Treceți la conținutul principal

Articol de pe kidz.ro

Vorbe trasnite: De ce isi iubesc copiii mamicile?

"O iubesc pe mama pentru ca nu face diferente intre mine si fratele meu. Imi spune ca sunt cel mai frumos copil din lume... mai ales atunci cand se uita la el". Andrei

"O iubesc pe mama pentru ca e singura persoana din univers care stie ca intotdeauna ascund dulciurile de ea. Cu toate ca stie si unde (nu ma lasa sa mananc prea multe), uneori nu le gaseste". Janina

"De ce crezi ca Doamne - Doamne ti-a dat-o pe mama ta si nu ti-a dat oricare alta mamica? Doamne-Doamne stia ca mama mea ma place mai mult decat mamicile celorlalti copii". Ruxi

"O iubesc pe mama caci stie sa imi faca temele mai bine decat mine". Angi

"O iubesc caci imi spune intotdeauna sa nu mai ma cert cu copiii de la bloc, insa atunci cand totusi ma cert, o aud si pe ea certandu-se cu mama copilului. Cand eu ma cert cu acel copil imi spune sa nu se mai intample, cand ea se cearta cu mama copilului spune ca "s-a intamplat". Mihai

"Daca ar fi sa schimbi un singur lucru la mama ta care ar fi acela? I-as scoate ochii aceia invizibili de la spate. I-as scoate aripile acelea de inger pe care credeam ca le tine la spate, dar pe care de curand si le-a mutat in fata. Ana

"O iubesc caci stie sa ieftineasca zarzavaturile in orice taraba de la piata in doar cateva minute, cat sta de vorba cu vanzatorul". Mari

"O iubesc caci imi da din prajiturile ei fara ca eu sa ii dau din ale mele. O iubesc caci de multe ori, cand merit sa fiu pedepsit, mama uita ca trebuie sa ma pedepseasca". Cristi

"O iubesc caci e frumoasa chiar si atunci cand e urata si nu se machiaza". Ioana

"O iubesc cand reusesc sa o fac sa zambeasca, caci inseamna ca rade in ea". Ami

"O iubesc ca intotdeauna vrea sa ma invete ceva, desi cateodata nici ea nu stie prea bine ce anume". Danut

"O iubesc deoarece atunci cand ii daruiesc cel mai urat cadou de 8 martie, se mandreste si se lauda tuturor mamelor ca l-a primit pe cel mai frumos. O iubesc deoarece stie ca nu am talent special ca sa-i arat iubirea mea, dar cand va vedea ca am avut curaj si am incercat sa scriu aici, o sa spuna despre mine ca sunt cel putin un copil minune." Radu


Sursa: Garbo.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…