitatea. Ne place sau nu, ea este cruda.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hei ! Unde-ti este emisiunea? Am asteptat sa o vad aseara si degeaba. S-a dat o reluare a unei alte emisiuni !?

    RăspundețiȘtergere
  3. A intrat de la 8 ... Reluare duminica la 6 jumate, cred.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca bine zici, Ema. In ritmul in care ne miscam, noi si lumea din jurul nostru, nu vad ca am ajunge mai bine!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…